de Pr. Prof. Ion Ciungu
“Dragostea … nu
se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale,” [1]…
Centurionul roman ÎL roagă pe Iisus să îi vindece
servitorul care zăcea paralizat și chinuit acasă
( a. Un exemplu de cea mai profundă
smerenie ; b. Arhiepiscopul rus Andrei Rymarenko de Rockland)
În data de 2 iulie 2017, în Duminica A
Patra după Rusalii, site-ul ortodox rus Pravmir.com a publicat articolul “The
Roman Centurion, an Example of the Most Profound Humility”[2] (Sutașul Roman,
un Exemplu de Cea Mai Profundă Smerenie), acest articol fiind o predică extrasă
din cartea “The One Thing Needful” (Singurul Lucru Necesar), a
arhiepiscopului rus din afara Rusiei, Andrei Rymarenko (1893 – 1978).[3]
Traduc, în continuare, selectiv, din această predică (cuvintele “el”, “acest”,
“om”, “l-a”, “tu”, le-am scris cu litere mici, ca în original , chiar dacă se
referă la Iisus-Dumnezeu):
a.
Un
exemplu de cea mai profundă smerenie
“Și ca exemplu pentru noi, textul
Evangheliei ni-l dă pe un sutaș roman, un păgân. Acesta este un exemplu de cea
mai profundă smerenie. Acest exemplu ne arată cum un stăpân, din dragoste
pentru aproapele său, devine sclav. La urma urmei, potrivit poziției lui
civice, acest Centurion era stăpân nu numai peste acea sută de soldați pe care
îi comanda, dar de asemenea peste toți evreii, ceea ce însemna că și peste
Hristos ; pentru că evreii erau aserviți de romani.
Acest Centurion avea un servitor. Și
acest servitor s-a îmbolnăvit și suferea teribil. Și atunci Centurionului i s-a
spus că printre evreii care erau supuși lui era un om remarcabil care avea
puterea supranaturală de vindecare. Dar Centurionul era păgân. El nu știa
Sfânta Scriptură, el nu știa nimic despre așteptările mesianice ale evreilor. Pentru
el Hristos era fără îndoială un om important, dar totuși doar un om, și supus
lui pe lângă toate acestea. Ar fi putut să trimită după el, să-l someze. Dar
smerenia șterge toate granițele. Servitorul lui era în pericol, și acest om îl
putea ajuta.
Centurionul însuși a mers la Hristos. A
mers și s-a rugat: nu pentru soția lui, nu pentru fiul lui, nu pentru fiica,
tatăl sau mama lui, ci pentru un servitor. Și l-a rugat pe un evreu, aservit de
Roma ; un cetățean roman a cerut milă, cum ar cere un sclav stăpânului
său. Și a zis : “Doamne, servitorul meu zace acasă bolnav de paralizie, chinuit
cumplit” (Matei 8 :6). N-a zis nimic mai mult. În aceste cuvinte fremăta
toată suferința lui sufletească. Și el și-a adus suferința sufletească la
Hristos. Acum el stătea cu smerenie și cu capul plecat aștepta un răspuns. «Voi
veni și-l voi vindeca» a răspuns Hristos prompt. Cât de simplu. Dar priviți ce
s-a întâmplat aici, la ce înălțime incredibilă s-au ridicat credința și
smerenia Centurionului. El l-a oprit pe Hristos: «Doamne, eu nu sunt vrednic ca
tu să vii sub acoperișul meu» (Matei 8:8). Ascultați ... «Eu nu sunt vrednic».
Fiți atenți, aceasta înseamnă pocăință. Aceasta este ca și când ar fi zis: Eu
sunt un păcătos, iar tu ești un om drept. Dar pronunță cuvântul numai, și
servitorul meu va fi vindecat cu siguranță (Matei 8:8). Numai un cuvânt. Chiar
Domnul a fost surprins de o astfel de credință. «Eu n-am găsit așa mare
credință, nu, nici în Israel» (Matei 8:10). Și într-adevăr credința
Centurionului a fost așa de simplă, așa de foarte smerită. «Sunt om sub
autoritate, având soldați sub mine; și zic către acest om, Du-te, și el se
duce, iar către altul, Vino, și el vine» (Matei 8:9). Ce exprimă aceste
cuvinte? Iată ce: Tu ești Domn peste boală și sănătate, peste viață și moarte.
Numai să spui cuvântul! Un cuvânt!
Iar Hristos a zis acest cuvânt: «Du-te pe
calea ta, și după cum ai crezut, așa să ți se facă. Iar servitorul lui a fost
vindecat chiar în acea oră» (Matei 8:13).
Ce recompensă pentru smerenie! Iată ce
poate face smerenia! Să ne dea Domnul această smerenie a Centurionului.”
Arhiepiscopul Andrei Rymarenko (1893-1978)
b.
Arhiepiscopul
rus Andrei Rymarenko de Rockland
Biografie
scurtă
S-a născut în 1893 în orașul Romny,
provincia Poltava, în Ucraina. A murit în 1978 la Spring Valley, New York, SUA.
A fost episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, episcop de
Rockland, vicar al Eastern American Diocese. Numele său de la naștere a fost
Adrian.
“Adrian Rymarenko a fost crescut într-o
familie bogată și evlavioasă din orașul Romny”.
„În
1921 pr. Adrian și-a început datoriile sale pastorale în orașul natal Romny, la
Biserica Alexandru Nevsky”. Perioada aceea este caracterizată de „neliniște
socială” și de „închiderea bisericilor”. „În 1926 biserica din Romny a fost
închisă, iar pr. Adrian a fost trimis la Kiev, unde era «sub supraveghere».” “În
1929 a fost închis pentru scurt timp”... .
„În timp ce își servea turma în Kiev,
urma ca sovieticii să invadeze în curând, iar pr. Adrian și cei care erau
apropiați de el au fugit în Germania unde el a fost făcut Rector al Catedralei
Învierii din Berlin.”...
În 1949, cu un grup mic de imigranți
din Rusia, pr. Andrei s-a mutat în America. În 1968 a fost tuns ca monah și
sfințit ca episcop. În 1973 a fost ridicat la demnitatea de arhiepiscop.
Amintiri din copilăria și tinerețea lui
„Eu am crescut într-o familie
evlavioasă... Eram înconjurat de acel fel de viață ortodoxă care fusese creat
timp de generații de către Sfânta Rusie.[4]
În familia noastră viața se desfășura după calendarul bisericesc, după ciclul
bisericesc anual. Zilele de sărbătoare erau ca niște indicatoare pe drumul
vieții. Acasă erau Slujbe Divine constante, și nu numai slujbele numite
paraclis, dar și privegheri de toată noaptea.
... Când îmi aduc aminte de acei ani,
se ridică în mintea mea în mod inevitabil un tablou de neuitat: dimineața
devreme, încă este întuneric. Tocmai m-am trezit și o văd în fața icoanelor,
semi-iluminate de o făclie, pe mama. Se roagă timp îndelungat. Dar o impresie
încă mai puternică mi-au făcut Slujbele Divine de dimineața devreme, la care
mama noastră adeseori ne ducea și la care mergeam indiferent de vreme, toamna
sau iarna! După aceste Slujbe Divine simțeai întotdeauna un fel de inspirație
extraordinară, un fel de bucurie liniștită.”
„El își amintește că acest fel de viață
nu era caracteristic numai pentru familia lui ci pentru toată societatea din
jurul lui. După Revoluția din 1905 toate acestea s-au schimbat. El zice că
bucuria popoarelor a fost acum înlocuită cu «deziluzia și dezolarea». În acest
timp el urma Institutul Politehnic din St Petersburg și studia ingineria unde
acele sentimente omniprezente de disperare
au început să-l afecteze. În acest timp el a constatat că sufletul lui strigă : «Nu pot.» El zice,
«Simțeam că nu pot trăi cum trăiau
oamenii din jurul meu. Am simțit că-mi lipsea viața aceea, felul acela ortodox
de viață, care mă înconjurase în copilăria și în tinerețea mea, acea inimă
ușoară care o simțeam. Aveam impresia că sunt lipsit de aerul pe care îl
respirasem.»
Din acest moment el a început să caute
modalități de a reînvia situația aceea în viața lui.”
Toate aceste informații despre
arhiepiscopul Andrei Rymarenko le-am tradus din Enciclopedia liberă
Orthodoxwiki, varianta engleză, de la articolul “Andrew (Rymarenko) of
Rockland”.[5]
[1]
Epistola întâia
către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 13, versetele 4-5, http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=13
[2]
ARCHBISHOP ANDREI
(RYMARENKO, 1893-1978), The Roman Centurion, an Example of the Most Profound
Humility,
Pravmir.com, 02 July 2017, http://www.pravmir.com/roman-centurion-example-profound-humility/
[3]
Excerpts
from "The One Thing Needful," Sermons of Archbishop Andrei
(Rymarenko, 1893-1978), (Please get the full version of this book at your
bookstore)
[4] Sfânta Rusie, sau convingerea religioasă și politică a rușilor că ei
sunt moștenitori și continuatori ai Imperiului Bizantin Creștin, care căzuse în
1453 sub turci. Astfel că Moscova este considerată A Treia Romă. (nota trad.)
Vezi și:
[5]
Andrew (Rymarenko)
of Rockland, Orthodoxwiki, https://orthodoxwiki.org/Andrew_(Rymarenko)_of_Rockland
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu