joi, 23 martie 2017

CAPELA DIN BISERICA SFÂNTULUI MORMÂNT AL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS A FOST SFINȚITĂ DUPĂ RESTAURARE (în 22 martie 2017)

de Pr. Prof. Ion Ciungu



“… în El vor nădăjdui popoarele și plin de slavă Îi va fi locul de odihnă.” (Isaia 11, 10)[1]


(a. Ceremonia de sfințire; b. Între donatorii pentru restaurare; c. Mai sunt necesare și alte lucrări la Sfântul Mormânt)


Capela Sfântului Mormânt din Ierusalim, restaurată în perioada 8 mai 2016 – 20 martie 2017, sfințită în 22 martie 2017


a.   Ceremonia de sfințire

„O ceremonie de sfințire a ediculei nou-restaurate și deschise, de deasupra Sfântului Mormânt al Domnului din Ierusalim, a fost celebrată astăzi de Prea Fericirea Sa Patriarhul Theophilos al Ierusalimului. La ceremonie a participat și Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului și reprezentanți ai confesiunilor Romano-Catolică și Armeană, care supraveghează sanctuarul împreună cu Biserica Ortodoxă din Ierusalim, anunță RIA-Novosti.” Așa am aflat din articolul “CHAPEL OVER THE LORD’S TOMB CONSECRATED AFTER RESTORATION (+ VIDEO)”, publicat în data de 22 martie 2017, pe site-ul ortodox rus PRAVOSLAVIE.RU.[2] Citez în continuare din acest articol:

“«Restaurarea ediculei are de a face nu numai cu creștinii ortodocși, ci cu întrega lume. Acest sanctuar va rămâne pentru generațiile viitoare,» a zis Patriarhul Theophilos.

În timpul cuvântării sale el a mulțumit tuturor binefăcătorilor care au oferit asistență financiară pentru prima restaurare a sepulcrului după 200 de ani, inclusiv regelui Abdullah II Ibn Hussein al Iordaniei, conducătorului Autorității Naționale Palestiniene Mahmoud Abbas, și prim-ministrului grec Alexis Tsipras.

Biserica Învierii din Ierusalim a fost întemeiată de Sfinții Constantin și Elena în anul 336 d. Hr. Bazilica a fost distrusă în perioada anilor 1009-1021 sub Califatul Islamic Al-Hakim, și restaurată în perioada anilor 1042-1048 de împăratul bizantin Constantin Monomahul, fiind construită o nouă structură în jurul mormântului. În forma ei actuală edicula a fost construită în 1810 după ce a izbucnit un foc în biserică.

Lucrarea de restaurare a durat nouă luni, în timpul căreia specialiștii au putut să reîntărească zidurile ediculei, astfel înlăturând structura de metal care a protejat-o mereu timp de decenii.

Ceremonia, care a avut loc în fața capelei de deasupra Mormântului Domnului, situată în centrul bisericii, a fost transmisă în direct pe pagina de Facebook a Patriarhiei Ierusalimului și poate fi văzută mai jos :”
(urmează înregistrarea video, care poate fi văzută, dacă accesați articolul de pe PRAVOSLAVIE.RU, la nota nr. 2 de la subsolul acestui articol).


b.   Între donatorii pentru restaurare

Maiestatea Sa Regele Abdullah al Iordaniei a anunțat în 10 aprilie 2016 că pe propria cheltuială asigură restaurarea Mormântului lui Iisus.[3] (Probabil în contextul în care confesiunile creștine de la Sfântul Mormânt erau mereu în dezacord, în dispute, care au întârziat mult restaurarea.)

În final, am aflat că Abdullah a donat 150.000 de euro. La fel, tot 150.000 de euro, a donat președintele Palestinei Mahmoud Abbas. Așa putem observa din articolul “Historic restoration of Jesus’s burial shrine in Jerusalem completed”, publicat în data de 20 martie 2017, pe THE TIMES OF ISRAEL, de Daniel Estrin.[4] Să ne amintim de donația lui Mahmoud Abbas, din articolul MORMÂNTUL LUI MESIA ESTE CINSTIT DE POPOARE (II).[5]

Românca Mica Ertegun, născută Maria Banu, a donat, prin Fondul Mondial al Monumentelor, 1,3 milioane de dolari.[6]
După unele surse,cheltuielile pentru această restaurare s-au ridicat la 3,4 milioane de dolari. După alte surse, la 4 milioane de dolari.

Compania aeriană greacă Aegean Airlines, de asemenea, este menționată printre donatori, după cum am observat din articolul “Sfintirea Baldachinului Sfantului Mormant, transmisa ACUM IN DIRECT, din Ierusalim” publicat în 22 martie pe Locașuri Ortodoxe, de Redacția de Știri.[7]

Tot de aici am aflat că Vaticanul a donat 500 de mii de dolari pentru renovarea viitoare a pavajului din jurul altarului.


Capela Sfântului Mormânt restaurată


c.    Mai sunt necesare și alte lucrări la Sfântul Mormânt

Potrivit echipei grecești care a dus la îndeplinire lucrările de restaurare a ediculei, încă mai sunt necesare lucrări la Sfântul Mormânt, care vor costa 6 milioane de euro, pe o perioadă de încă 10 luni, pentru a trata cauzele care duc la slăbirea întregii construcții a Sfântului Sepulcru. Așa am aflat din articolul “Restoration of the Edicule of the Holy Sepulchre to be completed before Easter”, publicat în data de 3 martie 2017, pe site-ul catolic Agenzia Fides.[8]

Mult iubit și frumos slăvit să fie Tatăl nostru Sfânt din Ceruri, și de noi, în fiecare moment, în vecii vecilor!

 Hallelujah ne-ncetat, Că Iisus a Înviat, Și e Viu cu-adevărat!



[1] Isaia capitolul 11, versetul 10, https://dervent.ro/biblia.php
[2] PRAVOSLAVIE.RU, CHAPEL OVER THE LORD’S TOMB CONSECRATED AFTER RESTORATION (+ VIDEO), Moscow, March 22, 2017, http://www.pravoslavie.ru/english/102090.htm
[3] Pr. Prof. Ion Ciungu, MORMÂNTUL LUI MESIA ESTE CINSTIT DE POPOARE, Protopopiatul Ortodox Român Avrig, joi 19 mai 2016, http://protopopiatavrig.blogspot.ro/2016/05/mormantul-lui-mesia-este-cinstit-de_19.html
[4] Daniel Estrin, Historic restoration of Jesus’s burial shrine in Jerusalem completed, THE TIMES OF ISRAEL, March 20, 2017, http://www.timesofisrael.com/historic-restoration-of-jesuss-burial-shrine-in-jerusalem-completed/
[5] Pr. Prof. Ion Ciungu, MORMÂNTUL LUI MESIA ESTE CINSTIT DE POPOARE (II), Protopopiatul Ortodox Român Avrig, 25 octombrie 2016, http://protopopiatavrig.blogspot.ro/2016/10/mormantul-lui-mesia-este-cinstit-de_26.html
[6] Pr. Prof. Ion Ciungu, MORMÂNTUL LUI MESIA ESTE CINSTIT DE POPOARE (III), Protopopiatul Ortodox Român Avrig, 31 octombrie 2016, http://protopopiatavrig.blogspot.ro/2016/10/mormantul-lui-mesia-este-cinstit-de_31.html
[7] Redacția de Știri, Sfintirea Baldachinului Sfantului Mormant, transmisa ACUM IN DIRECT, din Ierusalim, 22 martie 2017, Lacasuri Ortodoxe, https://lonews.ro/sfantul-mormant/23456-sfintirea-baldachinului-sfantului-mormant-transmisa-acum-in-direct-din-ierusalim.html
[8] Agenzia Fides, Restoration of the Edicule of the Holy Sepulchre to be completed before Easter, Friday, 3 March 2017, http://www.fides.org/en/news/61853#.WNLYUzuGPIX

 

luni, 20 martie 2017

CETĂȚENIA EUROPEANĂ ȘI CETĂȚENIA NAȚIONALĂ



2017 - ANUL INTERNAȚIONAL AL TURISMULUI
(Simpozion la Liceul tehnologic “Johannes Lebel” din Tălmaciu, programat pentru 24 martie 2017; 
referat,  prof. Ciungu Ion)


...”ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu,”...
(Epistola Sfântului Apostol Pavel către Efeseni, capitolul 2, versetul 19)[1]


Se cuvine să Îi mulțumim Tatălui nostru Sfânt din Ceruri și în acest an, 2017, pentru faptul că ne-a dat posibilitatea să ne amintim, la acest simpozion, de situația noastră de călători prin lumea aceasta, de persoane sau cetățeni care nu avem cetate permanentă pe Pământ, ci o căutăm pe cea viitoare, din Ceruri, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, capitolul 13, versetul 14.[2] De asemenea, Să Îi mulțumim Fiului Veșnic Iubit al Tatălui Sfânt Ceresc, Fiu devenit Om din Sfânta Fecioară Maria, cu scopul de a ne ajuta să devenim fii supuși ai Tatălui Sfânt Ceresc. Drapelul Europei, în al cărui simbolism este exprimată Sfânta Mamă a lui Iisus, ne îndeamnă să lucrăm sub protecția Spiritului Curat, Sfânt, a Duhului Adevărat și Mângâietor, Care a umbrit-o și a inspirat-o. Sub ocrotirea Sfintei Fecioare Maria se cuvine să ne educăm în fiecare moment, ca niște creștini serioși, dornici de pace, după exemplul părinților fondatori ai Europei.[3]

(a. Organizația Mondială a Turismului; b. O definiție internațională pentru termenul turism; c. Forme specializate ale turismului; d. Turismul religios; e. Îndemnul Sfântului Apostol Petru )

a.   Organizația Mondială a Turismului

Iordanianul Taleb Rifai, secretar general al Organizației Mondiale a Turismului din cadrul Națiunilor Unite, cu sediul în Spania, la Madrid, a spus: „Declararea de către Națiunile Unite a anului 2017 ca An Internațional al Turismului Durabil pentru Dezvoltare este o oportunitate unică de a avansa contribuția sectorului turistic la cei trei stâlpi ai durabilității – economic, social și ecologic, în același timp ridicând la un nivel mai înalt conștientizarea adevăratelor dimensiuni ale unui sector care este adeseori subevaluat”. În 4 decembrie 2015, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat anul 2017 ca An Internațional al Turismului Durabil pentru Dezvoltare. Așa am aflat de pe site-ul Organizației Mondiale a Turismului, din comunicatul de presă intitulat “United Nations declares 2017 as the International Year of Sustainable Tourism for Development”, publicat în data de 7 decembrie 2015 (PR No.: 15094).[4]

b.   O definiție internațională pentru termenul turism

Cuvântul turism este de origine engleză, iar primul lui sens este acela de călătorie de plăcere, de destindere, de recreație („travel for pleasure”), la care se adaugă o întreagă industrie.  Din secolul XVIII, de când este folosit acest cuvânt, conținutul lui a fost precizat în diferite definiții. Așa am observat în Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta engleză, la articolul Tourism, în partea introductivă, și la subtitlurile Etymology și Definitions.[5] În anul 2000, patru organizații internaționale au dat o definiție comună acestui termen, precizând că el “cuprinde activitățile desfășurate de persoanele [care se află] în timpul călătoriilor lor și al sejururilor lor în locurile situate  în afara teritoriului lor obișnuit pentru o perioadă consecutivă care nu depășește un an, în scopuri recreative, pentru afaceri sau alte motive ne legate de exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat.” Așa am găsit în Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta franceză, la articolul Tourisme.[6]

c.    Forme specializate ale turismului (sau turismul de nișă)

În Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta engleză, am observat 18 „nișe” sau forme specializate ale turismului : Agriturismul (sau Agroturismul), Turismul de naștere (călătoria în altă țară pentru a naște), Turismul culinar, Turismul cultural, Turismul extrem (călătoria în locuri periculoase: munți, jungle, deșerturi, peșteri, canioane etc), Geoturismul (are de a face cu zone pur geologice și geomorfologice, etc), Turismul pentru moștenire culturală (sau Turismul de diasporă), Turismul LGBT, Turismul medical, Turismul nautic, Turismul de cultură populară (călătoria la locuri despre care am citit în literatură, am văzut în filme, am auzit în cântece, etc), Turismul religios (sau Pelerinajele), Turismul sexual, Turismul în zone sărace, Turismul virtual (o simulare a unei locații existente), Turismul de război (în zone în care este sau a fost război), Turismul pentru calitatea vieții (pentru a îmbunătăți sănătatea, pentru a preveni îmbolnăvirea), și Turismul de faună sălbatică (pentru a vedea animalele în habitatul lor natural).

d.   Turismul religios (Pelerinajele)

Indiferent de religie, călătoria la locurile considerate sfinte are ca scop, de obicei, curățirea de păcate, îmbunătățirea morală, spirituală, religioasă, socială, relație mai bună cu Dumnezeu (sau cu Zeii), învingerea Răului, a Diavolului, câștigarea sau recâștigarea sănătății, a unei vieți mai bune, și chiar a vieții veșnice fericite.
În România, cel mai mare pelerinaj se face la Iași, la moaștele Sfintei Parascheva, unde pe parcursul unui an merg aprox. 1 milion de persoane. În Israel, la Ierusalim, la Zidul de Vest (numit și Zidul Plângerii) merg aproximativ 6 milioane de pelerini evrei și creștini, pe parcursul unui an. În Mexic, la Maica Domnului din Guadalupe merg aprox. 20 de milioane de pelerini pe an. În Arabia Saudită, la Mecca, merg în jur de 2 milioane de pelerini musulmani în cele cinci zile de sărbătoare și ritualuri stabilite. În India, de sărbătoarea Kumbh Mela, a hindușilor, au fost 120 de milioane de pelerini, în cele 55 de zile ale sărbătorii, în anul 2013. Acesta este considerat cel mai mare pelerinaj din lume. Articolele care stau la baza acestor informații despre aceste pelerinaje, și despre altele, le putem vedea la notele de subsol ale articolului „Pelerinaje”, pe care l-am publicat pe site-ul Protopopiatului Ortodox Român Avrig, în data de 12 august 2015.[7]
          Mai important decât scopul economic, și decât multe alte scopuri ale turismului fixate de Organizația Mondială a Turismului în 2015 pentru următorii 15 ani, este un alt scop al turismului: pacea și buna înțelegere între oameni de diferite culturi, de diferite civilizații, de diferite religii. Se cuvine, în acest sens, să amintim câteva fapte elocvente.
“În data de 10 aprilie 2016, ziarul iordanian de limbă engleză «The Jordan Times», anunța că Majestatea Sa, Regele Abdullah al Iordaniei, pe propria cheltuială, asigură restaurarea Mormântului lui Iisus din Biserica Sfântului Sepulcru. În acest scop el a emis o Donație Regală (makruma). Printr-o scrisoare, Curtea Regală l-a informat despre acestă makruma pe Prea Fericirea Sa Teophilos III, Patriarhul grec al Orașului Sfânt Ierusalim și a Toată Palestina și Iordania.” “În 16 aprilie 2016, după vizita pe care a făcut-o pe Insula grecească Lesbos, Papa Francisc a luat cu sine la Roma trei familii de musulmani (12 persoane, din care 6 copii), refugiate din Siria, după ce le-au fost bombardate casele.”[8] În octombrie 2016, Președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, islamist ca și regale Iordaniei, de asemenea a făcut o donație importantă pentru restaurarea Sfântului Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos.[9]
Recent, Înalta Curte Constituțională din  Egipt a decis ca și creștinii să aibă dreptul să-și ia concediu de la serviciu, pentru a merge în pelerinaj la Sfântul Mormânt din Ierusalim, după cum au mahomedanii dreptul la concediu plătit, pentru a merge la Mecca. Așa am aflat din articolul "In Egypt, Christians Can Now Take Leave From Work To Go On Pilgrimage", publicat în 7 februarie 2017, pe Christian Today, de Joseph Hartropp.[10]

e.   Îndemnul Sfântului Apostol Petru

”Iubiţilor, vă îndemn ca pe nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ, să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului. Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe nişte făcători de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta. Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omeneşti, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, Fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimişi de el, spre pedepsirea făcătorilor de rele şi spre lauda făcătorilor de bine; Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideţi gura oamenilor fără minte şi fără cunoştinţă.” (1 Petru 2,11-15).[11]



[1] Epistola Sfântului Apostol Pavel către Efeseni, capitolul 2, versetul 19, http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=2&id=19
[2] Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei, capitolul 13, versetul 14, http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=13
Flag of Europe, Marian interpretation, From Wikipedia, the free encyclopedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Flag_of_Europe#Marian_interpretation
Pères de l'Europe,  Des Pères fondateurs unis par une tendance politique dominante : la démocratie chrétienne, Wikipédia, https://fr.m.wikipedia.org/wiki/P%C3%A8res_de_l%27Europe# 
[4] PR No.: 15094, United Nations declares 2017 as the International Year of Sustainable Tourism for Development, 07 Dec 15, World Tourism Organization UNWTO, http://media.unwto.org/press-release/2015-12-07/united-nations-declares-2017-international-year-sustainable-tourism-develop
[5] Tourism, From Wikipedia, the free encyclopedia,  Etymology, Definitions, https://en.wikipedia.org/wiki/Tourism#Recent_developments
[6] Commission de la statistique des Nations unies (en), Organisation mondiale du tourisme, Organisation de coopération et de développement économiques et Eurostat, Compte satellite du tourisme : Recommandations concernant le cadre conceptuel, 2001, 138 p. (ISBN 978-9-26402-007-8lire en ligne [archive]), p. 27. , apud Tourisme, Wikipédia, partea introductivă, apoi nota de subsol nr. 1, https://fr.wikipedia.org/wiki/Tourisme
[7] Pr. Prof. Ion Ciungu, Pelerinaje, Protopopiatul Ortodox Român Avrig, miercuri, 12 august 2015, http://protopopiatavrig.blogspot.ro/2015/08/pelerinaje.html
[8] Pr. prof. Ion Ciungu, MORMÂNTUL LUI MESIA ESTE CINSTIT DE POPOARE, Protopopiatul Ortodox Român Avrig, joi, 19 mai 2016, http://protopopiatavrig.blogspot.ro/2016/05/mormantul-lui-mesia-este-cinstit-de_19.html
[9] Pr. Prof. Ion Ciungu, MORMÂNTUL LUI MESIA ESTE CINSTIT DE POPOARE (II), Protopopiatul Ortodox Român Avrig, miercuri 26 octombrie 2016, http://protopopiatavrig.blogspot.ro/2016/10/mormantul-lui-mesia-este-cinstit-de_26.html
[10] Joseph Hartropp, In Egypt, Christians Can Now Take Leave From Work To Go On Pilgrimage, Christian Today, 07 February 2017, http://www.christiantoday.com/article/in.egypt.christians.can.now.take.leave.from.work.to.go.on.pilgrimage/104488.htm
[11] Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, capitolul 2, versetele 11-15
 

vineri, 17 martie 2017

Parabola despre iconomul necredincios (Luca 16, 1-13)

de Lucian Olaru




1.    Relatarea Parabolei despre iconomul necredincios; 2. Ce este un iconom necredincios? 3. Sfântul Teofilact al Bulgariei: interpretarea pildei; 4. Sunt eu astăzi iconom necredincios? 5. Atunci când vom fi scoşi din iconomie
 
 "Deisis", Icoana cu Domnul Iisus Hristos Judecător, având alături pe Preacurata Maica Sa şi pe Sfântul Ioan Botezătorul ca permanent rugători şi mijlocitori pentru oameni. (Icoană mozaic la Mănăstirea Vatopedi).


          În Sfânta Evanghelie de la Luca se aminteşte întâmplarea cu Fiul Risipitor[1] care a cheltuit fără socoteală averea tatălui său, trăind în desfătări. Cu toate acestea, tatăl fiind bun la inimă, l-a primit înapoi şi l-a iertat. Iertarea are o valoare deosebită înaintea lui Dumnezeu – a cărui avere şi noi o risipim adesea; prin iertare se şterge orice datorie, orice greşeală şi orice rău, pentru că Dumnezeu este Bun şi iartă repede; El nu ţine mânie. Aceasta o ştim cu toţii! Noul Testament este plin de asemenea exemple. Amintesc de femeia păcătoasă care a uns cu mir pe Domnul; vameşii cu păcătoşii care mâncau la masă cu Iisus şi se bucurau de prietenia Lui; amintesc tâlharul cel răstignit, care în ultimele clipe de viaţă pământească, fiind întins pe cruce lângă Iisus, a câştigat Raiul rostind doar câteva cuvinte. Să amintesc şi de Saul din Tars, cel care va deveni Apostolul Pavel. El prigonea Biserica lui Hristos şi credea că Îl cinsteşte şi Îl apără pe Dumnezeu în acest fel. Pe aceştia şi pe mulţi alţii, Domnul Iisus i-a primit, i-a iertat, i-a miluit şi le-a descuiat uşile Raiului.


1.    Relatarea Parabolei despre iconomul necredincios

În vremea când Iisus călătorea din Galileea spre Ierusalim, după ce a povestit Parabola cu Fiul Risipitor[2], le-a vorbit ucenicilor  despre un iconom necredincios. Şi spune aşa:
“Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu? Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice. Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?”


2.    Ce este un iconom necredincios?

Iconom se mai numeşte şi administrator sau intendent; este cel care ţine cheltuielile unei case sau ale unei instituţii; ţine socotelile despre cine, cât şi ce datorează stăpânului său; un iconom este o persoană care face cheltuieli cu grijă; cu economie; este o persoană strângătoare care nu face cheltuieli inutile[3].
          Ei bine, această persoană de încredere a fost pârâtă că nu îşi face bine treaba; în loc să fie strângătoare, să facă economie şi să fie credincioasă angajatorului, ea este reclamată că risipeşte avuţiile; este infidelă, nerecunoscătoare, nedreaptă. Acest iconom necredincios este chemat să dea socoteală de iconomia lui pentru că nu mai poate să fie iconom. Nu primeşte nici un avertisment, nu primeşte nici o mustrare şi nici o şansă de a se corecta; de a-şi răscumpăra greşeala. De la o zi la alta trebuie să se reformeze, să se reorganizeze, să identifice alt posibil angajator sau să-şi schimbe felul slujbei; să-şi câştige pâinea într-alt fel. Munca de jos îi pare că este nepotrivită, iar să cerşească îi este ruşine.
Ingeniozitatea iconomului este lăudată chiar de către stăpân, deşi fusese păgubit de două ori: întâi că a risipit avuţia pe care fusese angajat să o chivernisească cu atenţie; iar apoi, pentru că după ce este dat afară din serviciu, falsifică registrele cu datornici pentru a-şi atrage bunăvoinţa lor. Se pare că ar fi redus datoriile faţă de stăpînul său prin eliminarea dobînzilor cămătăreşti ascunse sau prin eliminarea comisionului personal pretins înainte de semnarea actelor. Iconomul avea autoritatea de a se ocupa de afacerile moşiei. El putea vinde, împrumuta, aduna, ierta sau putea plăti datorii în numele stăpînului său. Datornicii erau din aceia care luaseră bunuri de la moşie fără să plătească, aşa cum se obişnuieşte şi astăzi pe la ţară, oamenii mai săraci, să cumpere din magazin pe caiet, adică pe datorie; datornicii puteau fi arendaşi care s-au înţeles să plătească renta anuală cu o cantitate fixă de produse.
“Să sap, nu pot! Să cerşesc, mi-e ruşine!”[4] Ameninţarea de a fi dat afară este înlocuită cu speranţa că va fi primit bine de datornicii pe care îi va favoriza. De aceea, el reduce obligaţiile financiare ale debitorilor în dauna stăpînului său, şi îşi face mulţi prieteni prin bogăţia nedreaptă. Iconomul este într-adevăr priceput: ştie să se folosească de mijloacele aflate la-ndemână, asigurîndu-şi astfel viitorul. El nu preţuieşte banii ci, "lăsând de la el", pune preţ mai mare pe viitoarea bunăvoinţă a celor cărora le scădea datoriile fără a-i împovăra mai mult.


3. Sfântul Teofilact al Bulgariei: interpretarea pildei

Este în obiceiul textelor din Sfânta Evanghelie ca dincolo de înţelesul literal sau istoric, să aibă şi un înţeles ascuns, duhovnicesc, pentru că Domnul Iisus ne-a spus acestea mai ales pentru înţelesul şi sporul duhovnicesc al fiecăruia dintre ascultătorii Săi. 

Să încercăm să vedem acum înţelesul duhovnicesc care iese din Parabola cu iconomul necredincios, aşa cum îl explică sfântul Teofilact al Bulgariei (1055 – 1107). Acesta a trăit la mijlocul secolului al 11-lea şi începutul celui următor, şi a fost arhiepiscop al Ohridei, care era capitala regatului Bulgar de atunci. Este cunoscut în întreaga lume ortodoxă pentru comentarile sale exegetice la Sfânta Scriptură. Iată ce spune:

“Voieşte Domnul ca să ne înveţe pe noi să chivernisim bine bogăţia ceea ce ni s-a dat nouă, … că nu suntem stăpâni ai averilor… ci iconomi suntem ale celor străine, ce sunt încredinţate nouă de la Stăpânul… Apoi, după ce nu am întrebuinţat iconomia bogăţiei după ţelul şi voinţa Stăpânului, ci la desfătările noastre, pe cele date rău cheltuindu-le, ne aflăm ca iconomi ce suntem pârâţi… Şi atunci când vom fi pârâţi, vrând să ne schimbe Stăpânul de la iconomia averilor, adică să ne scoată din viaţa aceasta – iar după mutarea cea de aicea vom şi da socoteala de iconomie – . Dacă vom fi înţelepţi, vom cunoaşte măcar şi târziu ceea ce se cuvenea a face… Să-i facem împreună părtaşi ai acestor bani (ai nedreptăţii) pe fraţi, ca, atunci când vom lipsi de aici (vom fi scoşi din iconomie) – adică atunci când ne vom duce din viaţa aceasta – , să ne primească pe noi săracii în corturile cele veşnice. Pentru că săracilor celor întru Hristos li s-au dat spre moştenire corturile cele veşnice, întru care pot să-i primească pe cei care aici s-au făcut prieteni cu dânşii prin dăruirea banilor. Dar, de vreme ce ne aflăm îconomi ai nedreptăţii, fiindcă cu nedreptate ţinem la noi pe cele ce altora le sunt rânduite, să nu rămânem cu totul întru această neomenie, ci să împărţim săracilor, ca să fim primiţi de dânşii în corturile cele veşnice.”[5]

Averile pe care ni le dă Stăpânul în această viaţă trebuie să le folosim după scopul şi voinţa Stăpânului ca iconomi buni şi credincioşi. Însă dacă le folosim pentru desfătările noastre, atunci suntem iconomi nedrepţi, vom fi pârâţi lui Dumnezeu şi vom fi daţi afară din iconomie; vom fi concediaţi şi chiar pedepsiţi.
Să fim atenţi că trebuie să dăm socoteală dacă am fost nedrepţi; să folosim cu grijă banii “nedreptăţii”, adică banii care voiam să-i risipim pentru desfătări personale; să îi ajutăm pe săraci aşa cum ne îndeamnă Mântuitorul Iisus Hristos[6]: dacă sunt goi, să le oferim îmbrăcăminte; dacă sunt flămânzi, să îi ajutăm cu hrană; însetaţi fiind, să le dăm apă, căci şi numai un pahar cu apă rece dacă vom oferi celui însetat, vom primi răsplată de la Dumnezeu[7]. În ziua aceea când ni se va cere socoteala, când registrele faptelor noastre bune şi rele se vor deschide, nu va mai fi timp să lucrăm ceva. Nici să cerem milă sau îndurare; ştim că au fost socotite “nebune” fecioarele care au cerut acest lucru[8], pentru că era prea târziu. 

În Psaltire se găseşte un verset foarte frumos care spune că: “Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută”[9]; aceasta înseamnă că faptele bune se fac în tot timpul vieţii pământeşti. La fel, înţeleptul Solomon spune că cine are milă de sărman împrumută pe Dumnezeu[10], iar Dumnezeu, ştim că întotdeauna îşi plăteşte datoriile şi că El niciodată nu rămâne dator.
Împărăţia lui Dumnezeu se cuvine de drept săracilor întru Hristos, aşa cum aflăm din Parabola cu Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr[11]. Trebuie ca prin milostenie să ni-i facem prieteni pe săraci, şi aşa să convertim bogăţia stricăcioasă într-una nestricăcioasă şi veşnică. Omul care este credincios în puţina bogăţie a vieţii pământeşti, şi în mult este credincios, adică este vrednic de bogăţia cea adevărată; de aceea va primi de la Dumnezeu bogăţia statornică, cerească şi veşnică. Însă omul care este nedrept şi este pironit în bogăţia puţină şi trecătoare de pe pământ cheltuind-o în desfătări egoiste, acela nu va primi bogăţia cea adevărată, ci va fi concediat ca un iconom necredincios şi nedrept.

Această parabolă ne îndeamnă pe toţi ca să ne pregătim pentru momentul eshatologic – care este Înfricoşătoarea Judecată a lui Dumnezeu – prin folosirea cu grijă şi fără abuz a bunurilor materiale. Domnul Iisus ne-a învăţat că trebuiesc adunate numai acele averi pe care molia nu le mănâncă, rugina nu le strică, iar furii nu le sapă şi nu le fură[12]. Aceasta nu înseamnă altceva, decât împărţirea averilor cu săracii. Acest lucru ar putea mântui şi azi pe un tânăr bogat asemănător cu cel din Evanghelie[13], care ştim că a plecat întristat de lângă Iisus; de asemenea, ar putea feri şi azi de căderea în iad un alt bogat, asemănător cu bogatul nemilostiv[14] care l-a neglijat total pe săracul Lazăr. Modul cum bogăţia poate fi convertită în valori spirituale este dezvăluit de atitudinea vameşului Zaheu, cel care l-a primit în casa lui pe Învăţătorul Iisus, bucurându-se[15]. Drept recunoştinţă, Zaheu a făcut acea declaraţie în auzul tuturor celor prezenţi: “Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”[16].


4.   Sunt eu astăzi iconom necredincios?

Noi toţi ne aflăm în situaţia iconomului nedrept care a primit dreptul de a lucra pe moşia lui Dumnezeu. Ne naştem în această lume şi primim viaţa pe care Dumnezeu aşteaptă să o gestionăm fiecare după priceperea lui; în funcţie de ce fel de talanţi a primit, şi câţi a primit fiecare; celui cu mult, i se va cere mult; celui cu puţin, i se va cere puţin[17]. Greşelile pe care la facem faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştrii, este nevoie să le răscumpărăm. Să facem o faptă bună de aceeaşi valoare ca şi fapta rea cu care am greşit. Ştim din Sfânta Evanghelie că Domnul Iisus ne-a promis că dacă iertăm celui ce ne-a greşit cu ceva, ne va ierta şi El nouă păcatele; iar dacă nu, şi El va ţine seama de toate faptele noastre rele.
          Fiecare dintre noi avem datornici în această viaţă; chiar dacă nu este vorba de averi sau bani, cu toţii datorăm ceva, vreunuia de lângă noi: uneori datorăm respectul cuvenit fără să şi achităm această datorie a respectului: de exemplu părinţilor care ne-au crescut; sau copiii – profesorilor care i-au învăţat carte. Alteori datorăm scuze cuiva pentru o ofensă reală sau imaginară şi nu achităm scuza datorată. Câteodată datorăm politeţe sau bun simţ vreunui străin, însă nu ne cerem scuze pentru că acest lucru ne scapă din vedere, sau suntem în mare grabă şi astfel rămânem datori. Bine-nţeles că şi alţi oameni au datorii de felul acesta faţă de noi şi uită să le plătească: să-şi ceară scuze, să repare vreun rău făcut nouă cu intenţie sau fără să vrea; sau poate copiii nu sunt respectuoşi cu profesorii lor. Aceste datorii este bine să le reducem, sau chiar să le ştergem cu totul, aşa cum ne învaţă Domnul Iisus Hristos; am putea uneori să le răbdăm, să le trecem cu vederea, ca și când nu le-am vedea, ca și când nu le-am înțelege; ca şi când nu suntem noi ţinta acestora; şi atunci Iisus va ierta toate datoriile pe care şi noi le avem faţă de El.
          Atât de bun este Dumnezeu cu noi!!! Întotdeauna ne dă şi bogăţie, ne dă şi sănătate, ne dă şi bucurie şi lumină în suflete; din averea Lui nemărginită. Din Vistieria Bunătăţilor Lui. Acestea sunt pentru noi bogăţie nedreaptă, pentru că o primim pe nedrept, fără să fie meritul nostru şi fără să ni se cuvină. Noi o primim, ne bucurăm de ea, o folosim, însă nu mulţumim deloc pentru ea. O socotim că ni se cuvine de drept, prin lege; că obligatoriu, trebuie să ni se ofere aceste daruri. Cu toţii credem că aşa trebuie să fie. Că este dreptul nostru prin naştere!
S-a gândit cineva, după ce s-a născut, părinţii lui sau chiar el când creşte mai mare, s-a gândit cineva să mulţumească lui Dumnezeu pentru că are doi ochi şi vede cu ei? Poate prea puţini! A mulţumit cineva lui Dumnezeu că nu este olog, că are două picioare şi că poate să le folosească, că poate să fugă şi să meargă singur unde vrea? Bine-nţeles că prea puţini! Este normal să te naşti funcţional: cu doi ochi, cu două mâini şi cu două picioare, o gură şi cu o minte întreagă, sănătoasă.
Oamenii care se nasc bolnavi sunt nişte accidente genetice, aşa cum sunt accidentele de tot felul, care provoacă tot felul de lipsuri celor cărora li se întâmplă. Ele sunt lăsate cu rânduială de către Dumnezeu. Este de dorit ca fiecare dintre noi să recunoască bogăţia darurilor lui Dumnezeu pentru noi oamenii, şi să mulţumească negreşit. Ce frumos este că eu văd şi nu sunt orb, aşa cum era orbul din Evanghelie! Ia să mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta! Ce bine este că eu am picioare sănătoase şi nu sunt precum slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda! Ia să mulţumesc lui Dumnezeu! Ce de treabă este Dumnezeu!!! Că eu sunt şi cu mintea întreagă, pot să şi vorbesc, să aud, să cânt, şi să scot chiote de veselie! Nu sunt ca şi omul surd şi mut din Evanghelie pe care L-a vindecat Iisus. Ia să mulţumesc şi eu lui Dumnezeu pentru mine, şi pentru copiii mei!


5.   Atunci când vom fi scoşi din iconomie

Vine un moment în viaţă – când fără prea multe explicaţii, uneori chiar subit, pe neaşteptate, – când firul vieţii se întrerupe pentru că ghemul vieţii s-a terminat. Pentru unii este un moment mult aşteptat, râvnit chiar, pentru că acest moment pune capăt suferinţei. Este posibil ca moartea să se întâmple la o vârstă fragedă sau chiar extrem de fragedă; după cum crede Dumnezeu de cuviinţă. Alteori acest fenomen are loc la adânci bătrâneţe, după o viaţă îmbelşugată, cu bune şi cu rele, însă o viaţă care a fost trăită din plin. Ei bine, moartea nu este decât scoaterea fiecăruia dintre noi din serviciul de iconomie sau de administrare al vieţii noastre pământeşti dar şi al averilor şi bunurilor materiale pe care le-am avut la dispoziţie în timpul vieţii. Odată scoşi din iconomie, odată ce murim, ne vom prezenta în faţa lui Dumnezeu pentru judecată, pentru răsplată sau pedeapsă.

Fidelitatea şi ascultarea noastră faţă de Dumnezeu trebuie să iasă la iveală în toată vremea, indiferent dacă Dumnezeu ne dă mult sau puţin de administrat în această viaţă, aşa cum ne-a spus Iisus:
“Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?”[18]. Aceasta înseamnă că însăşi viaţa noastră trebuie să o cheltuim bine.

Din parabola aceasta învăţăm să fim credincioşi în bogăţia nedreaptă, primită pe nedrept de la Dumnezeu, pentru ca El, văzând fidelitatea noastră, să ne dea bogăţia cea adevărată şi viaţa veşnică cu El. Iar dacă ni-i facem prieteni pe sfinţi prin mijlocirea bogăţiei lumeşti, dacă ajutăm pe săraci, pe văduve şi pe orfani, atunci sfinţii din ceruri ne vor primi în locuinţele lor cele veşnice. Acest lucru îl ştim tot de la Domnul Iisus atunci când zice: “Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veşnice” [19]. Ceea ce ai agonisit rău, întotdeauna, să întrebuinţezi spre bine.
Chiar şi târziu, în ultimul ceas, să ne facem prieteni din banii nedreptăţii. Să ţinem minte totdeauna că noi nu suntem stăpânii averilor, că nimic nu avem al nostru şi că suntem doar nişte iconomi pentru scurtă vreme ai averilor străine[20]. Iar atunci când vom lipsi de aici, când vom fi daţi afară din iconomie şi vom merge dincolo la Judecată, Dumnezeu să ne încredinţeze adevărata bogăţie şi viaţa veşnică.



[1] a risipi = a irosi bani, averi; a cheltui fără socoteală, https://dexonline.ro/definitie/a%20risipi
[2] Luca 16, 1-12
[5] Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca, Editura Sofia, Bucureşti, 2007, p 224
[6] Matei 25, 35-40
[7] Matei 10, 42
[8] Matei 25, 2
[9] Psalmi, 36, 26
[10] Pildele lui Solomon 19, 17
[11] Luca 16, 19-31;   http://www.bibliaortodoxa.ro/
[12] Matei 6, 20
[13] Matei 19, 16-24
[14] Luca 16,19-34
[15] Luca 19, 1-10
[16] Luca 19, 8
[17] Luca 12, 48: “Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere”;  http://www.bibliaortodoxa.ro
[19] Luca 16, 9   ; https://dervent.ro/biblia.php 
[20] Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca, Editura Sofia, Bucureşti, 2007, p 224.