"Iată Doamne, Tu şi eu. Uită-te la mine ce-am ajuns, ce-a mai rãmas din zidirea Ta. Uită-Te şi mă plânge, că eu singur nu mă pot plânge. Eu nu Te mai înţeleg şi nu Te mai voiesc, eu am o altă viaţă, care îmi pare mai interesantã şi mai atrăgătoare. Du-te de la mine, că sunt om păcătos. Niciodatã nu Te-am iubit şi nu Te-am ascultat. Ştiu că eşti aici, dar nu Te simt şi nu Te recunosc. Tu însă nu Te depărta, aşteaptă până mă scol, ajută-mă Tu să mă scol, cã Tu m-ai zidit şi poţi cu mine toate câte voieşti. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tãu cel Sfânt nu-L lua de la mine. Că, iată, n-am mai rămas decât numai Tu şi eu. Numai noi amândoi am rămas. Să nu te scârbească păcatele mele şi să nu te duci. Rămâi cu mine, chiar dacă nu Te văd, chiar dacă nu Te simt, chiar dacă nu Te ascult. Chiar şi atunci când nu voi mai vrea să rămâi, Tu sã rămâi. Că Tu eşti Cel Care ne dai viaţa şi Care din moarte iarăşi ne vei ridica, şi fără Tine suntem nimic, Doamne! Şi Ţie, Bunule, după cum putem, toţi slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."
Savatie Baştovoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu