HARUL DIN CĂDERE

 de Ioan Vasiu

Ai căzut? Ridică-te.
Ai căzut iarăşi? Te ridică iar.
Ai căzut din nou? Încă o dată te ridică.
Ţi se pare poate că exagerez. Crezi că nu vreau decât să te amăgesc, să te duc cu zăhărelul încrederii în propiile forţe şi al autosugestiei. Nu dai nici un ban pe autosugestie, o socoteşti o chestie inventată de psihologi sau o terapie ioghină care nu are ce căuta în viaţa unui creştin.
Nu asta mi-am propus. E bună autosugestia, dar de unul singur nu poţi face nimic bun. Ai nevoie de minimum o persoană. Această persoană poate fi om sau poate fi Persoana prin excelenţă, Dumnezeu. "Fără Mine nu puteţi face nimic" le-a zis Domnul Iisus ucenicilor Lui, şi nouă implicit. Deci nu de autosugestie e vorba.
Dar atunci de ce, că nu mai înţeleg nimic?! (ai zice) Vei crede atunci că sunt recidivist în vreo problemă şi susţin căderile şi urcuşurile repetate pentru a nu mă simţii vinovat de recidiva mea, alăturându-mi astfel parteneri în eşecuri repetate.
Nu. Nici asta nu e ideea .
Ideea este una scrută şi simplă. Chiar şi căderea poate fi un dar de la Dumnezeu, dacă şti să o interpretezi şi să te foloseşti de ea, de cădere.
Cum?!
În rugăciunea domnească Tatăl nostru cerem Domnului să nu ne lase să cădem în ispită. Se mai întâmplă să cădem ? Da. Tocmai despre ridicarea din cădere vorbim. De ce nu ne ascultă Dumnezeu ruga? Nu ştiu. Dacă aş spune că ştiu atunci aş fi prea îndrăzneţ. Dar pot să zic ce cred (nu strict personal ci ceea ce am aflat şi eu de la alţii). Urcuşul ce urmează căderi este un dar de la Dumnezeu. cu puterea Lui transformă blestemul căderii în binecuvântarea ridicării, preschimbă fuga de acasă în întoarcere binecuvântată şi mult aşteptată.
E rea cărarea, dar frumoasă e ridicarea. Atunci ce zic, păcătuieşte mult ca să te bucuri de iertarea Lui. Anatema, zic împreună cu fericitul Pavel apostolul. Nicidecum, să nu fie.
Zic: nu dispera dacă ai păcătuit. Iată că Hristos te aşteaptă să-ţi vindece rănile păcatului. Vino la El. Acum.