Concursul numit "Bucuria de a fi creştin" - etapa pe Eparhie - a strâns împreună un grup de 33 de copii; ei au câştigat locul I la cele trei secţiuni în fiecare din cele11 protopopiate ale Arhiepiscopiei Sibiului. Alături de însoţitorii lor - preoţi şi dascăli - copiii au fost prezenţi Joi 9 Mai la ora 9 în Aula Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu la etapa pe Eparhie a concursului. De la Protopopiatul Ortodox Avrig au participat următorii trei copii:
1. Interpretare cântec religios sau popular :
Elena Ursu, clasa a-IV-a.
2. Interpretare poezie religioasă, populară sau cu caracter patriotic:
Andreia Stoia, clasa a-IV-a.
3. Interpretare text literar în proză:
Ciprian Iagăru Remus, clasa a-v-a.
Liceul Teoretic „Gheorghe Lazăr” din Avrig în parteneriat cu Protopopiatul
OrtodoxAvrig şi cu Centrul Cultural Misionar „Gheorghe Lazăr”,
cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Laurenţiu Streza,
Mitropolitul Ardealului, a organizat un concurs de pictură icoane pe sticlă,
adresat elevilor din ciclul primar şi gimnazial.
Selecţionarea celor mai
reuşite lucrări şi premierea lor a avut loc în data de 30 aprilie 2013 ora 12
în sala de şedinţe de la Protopopiat. La festivitate au participar Pr. Protopop
Vasile Gafton, prof. Religie Monica Basca şi prof. învăţător Han Camelia.
Programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”
a continuat şi anul acesta printr-un nou concurs intitulat „Bucuria de a fi creştin”.
Concursul, structurat pe
trei secţiuni, s-a desfăşurat în diferite etape prin participarea copiilor,
profesorilor şi a preoţilor înscrişi în programul catehetic amintit mai sus.
Din cadrul Protopopiatului Avrig au participat următoarele 9 parohii: AVRIG
IV, BOIŢA, COLUN, GLÂMBOACA, MÂRŞA, NOU ROMÂN, RACOVIŢA, SEBEŞU DE SUS, SEBEŞU
DE JOS. Prima etapă, cea locală, s-a desfăşurat în fiecare din cele 9 parohii,
iar copiii care au promovat locul I la fiecare din cele trei
secţiuni, au participat mai departe la etapa pe Protopopiat care s-a desfăşurat
la Avrig în catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, în data de 30 aprilie ora 8,
30, imediat după Sfânta Liturghie.
Cele trei secţiuni ale
concursului sunt:
1.Interpretarea
unui cântec religios sau a unui cântec popular.
2.Recitarea
unei poezii religioase sau populare cu caracter patriotic, religios.
3.Interpretarea
unui text literar în proză.
Primii trei clasaţi pentru cele trei secţiuni la
etapa pe Protopopiat vor participa la Sibiu la etapa pe Eparhie a concursului,
care se va desfăşura Joi, 9 Mai la ora 9. După ce comisia de jurizare va
delibera, se va face premierea de către Înaltpreasfinţia Sa Laurenţiu în capela
Facultăţii de Teologie.
Hristos a venit pe pământ și și-a făcut
din pescari, apostoli pentru a vâna toată lumea, pentru a-I ucenici toate
neamurile (Mt. 28,18), pentru a-i face pe toți apostoli. Însă, pescarii n-au
devenit apostoli decât după Înviere. Până la Învierea Domnului Hristos erau
îndoielnici, erau temători, neștiutori. Învierea le dă certitudinea de care
aveau nevoie, îi face siguri pe ei, pe experiența pe care au trăit-o cu Hristos
și, ca urmare a certitudinii lor propovăduiesc fără teamă, astfel încât,
Biserica, se întemeiază la Rusalii, în sufletele celor 3000 de bărbați, femei
și copii, care L-au primit pe Hristos cel Înviat, făcându-se hristofori, adică,
purtători de Hristos și, implicit, purtători ai Învierii.
Cred că toți oamenii ar vrea să
învieze, însă nu știu cum. Toți ar vrea să se bucure de posibilitatea de a-și
prelungi viața, însă, împlinirea acestui vis este de domeniul fanteziei. Și
toate acestea, pe fondul unei lumi în care perpetuează suferința, necazurile,
supărările. Ca să nu mai vorbim de moarte, care pândește să ne apuce la cea mai mică dovadă de slăbiciune, de neatenție. Peste
tot, prea multă vorbărie goală, prea multă zgură, prea mult fum. La ce bun? Cui
folosesc? Lumii. Toate, dar absolut toate, sunt jertfa contrafăcută pe care
lumea o cere pentru a ne livra o imagine completă a unei vieți golite de miez,
pregătită de moarte.
În schimb, lumea nu jertfește nimic pentru noi. Doar așa, când și când, pe
câte unul dintre cei care nu mai vor să i se conformeze. Spectacolul este
total, regia genială, actorii disciplinați, singur decorul, ce-i drept, e ceva
mai învechit. În rest, toate bune. Trăim... Dar, jertfa neasumată în mod liber,
nu este jertfă, ci, doar un simulacru.
Din aceste motive, mărturisim cu
neîncredere, cu sfială, cu spaimă sau, poate, cu admirație, cu jenă, cu rușine
și, iarăși, poate, chiar și cu o anumită doză de invidie că: Hristos a înviat!
Răspunsul vine ferm, însă, rostit ca și când ne-am dori să fim lăsați în pace:
Adevărat a înviat! De parcă am spune: Și? Cum a făcut-o? Să înviem și noi!
Dar, oricât ne-ar spune cineva, noi tot
nu înțelegem. De ce? Pentru că noi privim Învierea din exterior. Noi, doar ne-o
reamintim și ne-o reamintim mereu ca fiind a lui Hristos, însă, ceea ce ar
trebui să facem este s-o trăim. Dacă pe parcursul întregii noastre vieți trăim în
permanență lumea și, doar ne reamintim Învierea prin prisma lumii pe care o
trăim, foarte probabil că nu vom înțelege niciodată cum de a înviat Hristos. În
schimb, dacă în viață vom încerca să trăim Învierea și să ne reamintim lumea
prin prisma Învierii, nu numai că vom învia și noi împreună cu Hristos, dar vom
vedea și lumea înviată.
La Taina Botezului se spune așa: Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați
îmbrăcat! (Cf. Gal. 3,27) Nu spune că, v-ați adus aminte de ceva sau că Hristos a făcut ceva pentru voi. Nu. Ci, asumarea
personală a lui Hristos, cu Viața, Patimile, Moartea și Învierea Lui. Noi nu ne
amintim, noi trăim, însă, nu lumea, ci, pe Hristos.
Vorbeam despre jertfă. În tot ceea ce
încercăm să facem, fie că ne reușește, fie, nu, trebuie să jertfim ceva din
noi, din viața noastră. Dacă trăim, viața cere viață ca jertfă; dacă murim,
moartea cere ca jertfă tot viața. Fie că
trăim, fie că murim, suntem ai Domnului (Rom. 14,8). Cine este Domnul
nostru? Viața (In. 14,6). Care Viață? Viața Care se jertfește pentru noi. Viața
Căreia ar trebui să I ne jertfim pentru a ne primi înapoi înviați.
Viața, Viața adevărată nu se transformă
în moarte, nu devine moarte. De ce? Pentru că Viața adevărată nu poate deveni
nimic altceva decât Jertfă. Iar, Jertfa înseamnă Înviere. Numai viața care se
jertfește înviază. Viața care încearcă să se conserve cu orice preț se
irosește, se risipește, motiv pentru care s-a spus că, cel care va voi să-și salveze sufletul și-l va pierde (Mc. 8,35).
Falsificarea jertfei, aceasta este
tentația lumii de azi. Să ne facă să credem că atunci când ne risipim viața, de
fapt, o jertfim. De aceea, învierile pe care le vizăm noi sunt învieri petrecute
strict în cadrele lumii, iar nu dincolo de ea, strict în cadrul vieții acesteia,
iar nu dincolo de ea. Redefiniri, reconstruiri, reorganizări de noi înșine în
planul lumii. Însă, cu toate acestea, doar... zbateri. Nimic viu, nimic
jertfit, nimic înviat, nimic de... dincolo.
Tot și toți de aici. Din lume.
Doar, din când în când, ne mai aducem
aminte unii altora că Hristos a Înviat! Însă, nu ne mai aducem aminte de ce? Nu
ne mai aducem aminte că, A înviat pentru că S-a jertfit. Lumea nu poate să
ofere nimic în acest sens. Lumea consumă, golește de viață, dezbină, distruge.
Cum ar putea să ne ofere posibilitatea de a învia în ea.
Tot ce poate oferi de la sine lumea
este o groapă, ca urmare firească și răsplată pentru tot ce i-am jertfit din
propria noastră viață. Toți cei care își jertfesc întreaga lor viață lumii, ar
trebui să înțeleagă acest lucru. Înviază ceia care își jertfesc viața Vieții. Își
continuă viața călcând cu moartea pe moarte, biruind moartea, celebrând Viața.
Din acest motiv, când spunem: Hristos a
Înviat! facem o promisiune, repetăm o promisiune și anume, că, tot cel care,
asemenea lui Hristos, viața Vieții-și va jertfi, călcând moartea cu moarte, viu,
în veci va fi!
Câteodată
- însă, doar câteodată! - vizionarea unei emisiuni TV sau a unui film, poate fi
excepția de la regula evocată adeseori cu privire la ceea ce tubul catodic sau,
mai nou, ecranul LED sau cu cristale lichide, trimite spre mințile și spre
sufletele noastre. A ști să selectezi ceea ce îți poate folosi este dovadă de
discernământ; a nu ști la ce să te oprești și a trece mai departe fără niciun
scop sau chiar a deschide televizorul fără niciun scop este dovadă de
ignoranță.
Programele
de știri ne prezintă uneori cazuri tragice ale unor fete tinere care, optând
pentru alegerea de firme sau persoane insuficient de bine cunoscute, care le
promit servicii în străinătate, nu de puține ori au ajuns victime ale rețelelor
internaționale de trafic de carne vie, ajungând să fie drogate pentru a practica
împotriva voinței lor prostituția sau chiar pierzându-și viața. Alte știri
vizează zeci de copii și de persoane dispărute, care nu mai sunt găsite
niciodată, așa încât te întrebi dacă nu cumva au fost măcelărite pentru trafic
de organe.
În
data de 14 februarie a anului curent, am avut oportunitatea de a o primi în
mijlocul nostru pe Doamna Iulia Leah, de la Agenția Națională Anti-Trafic de
Persoane Alba-Iulia, care, a realizat o prezentare a riscurilor pe care le
implică ignoranța noastră în ceea ce privește fenomenul traficului de persoane.
Prezentarea s-a realizat în incinta bibliotecii Liceului Teoretic Gheorghe
Lazăr Avrig și a avut ca participanți elevi și cadre didactice din mai multe
clase.
Am
repetat acțiunea și pe 2 aprilie în săptămâna școlii altfel, deoarece ni s-a
părut deosebit de important să dam copiilor posibilitatea de a afla ce riscuri
pândesc în jungla umană a societății în care trăim. Ne-am informat și noi,
pentru a ști să-i atenționăm și am aflat cu regret că, deși, odata cu aderarea
României la UE, numărul victimelor identificate în primele șase luni ale anului
2007 a scăzut simțitor față de aceeași perioada a anului 2006,
statisticile oficiale recente prezintă o creștere pentru primul semestru al
anului 2010, mai exact, 379 de victime identificate, față de 343 în
primul semestru al lui 2009.
Potrivit
unui raport recent al ANITP, vârstele cu cele mai mari frecvențe se păstrează,
ca și în anii anteriori, în intervalul 14-60 ani. Pentru categoriile 14-17 ani și
18-25, victimele de sex feminin sunt în număr mult mai mare decât victimele de
sex masculin. Începând cu vârsta de 26 de ani, la categoriile 26 - 40 ani și 41
- 60 ani, situația este diferită, fiind mai numeroase victimele de sex
masculin.
Deși
ni se poate părea ciudat, numărul victimelor de sex masculin este de asemenea
foarte mare, pentru că există două tipuri de exploatare a persoanelor, femeile
reprezentând totalitatea victimelor exploatate sexual, în timp ce majoritatea
persoanlor traficate pentru exploatarea prin muncă forțată este reprezentată de
bărbați.
Potrivit
aceluiași raport pentru sementrul I 2010 al ANITP, județul de proveniență al
celor mai multe victime a fost Timiș, cu peste 40 de persoane traficate. Între
20 și 40 de victime au fost înregistrate în Bistrița-Năsăud, Satu-Mare, Bihor,
Maramureș, Covasna și Dolj, numărul scăzând treptat pentru restul regiunilor
din Romania.
Din
păcate, traficul extern a cunoscut și în această perioadă cea mai mare
reprezentare în rândul victimelor cetățeni români. Petru prima parte a
anului 2010, pe primul loc la categoria destinații externe se află Italia și
Spania, cu 66 de victime traficate, urmate de Republica Cehă, cu 31 de victime,
Germania și Grecia, cu 24 de victime, existând bineînțeles și alte destinații.
Atât
guvernul, autoritățile, agențiile și asociațiile neguvernamentale din fiecare țara
se luptă anual cu acest fenomen, încercând, pe cât posibil, diminuarea numărului
de victime ,dar lucrând, în același timp, și la îmbunătățirea legislației.
Din
păcate, procentul celor ce reușesc să scape nu este mare, însă foarte important
este faptul că, în România există instituții ce oferă asistență victimelor
traficului de persoane. Măsura în care aceste persoane își reiau cursul vieții în
mod obișnuit, ține strict de timpul petrecut în trafic. Cu cât perioada este
mai scurtă, cu atât traumele suferite sunt mai ușor abordabile terapeutic iar
apariția tulburărilor psihice sau a traumelor fizice foarte grave este întârziată,
recuperarea și reintegrarea socială devenind mai ușoare.
Într-una
din serile lunii februarie, pe un post român de televiziune a rulat un film din
2008, Teroare în Paris, avându-i ca protagoniști pe cunoscuții
actori: Liam Neeson și Maggie Grace și regizat de Pierre Morel.
Un film cu
un caracter deosebit de instructiv în privința prevenției traficului de
persoane, un film care a oferit celor care l-au vizionat posibilitatea de a
vedea cum, ignoranța cu privire la anumite sfaturi sau interdicții ale
părinților - sau, de ce nu, ale educatorilor - este un fenomen destul de
frecvent întâlnit printre atitudinile tinerilor de azi. Fie că este vorba
despre o familie dezorganizată (ca în filmul despre care vorbim), fie, despre o
familie normală, comunicarea și modul participativ de rezolvare a problemelor,
iar, nu ignoranța este de fiecare dată soluția cea mai potrivită de aplicat.
Despre
așa ceva era și filmul în cauză, cu excepția că, în film - și acesta era și
caracterul educativ, de salutat, al filmului - erau prezentate în consecințele
lor ultime, rezultatele ignoranței repetate a avertismentelor adresate de către
un tată, fiicei sale. Cu complicitatea mamei, fiica reușește să smulgă tatălui
acordul de a efectua o excursie în Paris, împreună cu o prietenă. Ajunse acolo,
sunt abordate la ieșirea din aeroport de un tânăr drăguț, care se oferă să le
conducă la casa unor rude, la care trebuiau să rămână pe perioada scurtei lor
vacanțe.
Tânărul
binevoitor era însă membru al unei rețele de trafic, ce avea ramificații în
Țările Arabe, unde, fetele pe care le răpeau și le drogau erau vândute și/sau
obligate să se prostitueze. Dar, multe dintre ele mureau drogate, în chinuri
groaznice.
În
fine, tatăl fetei, care ani buni acționase ca agent în slujba guvernului
american, dispunând de posibilități de informare și de modalități specifice de
intervenție, reușește să ajungă pe urmele răpitorilor și, în cele din urmă, în
timp util, să își recupereze fiica, înainte de a-i pierde definitiv urma.
Cu
siguranță, viața nu este ca în filme, însă, tragediile din viață pot fi de
multe ori incomparabil mai devastatoare. Ce ar fi putut face un tată obișnuit
în această situație? Se poate face ceva de fiecare dată, însă, înainte de a se
întâmpla ireparabilul. Se poate cultiva - și acest lucru încercăm să îl facem
și noi - o atitudine de implicare, atitudine prin care oamenii obișnuiți pot
face multe lucruri pentru a preveni acest gen de experiențe.
În
primul rând, ca oameni obișnuiți și ca dascăli, putem să ne informăm asupra
fenomenului și să informăm elevii și părinții, deoarece informarea este extrem
de importantă, atât în rândul persoanelor adulte, cât și în rândul minorilor și
al adolescenților.
O
măsură foarte importantă, după părerea mea, pe care o pot lua oamenii ce
primesc oferte de muncă în afara țării, este aceea de a nu accepta o astfel de
propunere fără o cercetare amănunțită asupra angajatorilor, asupra destinației,
asupra locului în care vor locui/munci, asupra contractului pe care ar trebui să-l
semneze și, în general, asupra oricărui alt detaliu legat de o eventuală
plecare din țară[1].
În
ceea ce privește copiii, aceștia trebuie să înțeleagă un lucru important și
anume, că, a ignora informațiile pe care li le oferă părinții, dascălii,
școala, înseamnă a se expune unor riscuri care, altfel ar putea fi evitate. Nu fiți
ignoranți și, cu siguranță, veți fi mai protejați!
[1]Am
preluat date statistice și diverse informații dintr-un interviu realizat de
Adina Lazăr, cu titlul: Tu știi ce
înseamnă traficul de carne vie?, interviu publicat pe www.ghidul-parintilor.ro
