de Pr Vasile GAFTON
O, Doamne, vine iar Crăciunul!
Şi noi suntem aceiaşi cum ne ştii:
Falşi, răi şi egoişti până la unul
Dar pân’ la urma urmei tot copii.
De-aceea, Doamne, tot Copil să vii la noi,
Chiar dacă-n iesle Ai avut de suferit
Iar înţeles n-Ai fost atunci decât de cai şi boi
Căci, doar aceştia cu căldură Te-au primit.
Îmbracă-Te şi azi cu paiele din ieslea rece,
Ca noi să ne-mbrăcăm din nou cu bucuria,
Şi poartă Tu tot ce e gol de sens şi... trece,
Ca-n sufletele noastre să se-aştearnă veşnicia.
Îţi dăm tot ce urâm în noi şi nu ne este drag,
Tu dă-ne tot ce Ai mai bun de oferit,
Crăciunul, Doamne, iarăşi a venit,
Colindătorii ne colindă iar în prag.
Şi parcă, totuşi sufletele noastre reci tresaltă
Şi-n lume-ncet se face mai lumină,
Umbra copilului din noi se face dintr-odată ‘naltă
Şi soarta ni se schimbă-n pronie divină.
Ce bine-i, fraţilor, când ni Se naşte Hristos-Bunul
Şi-n suflete ni se sălăşluieşte luminoasă steaua,
Creştini, vă bucuraţi că a venit Crăciunul,
Gătiţi-I suflete curate precum neaua!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu