Despre Maica Domnului

( partea III )

de Pr Ioan CIUNGU

4. - Calitatea de Mamă Spirituală a Maicii Domnului s-a extins treptat în lumea creştină. Ce scriitori post-biblici au cultivat în scrierile lor această virtute a Mariei?

        Origen (sec. II-III ) , George de Nicomedia (sec. IX) , Rupert de Deutz (sec. XII).

         “ Între scriitorii din perioada de început Origen este singurul care meditează asupra calităţii Mariei de mamă a tuturor credincioşilor în această privinţă. Potrivit lui, Hristos trăieşte în cei care Îl urmează perfect, şi în măsura în care Maria e Mama lui Hristos, în aceeaşi măsură ea e mama celui în care Hristos trăieşte. Deci, potrivit lui Origen, omul are un drept indirect să o pretindă pe Maria ca mamă a sa, în măsura în care el se identifică pe sine însuşi cu Iisus prin viaţa harului [91]. În sec. al nouălea, George de Nicomedia [92] explică cuvintele Domnului nostru de pe cruce în aşa fel încât să-l încredinţeze pe Ioan Mariei, şi în Ioan pe toţi discipolii Lui, făcându-o mamă şi stăpână a tuturor celor ce se asociază cu Ioan. În sec. al doisprezecelea, Rupert de Deutz explica cuvintele Domnului nostru ca înfiinţând calitatea de mamă spirituală a Mariei faţă de oameni, deşi Sf. Bernard, ilustru contemporan al lui Rupert nu enumeră acest privilegiu printre titlurile numeroase ale Stăpânei nostre. [93] După acest timp explicaţia lui Rupert cu privire la cuvintele Domnului nostru de pe cruce a devenit din ce în ce mai comună, în aşa fel încât în ziua de azi ea şi-a asigurat locul în practic toate cărţile de pietate. “ [94] [1]

       O ilustrare a ultimei afirmaţii din textul de mai sus sunt şi exemplele următoare:

        „ Vedem că Iisus n-a zis mamei Sale:  ` Iată ucenicul Meu`, ci  `iată Fiul tău` ! Nici ucenicului Ioan nu i-a spus :` Iată mama Mea`  , ci ` iată mama ta`!   Cu alte cuvinte, ucenicul iubit al Domnului devine fiu duhovnicesc al Maicii Domnului, iar Maica Domnului devine Maică duhovnicească a ucenicului iubit. Acolo, în taina Crucii ca iubire mai tare decât moartea, iubire care conţine în ea puterea Învierii, se arată şi taina legăturii dintre Hristos, Maica Domnului şi Biserică.

         Acolo se arată taina mutaţiei sau trecerii de la maternitatea şi filiaţia după trup la maternitatea şi filiaţia spirituală…”[2]

De asemenea

        „Aici se discerne adevărata semnificaţie a cuvintelor spuse de Isus de pe Cruce Mamei sale: «   Femeie, iată fiul tău »  şi ucenicului  « Iată Mama ta »  (In 19, 26-27). Aceste cuvinte stabilesc locul Mariei în viaţa ucenicilor lui Cristos şi exprimă – după cum am mai spus - noua ei maternitate ca Mamă a Răscumpărătorului: maternitatea spirituală născută din profunzimea Misterului pascal al Răscumpărătorului lumii. Este o maternitate în ordinea harului , pentru că imploră darul Duhului Sfânt care trezeşte la viaţă noi fii ai lui Dumnezeu , răscumpăraţi prin jerfa lui Cristos: Duhul pe care Maria împreună cu Biserica l-a primit în ziua Rusaliilor.”

       „ Datorită acestei legături speciale care o uneşte pe Maica lui Cristos cu Biserica, se luminează mai bine misterul acelei  « femei » care, de la primele capitole ale Cărţii Genezei şi până la Apocalips însoţeşte revelarea planului mântuitor al lui Dumnezeu cu neamul omenesc.  Maria,  prezentă ca Maică a Răscumpărătorului în Biserică,  participă cu suflet de mamă la « lupta aprigă împotriva puterilor întunericului » , luptă ce străbate întreaga istorie a omenirii.  Şi datorită identificării ei de către Biserică cu « femeia îmbrăcată în Soare »  (Ap. 12, 1) [139],  se poate afirma că  « Biserica îşi atinge în Preacurata Fecioară desăvârşirea care o face să fie fără pată şi zbârcitură » ;  de aceea creştinii, înălţându-şi cu credinţă ochii la Maria în peregrinarea lor pământească, «  se străduiesc să crească în sfinţenie » [140].  Maria, strălucita fiică a Sionului , îi ajută pe toţi fiii săi – oriunde şi în orice împrejurare s-ar afla -  să  găsească în Cristos drumul spre casa Tatălui. ”[3]

---

[1]   Mary's spiritual motherhood,

[91] Praef. in Jo., 6, P.G., XIV, 32
[92] Orat. VIII in Mar. assist. cruci, P.G., C, 1476
[93] cf. Sermo dom. infr. oct. Assumpt., 15, P.L., XLXXXIII, 438
[94] cf. Terrien, La mere de Dieu et la mere des hommes, Paris, 1902, III, 247-274; Knabenbauer, Evang. sec. Joan., Paris, 1898, 544-547; Bellarmin, de sept. verb. Christi, I, 12, Cologne, 1618, 105-113

http://www.newadvent.org/cathen/15464b.htm

“Enciclopedia catolică, cunoscută astăzi ca Vechea enciclopedie catolică, este o enciclopedie în limba engleză publicată în Statele Unite ale Americii. Primul volum a apărut în martie 1907 si ultimul în aprilie 1914. Aceasta a fost proiectată pentru a oferi cititorilor informaţii complete şi autoritare asupra întregului ciclu de interese catolice, acţiuni şi doctrine.” http://ro.wikipedia.org/wiki/Enciclopedia_catolic%C4%83

„În 1993 Kevin Knight, atunci un locuitor în Denver, Colorado, în vârstă de 26 de ani, a decis, în timpul vizitei Papei Ioan Paul II în acel oraş pentru Ziua Mondială a Tineretului, să lanseze un proiect de a publica ediţia din 1913 a enciclopediei pe Internet. Knight a înfiinţat website-ul New Advent pentru a găzdui întreprinderea. Voluntari din Statele Unite, Canada, Franţa şi Brazilia au ajutat la transcrierea materialului original. Site-ul a fost lansat online în 1995 iar munca de transcriere s-a terminat în 1997.”

Catholic Encyclopedia, From Wikipedia, the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Catholic_Encyclopedia#Online_versions

[2] Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, DARURI DE CRĂCIUN – înţelesuri ale sărbătorii Naşterii Domnului, Editura TRINITAS, Iaşi, 2005, p. 119.

[3] PAPA IOAN PAUL AL II-LEA, ENCICLICA REDEMPTORIS MATER , DESPRE PREACURATA FECIOARĂ MARIA ÎN VIAŢA BISERICII PEREGRINE, ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICĂ DE BUCUREŞTI, 1992,  p. 65 şi 70.

[139] Cf. SF. BERNARD, In Dominica infra oct. Assumptionis sermo: S. Bernardi Opera, V, 1968, 262-274.

[140] L.G. 65.