How Christianity, Not Secularism,
Shaped The West[1]
by Mark Woods ,CHRISTIAN
TODAY, 05 October 2016
Traducere
de Ciungu Ion
Archivo
Iconografico, S.A./Corbis-Bettmann
Carol
cel Mare și Papa, de Antoine Vérard, 1493. Carol cel Mare a fost unul dintre
primii regi creștini și l-a ajutat pe Papa împotriva invadatorilor în anul 772.
Toți știm cum se spune: povestea
civilizației occidentale este povestea eforturilor eroice ale oamenilor de
știință și ale filosofilor de a ne elibera de cătușele superstiției religioase.
Biserica a fost și este dușmanul progresului, împotrivindu-se cu fermitate
oricărei înaintări morale și tehnologice. Câțiva mari oameni de știință e
posibil să fi fost creștini, dar ei ar fi fost și mai mari dacă nu erau
creștini.
Acesta este punctul de vedere asumat
de Ateii cei Noi ale căror voci au dominat discursul public până destul de
recent (ei sunt un pic mai puțin stridenți acum). Dar potrivit lui Nick
Spencer, director de cercetare la think tank-ul creștin Theos, punctul lor de
vedere este absolut o prostie.
Într-o carte nouă, publicată pentru a
coincide cu a 10-a aniversare a Theos, The Evolution of the West (SPCK,
£9.99), Spencer explorează originile ideilor care formează cultura noastră
astăzi și constată că ele sunt în întregime creștine.
Este un tur, care din punct de vedere
intelectual te face foarte fericit, al istoriei și gândirii mai ales britanice
și europene.
Spencer arată că ideile cele mari: demnitatea
umană, autoritatea legii, drepturile omului, știința - și chiar, în mod
paradoxal, ateismul și secularismul – au crescut și au înflorit într-un sol
creștin în mod evident.
Pe parcurs el contestă multe
prejudecăți superficiale și prost informate despre creștinism.
Este destul de ușor să areți cu
degetul spre ceea ce au făcut și fac creștinii în numele creștinismului
(“Creștinii și-au dat foc unii altora, pe deplin convinși/ Că toți apostolii ar
fi făcut cum au făcut ei”, după cum scrie Byron).
Dar ceea ce este mai greu este să
aduci argumente pentru a arăta modul în care structurile adânci ale gândirii
s-au schimbat treptat, și au influențat modul în care ele au ajuns să se
comporte.
Prin urmare, de exemplu, Spencer se
uită la influența creștinismului asupra regatelor barbare care au succedat
Romei.
Carol cel Mare, acel „brutal într-un
mod eroic”, a insistat să se ia un jurământ de loialitate de la toți cetățenii
lui, chiar și de la sclavi; citându-l pe Larry Siedentop, Spencer zice că
aceasta ar fi fost “de neconceput în antichitate, când cineva ar fi putut tot
așa de bine să ceară jurământ de la un cal de povară”. Creștinismul a introdus
ideea că oamenii sunt prețuiți din cauză că sunt oameni, nu doar din cauza
rolului sau rangului lor.
Mai sunt o mulțime de informații
valoroase ca aceasta. Spencer are capitole referitoare la ideea de națiune
creștină, Magna Carta și lege, democrație, ateism și știință. „Religia
drepturilor omului” este criticată și găsită a fi poziționată pe temelii foarte
șubrede din moment ce fundamentul ei din creștinism este lovit continuu. În
climatul politic actual, un capitol despre creștinism și rolul statului în
protecția și promovarea bunăstării sociale și economice a cetățenilor este
deosebit de relevant.
Vorbind pentru Christian Today,
Spencer a zis: „Suntem mai puțin familiarizați cu trecutul nostru creștin decât
am fost vreodată. Este important a descrie onest influența creștinismului
asupra noastră.”
„Este imposibil să înțelegem trecutul
nostru național, prezentul și poate viitorul fără o înțelegere a trecutului
nostru creștin.”
Înțelegerea istoriei culturale, zice
el, „ne ajută să înțelegem terenul de sub picioarele noastre”.
Religia are un moment dificil în
discursul public în prezent. „Provocarea constă în faptul că religia este un
cuvânt disperant de încăpător. Îi cuprinde pe fiecare, de la Quakeri până la Al
Qaeda,” zice Spencer. Iar comentatorii de presă și formatorii de opinie nu sunt
plasați în modul cel mai bun pentru a ajuta, nici ei. El zice că „ai șanse
reduse să găsești oameni din mass media religioși. Astfel că religia este
despre ce fac sau ce cred `alții`. Ei nu o înțeleg și ei cred că ea este o
amenințare...”.
Dar “creștinismul curge întruna prin
fluxul sanguin al națiunii noastre de mult timp. A-l vedea ca pe o prezență
străină înseamnă că nu ții cont de istorie.”
Într-o epocă de indiferență sau
ostilitate în creștere față de religie, cum vede Spencer locul creștinismului
în viața națională în viitor?
“Există mulțimi de idei, convingeri și
angajamente diferite astăzi. Una dintre acestea este creștinismul. Nu văd nicio
deviere de la acest pluralism adânc. Deci întrebarea este, cum judecăm între
actorii naționali? Creștinismul are o mulțime de idei captivante și ele sunt
încorporate în modul în care oamenii trăiesc și în modul în care comunitățile
trăiesc. Dar toate crezurile și ideile sunt din ce în ce mai mult chemate să se
justifice.”
O modalitate de a face acest lucru
este aceea de a aduce pe pământ ideile și a le pune în acțiune, zice el.
„Va fi din ce în ce mai important nu
doar să zici `Acesta este binele pe care vreau să-l văd`, ci să-l demonstrezi. Dacă
organizez o campanie despre datorie, consumerism și situația de a fi obligat să
răspunzi financiar prin lege, mulți vor fi în dezacord cu mine. Dar poziția mea
este întărită dacă o susțin în așa fel încât să pot să arăt cum am răspuns din
punct de vedere pastoral”. El dă ca exemplu organizația caritabilă pentru
consiliere cu privire la datorii Christians Against Poverty (Creștini Împotriva
Sărăciei) și planul uniunii de credit al Arhiepiscopului de Canterbuty: “In a
situation of deep devisions, actions speak louder than words.”(Într-o situație
de dezbinări adânci, acțiunile vorbesc mai tare decât cuvintele.)
Aceasta nu este o carte groasă, dar nu este
nici o lectură fără profunzime sau ușor de citit. Spencer zice că ea nu este
menită să fie o lucrare de erudiție, deși există multă erudiție în ea. Dar
nimeni care este serios în mod real ca să înțeleagă de ce gândim cum gândim nu
se cuvine să o ignore. Și oricine crede că creștinismul este irelevant pentru
viața modernă se cuvine să o citească înainte de a spune ceva fără bun simț sau
judecată.
[1] Mark Woods, How
Christianity, Not Secularism, Shaped The West, Christian Today, 05
October 2016, http://www.christiantoday.com/article/how.christianity.not.secularism.shaped.the.west/97178.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu