E vremea colindelor!

de Ionel Vasiu

E vremea colindelor!

Cea mai frumoasă perioadă a anului. Nu-i aşa? Deşi...parcă mă cuprinde un fior de melancolie. Poate tocmai acesta e motivul pentru care această perioadă a anului o situez pe primul loc în topul preferinţelor. E o perioadă ce îmi aduce fericire, bucurii cu nemiluita. Mai ales că sunt/eşti crestin.

Ştiu ca aştepţi şi tu cu nerăbdare Crăciunul. Bine; nu o să mai folosesc acest cuvânt, deşi îmi aduce aminte de copilărie. Reformulez. Ştiu că aştepţi şi tu cu nerăbdare Sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos. Slavit să fie!

Dacă el nu se îmbrăca întru noi, nu ştiu cum ar fi fost sărbătorile de iarnă, nici celelalte. Nici măcar nu îmi pot închipui că a existat un timp fără Iisus Hristos. Toate celelalte au pălit, s-au ofolit dinaintea lui Hristos.

Revin. Ce bine e în această perioadă a anului. Cred că şi cei necredincioşi se bucură. Iar eu mă bucur că ei se bucură. Tu nu? Hristos vrea bucurii în inimile tuturora. Se naşte nu doar pentru creştini, nu doar pentru cei care cred în Elci şi pentru restul făpturii Lui. Se bucură când sunt bucuroşi. Se bucură mai mult când se întorc spre El, Domnul. Hristos vrea să se nască în inimile tuturora. Vrea loc în inima mea, şi a ta, dar şi în inima celui care nu citeşte astfel de cuvinte, care nu prea le are cu Dumnezeu; poate aşa puţin: o prezenţă de Paşti, un semn de cruce făcut în grabă la ieşirea din casă. Ori astea sunt semne ale fărâmii de cer în inimile lor.

Te rog, trezeşte-le acea fărâmă. Ajută-i să o vadă, să nu o ignore. Acum e timp prielnic. Nu doar tu, sau eu, suntem predispuşi la melancolie acum, ci şi el, vecinul tău de peste drum. Fă un minim efort. Mergi la el de-l colindă. Nu ca împerativ îţi zic, că nu sunt eu tata, ci te rog ca în Numele lui Dumnezeu. Mergi la el. Stiu că îţi plac colindele. Fi sigur că ţi lui îi plac. A mai ascultat colinde, ba chiar a fredonat şi el măcar o colindă. Poate o să cântaţi împreună o colindă. O să vezi că Hristos o să zâmbeasă.

Mergi de-ţi colindă şi neamurile, şi prietenii, şi vecinii, şi..., şi...., şi...

Din câte ştiu eşti de o seamă cu mine, tânăr. Ai timp şi energie să faci toate acestea.

Era să uit. Tu să nu uiţi! Nu uita de haina sfântă a costumului tradiţional. Uită-te pe ea puţin cu atenţie. Observi crucile de pe ea? Sunt multe. Da, da; acele cusături mici în formă de cruciuliţe. Să nu crezi că întâmplător au acea formă.putea la fel de bine să aibe altă formă. Dar ai tăi bunici, străbunici ( a se înţelege cel dintru început al neamului) au preferat să-şi coase crucea pe haină imitând veşmintele preotului. Avea conştiinţa că sunt preoţi printre preoţi, o naţie creştină de preoţi. Erau conştineţi de misiunea de preot universal al lui Dumnezeului Celui Viu atunci când îşi binecuvântau copiii, când făceau cruce pe pâine la masă, când îşi începeau lucrul prin rugăciune, când vorbeau, sau mai ales când vorbeau cuviincios folosindu-se de cuvintele Cuvântului, când îşi însemnau cruciş patul înainte de culcare. Nu uita, deci, de hainele ăle bune.

Rămâi cu bine pân’ la anu’!

 Să hi gazdă sănătoasă

C-ai primit  urarea noastră!