de Pr Protopop Vasile GAFTON
Omul cât trăieşte învaţă. Este în firea lui. Educabilitatea ţine e relaţia omului cu lumea, cu oamenii. Învăţăm lumea luând-o pe bucăţi şi oamenii unul câte unul. Învăţăm lucruri care trec, lucruri impregnate de timp. Timpul este însăşi măsura trecerii lor. Trece timpul, lumea, omul, şi chiar şi cerurile şi pământul (Mt. 24, 35), dar rămân cuvintele lui Hristos. Ce ne spune El? Că cel care rămâne în El, chiar e va muri va fi viu (In. 11, 25).
Gândind Paştele în această accepţiune de şcoală a Învierii, în acest număr al revistei noastre în care educaţia, şcoala este tema principală, în diferitele aspectări observăm cum proverbul sau sintagma utilizată de noi arată că învăţarea este un proces continuu. Acest proces se desfăşoară pe întreaga durată a vieţii omului. Din punct de vedere creştin însă, conţinutul învăţării este altul şi anume, pentru noi, creştinii, viaţa aceasta pe pământ este o şcoală lacare învăţăm cum să ne asigurăm nemurirea şi viaţa veşnică[1].
Omul cât trăieşte învaţă, însă, din păcate, nu despre viaţă, ci despre moarte. Despre ceea ce nu poate rămâne perpetuu dacă nu va fi ţinut în existenţă de Ceva sau Cineva mai presus de existenţă. Abia murind, omul învaţă despre viaţă că nu trece. Pesah este trecerea a ceea ce nu trece-sufletul dintr-o lume trecătoare în lumea care i se potriveşte cel mai bine – veşnicia. De aceea trecem din cele trecătoare, ca să ne învăţăm a învia la cele netrecătoare. Nici o şcoală din lume nu ne va putea învăţa mai bine acest lucru decât Paştele. Din acest motiv şi misiunea Bisericii (care este, şi ea, o şcoală) este de a crea în fiecare membru al ei convingerea că starea normală a personalităţii omeneşti o constituie nemurirea şi veşnicia, iar nu temporalitatea şi moartea, şi că omul este un călător care prin moarte şi temporalitate înaintează spre nemurire şi spre veşnicie[2].
Paştele este şcoala la care învăţăm să înviem prin observare/contemplare a unui Model dat. Prin învăţarea încrederii în Acest Model. Prin împroprierea Lui. A învăţa capătă astfel un caracter absolut. În termeni umani, lumeşti, înseamnă acumulare, strângere de cunoştinţe. În termeni duhovniceşti, înseamnă acumulare de viaţă. Într-unul dintre cazuri – primul – se poate afirma: învăţ, adică mă familiarizez cu trecerea, pe când, în cel de-al doilea formula corectă este: trec/pesah, în sens creştin, adică învăţ să înviez!
Pedagogul, Cel care ne învaţă este El Însuşi Cel care trece pentru a ne învăţa. Paştele devine şcoală, iar Învierea este obiectul învăţării şi criteriul de evaluare. Preocuparea noastră de căpătâi ar trebui să fie aceea de a nu rămâne corigenţi, mai ales că , în Biserică ni se dau exemple concrete de oameni care au învăţat să învieze – sfinţii.
Astfel, Vieţile Sfinţilor sunt Pedagogia unică a Ortodoxiei pentru că în ele s-a arătat cum se formează şi se edifică persoana umană desăvârşită, omul desăvârşit şi cum creşte ajungând bărbat desăvârşit la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos (Efes. 4, 13) prin Sfintele Taine şi Sfintele Virtuţi. Acesta constituie idealul pedagogic al Evangheliei, singurul ideal vrednic de o fiinţă dumnezeiască cum este omul[3].
Biserica a fost şi este întotdeauna alături de şcoală deoarece şcoala este şcoală cu adevărat doar în legătură cu Biserica, locul unde se învaţă Învierea, nemurirea. Cunoştinţele sunt multe şi variate, mai ales azi, când evoluţia ştiinţifică este năucitoare, însă dacă învăţăm să învăţăm de toate, dar nu învăţăm să devenim nemuritori prin Înviere, am învăţat degeaba şi nu ne foloseşte la nimic tot ce am învăţat. Învăţarea are scopul deprinderii noastre cu cele ale lumii de aici, iar apoi, cu cele ale lumii de Dincolo.
Omul, cât trăieşte învaţă că fără Înviere nu există bucurie. Oricâte cunoştinţe s-ar acumula şi oricâtă bucurie am avea de pe urma acestor cunoştinţe, ele trebuiesc încununate cu învăţarea Învierii, pricina adevăratei bucurii.
[1] Arhim. Iustin Popovici, Omul şi Dumnezeul-Om. Abisurile şi culmile filozofiei, Ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 68
[2] Ibidem, p. 78
[3] Ibidem, p. 106
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu