Despre Maica Domnului XII

de pr. prof. Ion CIUNGU

14.      Care sunt principalele puncte de credinţă ortodoxă despre Maica Domnului ?   Ce au catolicii în plus ?  Dar protestanţii ( şi neoprotestanţii )  în minus ?

       E necesar a preciza că protestanţii şi neoprotestanţii  au ca document al Revelaţiei divine numai Sfânta Scriptură (Biblia), respingând Sfânta Tradiţie. În aceste condiţii, situaţia se prezintă aproximativ astfel:[1]

	ORTODOXĂ	CATOLICĂ	PROTESTANTĂ
1.	Fecioara Maria colaborează la taina întrupării Cuvântului sau Fiului Veşnic al lui Dumnezeu.	La  fel	La  fel
2.	Fecioara Maria este pururea fecioră, adică, înainte de naştere, în naştere şi după naştere.	La  fel	Reformatori notabili (ca Luther, Zwingli, Calvin, Weslwy etc,) la fel; ulterior alţi protestanţi neagă virginitatea perpetuă a Maicii Domnului[2]
3.	Fecioara Maria e Născătoare de Dumnezeu ( Theotokos), nu în sensul că Dumnezeu Îşi are originea în ea, ci că Fiul cel Veşnic al Tatălui Ceresc renunţă temporar la slava eternă, Îşi ia trup uman din ea şi se naşte ca Om în istorie.	La  fel	- unii la fel, ( cei care acceptă primele patru sionoade ecumenice);[3] - alţii neagă ( cei care aparţin teologiei radicale, care neagă chiar existenţa lui Dumnezeu)[4]
4.	Fecioara Maria e plină de har, e Preasfântă, întru totul sfântă	La fel (chiar mai mult ca la ortodocşi; vezi pct. 6)	Vezi pct. 3
5.	Fecioara Maria e mijlocitoare, intermediară între oameni şi Dumnezeu, în sensul că îi ajută pe oameni să-şi însuşească roadele Jertfei realizate de Fiul ei. Astfel, Biserica îi adresează rugăciuni şi îi arată preacinstire (supravenerare), inclusiv prin comemorarea anumitor momente din viaţa ei, specificate în calendar ca zile de sărbătoare.	La  fel	Singurul mijocitor între oameni şi Dumnezeu e Iisus Hristos.
6.	Ortodocşii obiectează că prin dogma catolică  Feciora Maria nu ar mai avea solidaritate cu neamul omenesc, nu ar mai avea nevoie de mântuirea adusă de Hristos şi prin urmare,  catolicii greşesc.	Fecioara Maria a fost născută de părinţii ei fără păcatul strămoşesc (care se transmite de la Adam tuturor oamenilor), printr-un har special. Această învăţătură se numeşte imaculata concepţie sau neprihănita zămislire şi a fost decretată ca dogmă de papa Pius IX în anul 1854.
7.	Nu e dogmă ( deşi în tradiţia liturgică e prezentă credinţa în mutarea cu trupul şi sufletul la cer a Maicii Domnului).        Reacţiile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi ale unor profesori universitari de teologie ortodoxă sunt polemice : - „o nouă rătăcire a papalităţii”,  “.un motiv nou de trufie pentru catolicism.” - adevărul mutării la cer al Maicii Domnului “e apărat mai bine printr-o afirmare generală nedefinită decât printr-o formulare necesar unilaterală” - înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului „e numai o tradiţie pioasă fără să întrunească toate condiţiile unei adevărate şi depline definiţii dogmatice” faptul „nefiind confirmat de revelaţie, nici de martori” - aspectul pozitiv al apologiei făcută de catolici  dogmelor decretate este că au cercetat şi adus în actualitate texte uitate din tradiţia răsăriteană ;  ortodocşii din sec. XX n-au cunoscut, nici studiat suficient aceste texte;  dacă  ar fi asimilate  ele ar putea oferi soluţii la aporiile generate de acele dogme mariane..[5]	Maica Domnului după adormire (moarte) a fost înălţată cu sufletul şi trupul la cer. Această învăţătură a fost decretată ca dogmă de papa Pius XII în anul 1950.

---

[1] Schematizarea e făcută ţinând cont de  Pr. Prof. Dr. ION BRIA, TRATAT DE TEOLOGIE DOGMATICĂ ŞI ECUMENICĂ, ROMÂNIA CREŞTINĂ, BUCUREŞTI, 1999, p. 167-170. Pe parcurs vor apărea şi alte trimiteri.

[2] Perpetual virginity of Mary, http://en.wikipedia.org/wiki/Perpetual_virginity_of_Mary#Protestant_Reformation

[3] Pr. Prof. dr. ION BRIA, DICŢIONAR DE TEOLOGIE ORTODOXĂ, TIPĂRIT CU BINECUVÂNTAREA PREA FERICITULUI  PĂRINTE TEOCTIST, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, EDIŢIA A II-A  REVIZUITĂ ŞI COMPLETATĂ, BUCUREŞTI, 1994,  p. 325

[4]  Pr. Prof. univ. dr. PETRU REZUŞ, TEOLOGIA ORTODOXĂ CONTEMPORANĂ, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1989,  p. 385-393.

[5] DIAC. IOAN I. ICĂ JR, Maica Domnului în teologia secolului XX şi în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Deisis, Sibiu, 2008, p. 39, 50, 73, 301-302.