Crăciun (II)

de Pr. Vasile GAFTON

E noapte târziu şi ninge întruna,

Din coşuri de care ies valuri de fum,

De mult, după nori, ascunsă e luna;

Se văd printre fulgi călătorii pe drum,

Trecut-a un an şi iarăşi Crăciun.

Târzii călătorii pe la case se-opresc,

Vestind bucuria cea mare

Că jos, în oraşul cel mic, jidovesc,

Vine pe lume împăratul cel tare,

Se naşte Mesia, Prunc ceresc.

Şi ieslea-i micuţă şi paiele-s reci,

Fecioara Maria veghează,

Iar dreptului Iosif îi sună-n urechi,

De îngeri cântarea cea trează,

Cântată de astăzi în veci.