Traficul de persoane se poate datora uneori propriei noastre ignoranțe!

Psiholog Şcolar 

Simona GAFTON

Câteodată - însă, doar câteodată! - vizionarea unei emisiuni TV sau a unui film, poate fi excepția de la regula
 evocată adeseori cu privire la ceea ce tubul catodic sau, mai nou, ecranul LED sau cu cristale lichide, trimite spre mințile și spre sufletele noastre. A ști să selectezi ceea ce îți poate folosi este dovadă de discernământ; a nu ști la ce să te oprești și a trece mai departe fără niciun scop sau chiar a deschide televizorul fără niciun scop este dovadă de ignoranță.

Programele de știri ne prezintă uneori cazuri tragice ale unor fete tinere care, optând pentru alegerea de firme sau persoane insuficient de bine cunoscute, care le promit servicii în străinătate, nu de puține ori au ajuns victime ale rețelelor internaționale de trafic de carne vie, ajungând să fie drogate pentru a practica împotriva voinței lor prostituția sau chiar pierzându-și viața. Alte știri vizează zeci de copii și de persoane dispărute, care nu mai sunt găsite niciodată, așa încât te întrebi dacă nu cumva au fost măcelărite pentru trafic de organe.      

În data de 14 februarie a anului curent, am avut oportunitatea de a o primi în mijlocul nostru pe Doamna Iulia Leah, de la Agenția Națională Anti-Trafic de Persoane Alba-Iulia, care, a realizat o prezentare a riscurilor pe care le implică ignoranța noastră în ceea ce privește fenomenul traficului de persoane. Prezentarea s-a realizat în incinta bibliotecii Liceului Teoretic Gheorghe Lazăr Avrig și a avut ca participanți elevi și cadre didactice din mai multe clase.

Am repetat acțiunea și pe 2 aprilie în săptămâna școlii altfel, deoarece ni s-a părut deosebit de important să dam copiilor posibilitatea de a afla ce riscuri pândesc în jungla umană a societății în care trăim. Ne-am informat și noi, pentru a ști să-i atenționăm și am aflat cu regret că, deși, odata cu aderarea României la UE, numărul victimelor identificate în primele șase luni ale anului 2007 a scăzut simțitor față de aceeași perioada a anului 2006,  statisticile oficiale recente prezintă o creștere pentru primul semestru al anului 2010, mai exact, 379 de victime identificate, față de  343 în primul semestru al lui 2009.

Potrivit unui raport recent al ANITP, vârstele cu cele mai mari frecvențe se păstrează, ca și în anii anteriori, în intervalul 14-60 ani. Pentru categoriile 14-17 ani și 18-25, victimele de sex feminin sunt în număr mult mai mare decât victimele de sex masculin. Începând cu vârsta de 26 de ani, la categoriile 26 - 40 ani și 41 - 60 ani, situația este diferită, fiind mai numeroase victimele de sex masculin.

Deși ni se poate părea ciudat, numărul victimelor de sex masculin este de asemenea foarte mare, pentru că există două tipuri de exploatare a persoanelor, femeile reprezentând totalitatea victimelor exploatate sexual, în timp ce majoritatea persoanlor traficate pentru exploatarea prin muncă forțată este reprezentată de bărbați.

Potrivit aceluiași raport pentru sementrul I 2010 al ANITP, județul de proveniență al celor mai multe victime a fost Timiș, cu peste 40 de persoane traficate. Între 20 și 40 de victime au fost înregistrate în Bistrița-Năsăud, Satu-Mare, Bihor, Maramureș, Covasna și Dolj, numărul scăzând treptat pentru restul regiunilor din Romania.

Din păcate, traficul extern a cunoscut și în această perioadă cea mai mare reprezentare în rândul victimelor cetățeni români. Petru prima parte a anului 2010, pe primul loc la categoria destinații externe se află Italia și Spania, cu 66 de victime traficate, urmate de Republica Cehă, cu 31 de victime, Germania și Grecia, cu 24 de victime, existând bineînțeles și alte destinații.    

Atât guvernul, autoritățile, agențiile și asociațiile neguvernamentale din fiecare țara se luptă anual cu acest fenomen, încercând, pe cât posibil, diminuarea numărului de victime ,dar lucrând, în același timp, și la îmbunătățirea legislației.       

Din păcate, procentul celor ce reușesc să scape nu este mare, însă foarte important este faptul că, în România există instituții ce oferă asistență victimelor traficului de persoane. Măsura în care aceste persoane își reiau cursul vieții în mod obișnuit, ține strict de timpul petrecut în trafic. Cu cât perioada este mai scurtă, cu atât traumele suferite sunt mai ușor abordabile terapeutic iar apariția tulburărilor psihice sau a traumelor fizice foarte grave este întârziată, recuperarea și reintegrarea socială devenind mai ușoare.

Într-una din serile lunii februarie, pe un post român de televiziune a rulat un film din 2008, Teroare în Paris, avându-i ca protagoniști pe cunoscuții actori: Liam Neeson și Maggie Grace și regizat de Pierre Morel.

Un film cu un caracter deosebit de instructiv în privința prevenției traficului de persoane, un film care a oferit celor care l-au vizionat posibilitatea de a vedea cum, ignoranța cu privire la anumite sfaturi sau interdicții ale părinților - sau, de ce nu, ale educatorilor - este un fenomen destul de frecvent întâlnit printre atitudinile tinerilor de azi. Fie că este vorba despre o familie dezorganizată (ca în filmul despre care vorbim), fie, despre o familie normală, comunicarea și modul participativ de rezolvare a problemelor, iar, nu ignoranța este de fiecare dată soluția cea mai potrivită de aplicat.

Despre așa ceva era și filmul în cauză, cu excepția că, în film - și acesta era și caracterul educativ, de salutat, al filmului - erau prezentate în consecințele lor ultime, rezultatele ignoranței repetate a avertismentelor adresate de către un tată, fiicei sale. Cu complicitatea mamei, fiica reușește să smulgă tatălui acordul de a efectua o excursie în Paris, împreună cu o prietenă. Ajunse acolo, sunt abordate la ieșirea din aeroport de un tânăr drăguț, care se oferă să le conducă la casa unor rude, la care trebuiau să rămână pe perioada scurtei lor vacanțe.

Tânărul binevoitor era însă membru al unei rețele de trafic, ce avea ramificații în Țările Arabe, unde, fetele pe care le răpeau și le drogau erau vândute și/sau obligate să se prostitueze. Dar, multe dintre ele mureau drogate, în chinuri groaznice.

În fine, tatăl fetei, care ani buni acționase ca agent în slujba guvernului american, dispunând de posibilități de informare și de modalități specifice de intervenție, reușește să ajungă pe urmele răpitorilor și, în cele din urmă, în timp util, să își recupereze fiica, înainte de a-i pierde definitiv urma.

Cu siguranță, viața nu este ca în filme, însă, tragediile din viață pot fi de multe ori incomparabil mai devastatoare. Ce ar fi putut face un tată obișnuit în această situație? Se poate face ceva de fiecare dată, însă, înainte de a se întâmpla ireparabilul. Se poate cultiva - și acest lucru încercăm să îl facem și noi - o atitudine de implicare, atitudine prin care oamenii obișnuiți pot face multe lucruri pentru a preveni acest gen de experiențe.

În primul rând, ca oameni obișnuiți și ca dascăli, putem să ne informăm asupra fenomenului și să informăm elevii și părinții, deoarece informarea este extrem de importantă, atât în rândul persoanelor adulte, cât și în rândul minorilor și al adolescenților.

O măsură foarte importantă, după părerea mea, pe care o pot lua oamenii ce primesc oferte de muncă în afara țării, este aceea de a nu accepta o astfel de propunere fără o cercetare amănunțită asupra angajatorilor, asupra destinației, asupra locului în care vor locui/munci, asupra contractului pe care ar trebui să-l semneze și, în general, asupra oricărui alt detaliu legat de o eventuală plecare din țară[1].

În ceea ce privește copiii, aceștia trebuie să înțeleagă un lucru important și anume, că, a ignora informațiile pe care li le oferă părinții, dascălii, școala, înseamnă a se expune unor riscuri care, altfel ar putea fi evitate. Nu fiți ignoranți și, cu siguranță, veți fi mai protejați!

---

[1] Am preluat date statistice și diverse informații dintr-un interviu realizat de Adina Lazăr, cu titlul: Tu știi ce înseamnă traficul de carne vie?, interviu publicat pe www.ghidul-parintilor.ro

http://www.ana.gov.ro/
http://www.deschideochii.org/ro/stories.php