marți, 21 iulie 2015

2015: Anul Internaţional al Luminii




Bibliotecar (responsabil CDI) Monica Gujan,
Liceul Tehnologic „J. Lebel” Tălmaciu

    






La propunerea organizaţiilor ştiinţifice din toată lumea, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a proclamat 2015, Anul Internaţional al Luminii. Lumina are un rol vital în viaţa noastră de zi cu zi. Ea a revoluţionat medicina, a făcut posibilă comunicarea pe plan internaţional cu ajutorul internetului şi continuă sa fie liantul care uneşte aspectele culturale, economice şi politice ale societăţii globale.
Philip Stahl, preşedintele Societăţii Internaţionale pentru Ştiinţele Optice şi Fotonice de la NASA menţiona: „Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 2015 An Internaţional al Luminii pentru a promova toate aspectele generării de lumină, de la industria iluminării la biologie şi arhitectură, de la fizică la filosofie. Este o linie foarte subţire între cei care gândim lumina în termeni fizici şi cei care o gândim în termeni filosofici şi religioşi.”
Sigla evenimentului din 2015 conţine o serie de reprezentări grafice, fiecare având o simbolistică aparte: soarele reprezintă originea vieţii, durabilitatea, cultura şi universalitatea; steagurile denotă dimensiunea internaţională a evenimentului, iar culorile lor simbolizează spectrul, dar şi legătura între ştiinţă, artă, cultură şi educaţie.
Anul Internaţional al Luminii 2015 va pune accentul pe importanţa luminii şi aplicaţiile ei în viaţa oamenilor, fie că este vorba de domeniul sănătăţii, al comunicaţiilor, economie, mediul înconjurător sau social.
LUMINA are aşadar conotaţii multiple: energie, viaţă, creaţie, valoare, bogăţie, inspiraţie, credinţă, sacralitate, speranţă. În strânsă legătură cu lumina fizică, care ne oferă confortul din fiecare zi, deosebit de importantă este şi lumina spirituală, care ne oferă pacea interioară, sufletească. În acest sens, adeseori spunem că ne iluminăm când ne rugăm, când intrăm într-o biserică sau pur şi simplu când ne gândim la Dumnezeu. Este vitală astfel credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, care este Lumina lumii.
Iluminare interioară produce şi citirea unei cărţi bune, spun iubitorii de lectură. De aceea vă propun o invitaţie la lectură. Este vorba despre cartea filologului PETRU CREŢIA (1927-1997), Luminile şi umbrele sufletului, apărută într-o ediţie specială la Editura Humanitas, în anul 2011. Paginile acestui volum de eseuri conţin reflecţii şi vorbe de duh despre: Demnitate, Cinste, Vrednicie, Cuviinţă, Prostie, Mediocritate, Dreptate, Adevăr, Calomnie, Intoleranţă, Blândeţe, Răbdare, Dezamăgire, Suferinţa zadarnică, Văicăreală, Curaj, Speranţă, Tristeţe, Bucurie, Superficialitate, Nepăsare, Vorba fără de rost, Credinţă – adică, în esenţă, despre LUMINILE şi UMBRELE care se împletesc în sufletul fiecărui om. 
Iată câteva cugetări privind Răbdarea, perfect valabile în aceste vremuri guvernate vădit de lipsa ei: „Există virtuți mai strălucite decât răbdarea şi totuşi voi susţine aici că ea
trebuie numărată printre cele mai înalte. Şi ştiu şi de ce n-a dobândit rang de nobleţe: pentru că ea nu încununează frunţile marilor protagonişti ai istoriei, ale căpeteniilor şi ale eroilor, de ea au avut nevoie cei ce-au trebuit să rabde, să îndure istoria, asupriţii şi obidiţii ei. Răbdarea este o virtute pasivă, ea este de fapt forma pasivă a curajului, rezistenţa în timp la răul din lume. Dar, aşa cum este, răbdarea poate fi temeiul unei biruinţe. Pentru că "a răbda" nu înseamnă simplul fapt de a tolera ceva neprielnic sau duşmănos fiinţei tale, a te supune fără să crâcneşti unei voinţe din afara ta. Înseamnă să ai tăria de a îndura, dârzenia de a rămâne întreg, stăpân pe tine, nealterat şi neînfrânt. Să rabzi şi să taci cum tace şi rabdă pământul, dar nu la nesfârşit. Răbdarea implică un termen final şi totodată speranţa că vei ajunge acolo: gândul că trebuie să aştepţi doar până vine ceasul cel bun, ceasul când răul va trece de la sine, istovit sau îndepărtat de alte puteri ale lumii, de alte împrejurări ale ei. (…)
Omul răbdător are un suflet adânc şi puternic, cel lipsit de răbdare este superficial şi fără forţă interioară.(…)
Răbdarea se dobândeşte în timp. În timpul trecerii veacurilor şi a generaţiilor, cu ritmul lor netulburat, cum o dobândesc ţăranii, care sunt în stare să aştepte oricât, pentru că au aşteptat mereu, din tată-n fiu. Sau în timpul unei vieţi, învăţând să aştepţi vremea. Dovadă, extrema nerăbdare a copiilor, care vor să obţină pe loc tot ce doresc, ca într-un basm. La ei e lucru firesc, dar la omul zilelor noastre, la omul modern cum se zice, nerăbdarea a luat proporţii aproape patologice, de parcă ar fi un copil întârziat. Mult bine ne-ar face să ne dezmeticim din nerăbdare. De ce atâta grabă? Există o mişcare în lume pentru protejarea mediului natural. Ar trebui să ne gândim şi la una care să protejeze timpul de funesta noastră pripă şi precipitare. Timpul viu are legile lui, cine le încalcă strică buna rânduială a lumii şi se înstrăinează pe sine de ea.” (pag. 69-72)
Luminile şi umbrele sufletului este o carte care îndeamnă la introspecţie, la investigarea propriului suflet, la întoarcerea spre sine şi detaşarea de tumultul ameţitor şi adesea copleşitor al vieţii. Într-o societate profund informaţională, dominată de globalizare, ne este tot mai greu să ne regăsim pe noi înşine, să găsim autenticul din noi şi să răzbim prin originalitate şi individualitate. Dar nu este imposibil! Întoarcerea spre noi, pentru limpezirea sufletului, este un exerciţiu care echilibrează raportul dintre noi şi lume.



Bibliografie:
http://ari-iluminat.ro
http://www.rador.ro/2014/12/16/2015-va-fi-anul-international-al-luminii
Petru Creţia, Luminile şi umbrele sufletului, Bucureşti: Humanitas, 2011.