marți, 29 noiembrie 2016

Sfântul Ierarh Andrei Şaguna - Mitropolitul Ardealului – în conştiinţa noastră, recunoscătoare şi mărturisitoare...



Dr. Stelian Gomboş

         
„Mitropolitul Andrei Şaguna a fost un bărbat aproape extraordinar, trimis de Providenţa Divină pentru fericirea poporului său; că el a fost un Moise, pentru că şi el, ca şi acela, a eliberat poporul său, conducându-l în pământul autonomiei şi independenţei; şi el, ca şi acela, dădu poporului său tablele legii: Statutul organic; şi, în fine, lovi în piatră şi dădu apă cerească poporului său: ştiinţă, lumină, cultură. Despre un astfel de bărbat, pe drept cuvânt, se poate zice că el, pururi va străluci ca un luceafăr pe orizontul bisericii şi naţiunii române.” Aşa îşi încheia Nicolae Popea discursul de recepţie, prezentat în 13/26 martie anul 1900, dedicat vieţii şi activităţii arhiepiscopului şi mitropolitului ortodox al Transilvaniei, Andrei baron de Şaguna (1808-18739).
Andrei Şaguna s-a născut la Miskolţ, în Ungaria, într-o familie de macedo-români din Balcani, a urmat şcoala gimnazială la  Mişcolţ, apoi studii de drept şi filozofie la Pesta şi teologice şa Vârşeţ. La vârsta de 25 de ani îmbracă haina monahală la mănăstirea de la Hopovo. În anul 1846 a fost numit vicar al Episcopiei Ardealului iar, în 18 aprilie 1848, în plină revoluţie, era numit Mitropolit al Transilvaniei. Cum afirma Academicianul Dan Berindei: a fost „o mare personalitate a naţiei româneşti, un conducător înţelept, măsurat, plin de echilibru, al românilor ardeleni în momente care nu au fost deloc uşoare pentru el…un purtător de cuvânt al naţiunii române”. Într-o amplă şi nuanţată analiză a activităţii mitropolitului Şaguna, Părintele Profesor Mircea Păcurariu a subliniat că prin Statutul organic, el a dat „cea mai democratică organizare a bisericii”, drept care  fost consacrat drept „cel mai de seamă organizator şi legiuitor bisericesc din perioada modernă a istoriei, mai ales dacă luăm în calcul şi lucrările sale de Drept canonic, unele traduse în limbile latină, rusă şi greacă.”
          Implicat şi în viaţa naţional-politică, Mitropolitul Andrei Şaguna a participat la revoluţia românească din Ardeal, devenind „capul neîncoronat” al românilor din Transilvania. A fost copreşedinte al Adunării naţionale de la Blaj, care a formulat acea „petiţie naţională” cu 16 articole reprezentând principalele revendicări româneşti, între care recunoaşterea românilor „ca naţiune de sine stătătoare”şi desfiinţarea iobăgiei. „Pe bună dreptate, sublinia Părintele Profesor Mircea Păcurariu într-o alocuţiune a sa, că Mitropolitul Andrei Şaguna a fost considerat diplomatul revoluţiei româneşti din Ardeal, după cum Simion Bărnuţiu era considerat teoreticianul sau ideologul ei, iar Avram Iancu comandantul de oşti populare româneşti.” După revoluţie, Mitropolitul Andei  a continuat lupta pentru drepturile românilor, îndeplinind diferite funcţii, reuşind să „unească în mâna sa cârja de ierarh cu sceptrul unui adevărat conducător politic”. Pentru toate,  istoricul american Keith Hitchns a scris despre el ca „ultimul dintre marii ierarhi conducători politici”.
          Înţelegându-şi şi asumându-şi cu exemplară răspundere misiunea, Mitropolitul Andrei Şaguna a fost şi un misionar al culturii româneşti, convins de importanţa emancipării românilor prin cultură pentru care a iniţiat acţiuni ce-l fac de vrednică cinstire pentru neamul său. Amintim dintre acestea: înfiinţarea „Tipografiei diecezane”,  a ziarului „Telegraful Român”, „gazetă politică, industrială, comercială şi literară” cu apariţie neîntreruptă până astăzi, editarea a numeroase cărţi şi manuale, reeditarea Bibliei de la Sibiu şi  rolul decisiv în înfiinţarea „Asociaţiunii transilvane pentru literatura şi cultura poporului român din Transilvania” (Astra). Tot Mitropolitului Andrei Şaguna i se datorează organizarea şi îndrumarea învăţământului românesc de toate gradele, pus sub ocrotirea bisericii, reorganizarea Institutului teologic-pedagogic din Sibiu precum şi numeroase „fundaţiuni” prin care se acordau burse de studii pentru elevii şi studenţii mai săraci. Ca „mare preot” al Bisericii sale, cum a mai fost numit, s-a remarcat ca un vrednic slujitor al altarului bisericii, fiind  considerat cel mai bun cuvântător bisericesc din sec. XIX. Membrii Societăţii Academice Române,  apreciind întreaga sa munca l-au ales, la 7 septembrie anul 1871, ca membru de onoare.
          Drept urmare, viaţa şi opera Mitropolitului Andrei Şaguna stă sub semnul unei personalităţi de dimensiuni europene prin formaţie, prin misiunea pastorală, prin ampla sa dedicare educării şi culturalizării poporului român din Transilvania cât şi prin participarea sa la mişcarea paşoptistă. Ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei iar după reînfiinţarea Mitropoliei a elaborat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania după care s-a condus Biserica transilvăneană până  în anul 1925 şi care a stat totodată la baza principiilor de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române. Ca rezultat al trudei sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproape 800 de şcoli “poporale", un liceu cu 8 clase la Braşov cu şcoală reală-comercială, un gimnaziu cu 4 clase la Brad.  Au fost editate peste 25 de manuale şcolare iar la Sibiu în anul 1853 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic, cu două secţii teologice şi una pedagogică, a tipărit o serie de manuale didactice şi a trimis numeroşi tineri la universităţi din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. 
Aşadar, a fost primul preşedinte al “Asociaţiei transilvane pentru literatura română şi  cultura poporului român" (Astra), a iniţiat în anul 1853, după cum am spus şi mai sus, ziarul  “Telegraful Român" care apare până astăzi, fără întrerupere. A fost Preşedinte al Marii Adunări Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la BIaj din 3/15 mai 1848, fiind delegat să prezinte revendicările româneşti împăratului. După 1860 a fost membru în Senatul imperial din Viena, în anii 1863-1865 deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor de la Sibiu (1861) şi a Congresului naţional al românilor de la Alba lulia (1863). În anul 1871 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Cu alte cuvinte, întreaga sa operă a fost pusă în slujba emancipării culturale şi sociale a poporului pentru care a păstorit, fiind pentru românii transilvaneni ceea ce fusese doar cu puţin timp înainte Samuel von Brukenthal pentru comunitatea săsească: amândoi rămân în memoria europeana ca întemeietori de instituţii, personalităţi enciclopedice, deschise valorilor umaniste. Organizarea acestei importante aniversări româneşti, aici şi acum, este proba cea mai elocventă că nimic nu este mai profund universal decât a lucra pentru propăşirea spirituală, culturală, socială şi politică a propriului neam şi a patriei.
Totodată, Mitropolitul Andrei Şaguna era un om al rugăciunii, era mereu prezent la slujbele din modesta sa catedrală, nu numai la Liturghie, ci şi la Utrenie şi la Vecernie, îi urmărea pe studenţii teologi care cântau la strană şi de multe ori îi îndrepta atunci când greşeau. Contemporanii ştiau că era un om al rugăciunii, în fiecare dimineaţă îşi făcea pravila lui călugărească, respecta cu stricteţe toate posturile rânduite de Biserică.
A murit la 16-28 iunie anul 1873 şi, potrivit dorinţei sale testamentare, a fost înmormântat lângă biserica mare din Răşinari, unde el slujise de multe ori, "fără pompă, fără muzică şi fără predică", prohodit de un singur preot, duhovnicul său, ieromonahul Gherman Bogdan. Cu toate acestea, la înmormântarea lui au participat mii de români veniţi din toate părţile Ardealului, au venit trenuri speciale, mai ales de la Braşov. Întreaga agoniseală a vieţii a lăsat-o prin testament Arhiepiscopiei Sibiului.
După câţiva ani de la moartea Mitropolitului Andrei Şaguna, Ioan Slavici scria că "astăzi, chiar, şi creştinii ortodocşi din Ardeal îl socotesc între sfinţi". La scurt timp după moarte s-a creat un cult pentru Andrei Şaguna. Pe vremuri, în multe case ţărăneşti din Ardeal, chipul lui Şaguna era pus lângă icoane. Era considerat un adevărat sfânt, ca unul care a contribuit la renaşterea vieţii naţionale, politice, culturale şi spirituale a românilor transilvăneni.
Iar promisiunile, argumentele invocate, demersurile şi reuşita ori succesul ÎPS Părinte Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, au urmărit întotdeauna, cu sârguinţă cursul vieţii Mitropolitului Şaguna - o viaţă de sfinţenie de la „Andrei cel mare la Andrei cel Sfânt”, care deopotrivă a stat „sub semnele timpului şi ale duhului”, considerând  că acum a fost vremea şi timpul ori ceasul ca Mitropolitul Andrei Şaguna să fie canonizat – argumentaţie bine întemeiată şi puternic fundamentată.




https://steliangombos.wordpress.com/

luni, 28 noiembrie 2016

CONȘTIINȚA UMANĂ DINCOLO DE MORMÂNT (Evidență științifică)



 de Pr. Prof. Ion Ciungu


( a. Evidența fizicianului matematician și filosof Penrose; b. Realitatea infinită de după moarte, din punctul de vedere al unui alt fizician important, Dr. Hans-Peter Durr; c. Biblia deja a vorbit despre sufletul nemuritor al omului)

a.   Oameni De Știință Găsesc Evidența Faptului Că Conștiința Umană Se Extinde Dincolo de Mormânt[1]
 
Pixabay

“Când corpul moare, conștiința umană încă trăiește”.

"Aceasta este concluzia extrasă de Sir Roger Penrose, un foarte respectat fizician englez bazat pe metode matematice, matematician și filosof al științei, a anunțat the Express.” (The Express este un ziar din Regatul Unit.) Articolul din The Express a fost publicat de Sean Martin, în data de 7 noiembrie 2016, și are titlul “LIFE AFTER DEATH: Shock claim of evidence showing consciousness may continue as SOUL[2], (VIAȚĂ DUPĂ MOARTE: Afirmație șocantă despre evidența care arată faptul că conștiința poate continua ca SUFLET). Acum eu citez în continuare din articolul “Scientists Find Evidence That Human Consciousness Extends Beyond the Grave”, (Oameni De Știință Găsesc Evidența Faptului Că Conștiința Umană Se Extinde Dincolo de Mormânt), publicat de Hazel Torres pe Christian Today, în data de 26 noiembrie 2016.

“Penrose a zis că teoria lui este bazată pe evidență științifică. El a zis că «el și echipa lui au găsit evidența faptului că microtubuli pe bază de proteine – o componentă structurală a celulelor umane – poartă informație cuantică depozitată la un nivel sub-atomic» referindu-se la conștiința umană.

«Dacă o persoană moare pentru scurt timp, aceste informații cuantice sunt eliberate din microtubuli și intră în univers. Totuși, în cazul că persoanele moarte sunt resuscitate, aceste informații cuantice sunt canalizate înapoi în microtubuli și tocmai această situație dă naștere unei experiențe apropiate de moarte,» a explicat Penrose.


b. Realitatea infinită de după moarte, din punctul de vedere al unui alt fizician important, dr. Hans-Peter Durr

Citez mai departe de la Hazel Torres:
“Această teorie a omului de știință britanic este în acord cu descoperirea făcută de renumitul Institut pentru Fizică, Max Planck, din München, care afirmă că «universul fizic în care trăim este doar percepția noastră și că de îndată ce corpurile noastre fizice mor, dincolo există infinitul.»
Dr. Hans-Peter Durr, fost director al acestui institut, a explicat în continuare: «Ceea ce noi considerăm aici și acum, această lume, acesta este doar nivelul material care este inteligibil. Necunoscutul de după moarte este o realitate infinită care este mult mai mare.»”


c. Biblia deja a vorbit despre sufletul nemuritor al omului

Torres continuă:
“Totuși, aceste descoperiri științifice foarte recente nu sunt chiar noi din moment ce Biblia deja a vorbit despre sufletul nemuritor al omului, arată pastorul Dan Delzell într-un articol de opinie pentru The Christian Post.”  Articolul lui Dan Delzell este intitulat “Scientists Announce Consciousness Beyond the Grave , (Oamenii de Știință Anunță despre Conștiința de Dincolo de Mormânt) și a fost publicat pe The Christian Post, în data de 22 noiembrie 2016.[3]

Mai departe Torres scrie astfel:
Pastorul de la Biserica «Luterană» Wellspring din Papillion, Nebraska, a citat cel puțin trei versete care se referă la aceasta:
-      «Iisus a zis, `Nu vă temeți de cei care ucid trupul dar nu pot ucide sufletul. Mai degrabă, temeți-vă de cel care poate distruge atât sufletul cât și trupul în iad.`» (Matei 10: 28)
-      «Oricine crede în Fiul are viață veșnică, dar oricine respinge pe Fiul nu va vedea viața, căci mânia lui Dumnezeu rămâne pe el.» (Ioan 3: 36)
-      «Iisus de asemenea a zis, `Eu vă spun adevărul, cel care crede are viață veșnică.`» (Ioan 6: 47)

Delzell a zis că și alți oameni de știință – mulți dintre ei creștini – au ajuns la concluzia că conștiința merge dincolo de mormânt.
Totuși, el a avertizat că nu toate experiențele apropiate de moarte oferă o descriere exactă a ceea ce se întâmplă după moarte.


Oamenii în cele din urmă vor experimenta mult mai mult decât doar o experiență apropiată de moarte. «Vom traversa, în adevăratul sens al cuvântului, spre partea cealaltă,» a zis Delzell.

Dându-și seama de acest lucru, el i-a întrebat pe cititori, «Sunteți pregătiți să vă întâlniți cu Creatorul vostru și cu Judecătorul vostru?»
«Ai fi înțelept dacă te-ai pocăi de păcatele tale și dacă I-ai încredința lui Iisus [sarcina] să le spele. Așa-i, în afară de cazul în care tu ești singura persoană de pe planetă care nu va experimenta conștiința de dincolo de mormânt,» a zis Delzell.”




[1] Hazel Torres, Scientists Find Evidence That Human Consciousness Extends Beyond the Grave, Christian Today, 26 November, 2016, http://www.christiantoday.com/article/scientists.find.evidence.that.human.consciousness.extends.beyond.the.grave/102101.htm
[2] Sean Martin, LIFE AFTER DEATH: Shock claim of evidence showing consciousness may continue as SOUL, The Express, PUBLISHED: 08:01, Mon, Nov 7, 2016 | UPDATED: 08:43, Mon, Nov 7, 2016, http://www.express.co.uk/news/science/728897/LIFE-AFTER-DEATH-consciousness-continue-SOUL
[3] Dan Delzell, Scientiscts Announce Consciousness Beyond the Grave, The Christian Post, Nov 22, 2016 | 7:35 AM , http://www.christianpost.com/news/scientists-announce-consciousness-beyond-grave-171519/#gMvxWuix7b6Vd71D.99

 

joi, 24 noiembrie 2016

IISUS A FOST DECLARAT REGE AL POLONIEI (Sâmbătă 19 noiembrie, 2016)

de Pr. Prof. Ion Ciungu





(a.  Câteva rugăciuni poloneze de la această ceremonie; b. Originea acestei ceremonii și perspectiva ei)


a.   Câteva rugăciuni poloneze de la această ceremonie

“În inimile noastre, Guvernează, Christoase! În familiile noastre, Guvernează, Christoase! … În școlile și universitățile noastre, Guvernează, Christoase! Prin națiunea poloneză, Guvernează-ne, Christoase! Ne angajăm să apărăm cultul Tău sfânt și să predicăm slava Ta regală, Christoase, Regele nostru, promitem! …”. 
 

„Într-o ceremonie la Biserica Milei Divine din Cracovia, Polonia, sâmbătă, episcopii catolici ai Poloniei, în prezența președintelui Andrzei Duda și a multor pelerini catolici, în mod official L-au recunoscut pe Iisus Hristos ca Rege al Poloniei și L-au chemat să guverneze peste națiunea lor, peste poporul ei și peste liderii lor politici.” Așa am aflat din articolul “Polish Bishops and President Duda Declare Christ King of Poland” (Episcopi Polonezi și Președintele Duda Îl Declară pe Christos Rege al Poloniei), publicat de Michael W. Chapman, pe website-ul de știri american CNSNews.com, în data de 21 noiembrie 2016.[1]


Președintele Poloniei Andrzei Duda, alte persoane oficiale, și pelerini și cler catolici participă la întronizarea lui Christos Rege al Poloniei pe 19 noiembrie, 2016, în Cracovia, Polonia. (Rorate caeli.)

«Rege Nemuritor al Epocilor, Doamne Iisuse Christoase, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, aplecând capetele noastre înaintea Ta, Rege al Universului, recunoaștem stăpânirea Ta peste Polonia, peste cei care trăiesc în patria noastră, și prin toată lumea. Dorind să ne închinăm majestății puterii și gloriei Tale, cu mare credință și iubire, strigăm: Guvernează-ne Christoase!»
«În inimile noastre, Guvernează, Christoase! În familiile noastre, Guvernează, Christoase! ... În școlile și universitățile noastre, Guvernează, Christoase! ... Prin națiunea poloneză, Guvernează-ne Christoase! Ne angajăm să apărăm cultul Tău sfânt, și să predicăm gloria Ta regală, Christoase Regele nostru, promitem! Ne angajăm să facem voia Ta și să protejăm integritatea conștiințelor noastre, Christoase Regele nostru, promitem! Ne angajăm să ne îngrijim de sfințenia familiilor noastre, și de educația creștină a copiilor, Christoase Regele nostru, promitem!
Rege al regilor și Stăpâne al Conducătorilor! Îți încredințăm poporul polonez și liderii polonezi! Fă-i să-și exercite puterea în mod echitabil și în conformitate cu legile Tale. ... Guvernează-ne Christoase! Guvernează ca Rege în patria noastră și guvernează ca Rege în fiecare națiune – pentru gloria mai mare a Prea Sfintei Treimi și pentru mântuirea omenirii.»

b.   Originea acestei ceremonii și perspectiva ei

„ ... originea acestei ceremonii din Polonia a pornit  din «revelațiile primite, sau după cum se spune că au fost primite, de Serva lui Dumnezeu Rosalia Zelkova,» a anunțat preotul Mc Donald. «Domnul, a zis ea, a cerut ca El să fie întronizat ca Rege de către națiunea poloneză în sensul propriu-zis, și nu doar în inimile polonezilor, într-un mod deosebit, și acest lucru va salva Polonia într-un război care urmează să vină.»

După Vatican II la începutul anilor 1960, totuși, această idee «nu a găsit sprijin mult printre episcopi,» a zis părintele Mc Donald. După mai mult de patruzeci de ani, polonezii catolici și clerul catolic sunt mai entuziaști în legătură cu acest act.
Toate informațiile de mai sus le-am luat din articolul citat la nota numărul 1.
Informații în plus am mai găsit în articolul “Jesus Christ Has Officially Been Declared The King Of Poland” (Iisus Christos A Fost Declarat În Mod Oficial Rege Al Poloniei), publicat de Mark Woods pe Christian Today, în data de 22 noiembrie 2016.[2] Din acest articol citez mai jos:
Ceremonia a fost ținută la Biserica Milei Divine din Cracovia sâmbătă, iar liturghia a fost repetată în biserici prin țară în ziua următoare.”
Potrivit Conferinței Episcopilor Polonezi, ea a fost programată să coincidă cu sfârșitul Anului Jubileu al Milostivirii din Biserica Romano-Catolică și cu a 1050 – a aniversare a Creștinismului Polonez.”
„O încercare precedentă din partea parlamentarilor de dreapta în 2006 a eșuat, căci Biserica însăși s-a opus. Monseniorul Tadeusz Pieronek, membru al episcopatului Poloniei și rector la Academia de Teologie papală din Cracovia, a zis atunci: «Christos nu are nevoie de o rezoluție parlamentară ca să fie rege al inimilor noastre.»
Un rege de mai de mult al Poloniei, Ioan Cazimir, a declarat-o pe Maria regină de onoare a țării în urmă cu mai mult de 350 de ani.
Potrivit Conferinței Episcopilor Polonezi, acest act nu a fost punctul culminant ci începutul lucrării de întronizare a lui Iisus Hristos în Polonia și în națiunea poloneză. Episcopii au accentuat că guvernarea lui Iisus nu a fost coercitivă și că `întronizarea` nu a fost plănuită să adauge la onoarea sau puterea lui Iisus ci a fost o recunoaștere națională a suveranității Lui peste univers.
După ceremonia aceasta, episcopul Andrzej Czaja a zis: «Aceasta nu este o declarare a lui Christos Regele, pentru că El este rege. Aceasta nu este o declarare a lui Christos Regele Poloniei. Regatul Lui nu este de pe acest pământ, iar stăpânirea Lui este peste întregul univers,» adăugând că se cuvine să recunoaștem guvernarea lui Christos ca Rege peste lumea întreagă și să ne supunem legii Lui și voinței Lui.




[1] Michael W. Chapman, Polish Bishops and President Duda Declare Christ King of Poland, CNSNews.com, November 21, 2016, http://www.cnsnews.com/blog/michael-w-chapman/polish-bishops-and-president-duda-declare-christ-king-poland
[2] Mark Woods, Jesus Christ Has Officially Been Declared The King Of Poland, Christian Today, 22 November, 2016, http://www.christiantoday.com/article/jesus.christ.has.officially.been.declared.the.king.of.poland/101673.htm