„Prin multe greşeli şi prin dezmierdările vieţii mi-am bolnăvit sufletul, eu ticălosul şi zac pururea în patul trândăviei, Stăpâne. Ci strig Ţie prea milostive: venind, cercetează-mă, dându-mi întărire şi milă şi nu mă lăsa pe mine, ca nu cândva să adorm întru moarte; şi să nu se bucure de pieirea mea vrăjmaşul, cel ce caută pururea, Mântuitorule, să mă tragă întru adâncurile iadului”.
(TRIOD, în lunea stâlpărilor, la vecernie, Editura Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1930, p 482).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu