sâmbătă, 8 octombrie 2016

Cum creștinismul, nu secularismul, a format Occidentul

How Christianity, Not Secularism, Shaped The West[1]

by  Mark Woods ,CHRISTIAN TODAY,  05 October 2016 
Traducere de Ciungu Ion



Archivo Iconografico, S.A./Corbis-Bettmann
Carol cel Mare și Papa, de Antoine Vérard, 1493. Carol cel Mare a fost unul dintre primii regi creștini și l-a ajutat pe Papa împotriva invadatorilor în anul 772.


          Toți știm cum se spune: povestea civilizației occidentale este povestea eforturilor eroice ale oamenilor de știință și ale filosofilor de a ne elibera de cătușele superstiției religioase. Biserica a fost și este dușmanul progresului, împotrivindu-se cu fermitate oricărei înaintări morale și tehnologice. Câțiva mari oameni de știință e posibil să fi fost creștini, dar ei ar fi fost și mai mari dacă nu erau creștini.

          Acesta este punctul de vedere asumat de Ateii cei Noi ale căror voci au dominat discursul public până destul de recent (ei sunt un pic mai puțin stridenți acum). Dar potrivit lui Nick Spencer, director de cercetare la think tank-ul creștin Theos, punctul lor de vedere este absolut o prostie.

          Într-o carte nouă, publicată pentru a coincide cu a 10-a aniversare a Theos, The Evolution of the West (SPCK, £9.99), Spencer explorează originile ideilor care formează cultura noastră astăzi și constată că ele sunt în întregime creștine.

          Este un tur, care din punct de vedere intelectual te face foarte fericit, al istoriei și gândirii mai ales britanice și europene.

          Spencer arată că ideile cele mari: demnitatea umană, autoritatea legii, drepturile omului, știința - și chiar, în mod paradoxal, ateismul și secularismul – au crescut și au înflorit într-un sol creștin în mod evident.

          Pe parcurs el contestă multe prejudecăți superficiale și prost informate despre creștinism.

          Este destul de ușor să areți cu degetul spre ceea ce au făcut și fac creștinii în numele creștinismului (“Creștinii și-au dat foc unii altora, pe deplin convinși/ Că toți apostolii ar fi făcut cum au făcut ei”, după cum scrie Byron).

          Dar ceea ce este mai greu este să aduci argumente pentru a arăta modul în care structurile adânci ale gândirii s-au schimbat treptat, și au influențat modul în care ele au ajuns să se comporte.

          Prin urmare, de exemplu, Spencer se uită la influența creștinismului asupra regatelor barbare care au succedat Romei.

          Carol cel Mare, acel „brutal într-un mod eroic”, a insistat să se ia un jurământ de loialitate de la toți cetățenii lui, chiar și de la sclavi; citându-l pe Larry Siedentop, Spencer zice că aceasta ar fi fost “de neconceput în antichitate, când cineva ar fi putut tot așa de bine să ceară jurământ de la un cal de povară”. Creștinismul a introdus ideea că oamenii sunt prețuiți din cauză că sunt oameni, nu doar din cauza rolului sau rangului lor.

          Mai sunt o mulțime de informații valoroase ca aceasta. Spencer are capitole referitoare la ideea de națiune creștină, Magna Carta și lege, democrație, ateism și știință. „Religia drepturilor omului” este criticată și găsită a fi poziționată pe temelii foarte șubrede din moment ce fundamentul ei din creștinism este lovit continuu. În climatul politic actual, un capitol despre creștinism și rolul statului în protecția și promovarea bunăstării sociale și economice a cetățenilor este deosebit de relevant.

          Vorbind pentru Christian Today, Spencer a zis: „Suntem mai puțin familiarizați cu trecutul nostru creștin decât am fost vreodată. Este important a descrie onest influența creștinismului asupra noastră.”

          „Este imposibil să înțelegem trecutul nostru național, prezentul și poate viitorul fără o înțelegere a trecutului nostru creștin.”

          Înțelegerea istoriei culturale, zice el, „ne ajută să înțelegem terenul de sub picioarele noastre”.

          Religia are un moment dificil în discursul public în prezent. „Provocarea constă în faptul că religia este un cuvânt disperant de încăpător. Îi cuprinde pe fiecare, de la Quakeri până la Al Qaeda,” zice Spencer. Iar comentatorii de presă și formatorii de opinie nu sunt plasați în modul cel mai bun pentru a ajuta, nici ei. El zice că „ai șanse reduse să găsești oameni din mass media religioși. Astfel că religia este despre ce fac sau ce cred `alții`. Ei nu o înțeleg și ei cred că ea este o amenințare...”.

          Dar “creștinismul curge întruna prin fluxul sanguin al națiunii noastre de mult timp. A-l vedea ca pe o prezență străină înseamnă că nu ții cont de istorie.”

          Într-o epocă de indiferență sau ostilitate în creștere față de religie, cum vede Spencer locul creștinismului în viața națională în viitor?

          “Există mulțimi de idei, convingeri și angajamente diferite astăzi. Una dintre acestea este creștinismul. Nu văd nicio deviere de la acest pluralism adânc. Deci întrebarea este, cum judecăm între actorii naționali? Creștinismul are o mulțime de idei captivante și ele sunt încorporate în modul în care oamenii trăiesc și în modul în care comunitățile trăiesc. Dar toate crezurile și ideile sunt din ce în ce mai mult chemate să se justifice.”

          O modalitate de a face acest lucru este aceea de a aduce pe pământ ideile și a le pune în acțiune, zice el.

          „Va fi din ce în ce mai important nu doar să zici `Acesta este binele pe care vreau să-l văd`, ci să-l demonstrezi. Dacă organizez o campanie despre datorie, consumerism și situația de a fi obligat să răspunzi financiar prin lege, mulți vor fi în dezacord cu mine. Dar poziția mea este întărită dacă o susțin în așa fel încât să pot să arăt cum am răspuns din punct de vedere pastoral”. El dă ca exemplu organizația caritabilă pentru consiliere cu privire la datorii Christians Against Poverty (Creștini Împotriva Sărăciei) și planul uniunii de credit al Arhiepiscopului de Canterbuty: “In a situation of deep devisions, actions speak louder than words.”(Într-o situație de dezbinări adânci, acțiunile vorbesc mai tare decât cuvintele.)

           Aceasta nu este o carte groasă, dar nu este nici o lectură fără profunzime sau ușor de citit. Spencer zice că ea nu este menită să fie o lucrare de erudiție, deși există multă erudiție în ea. Dar nimeni care este serios în mod real ca să înțeleagă de ce gândim cum gândim nu se cuvine să o ignore. Și oricine crede că creștinismul este irelevant pentru viața modernă se cuvine să o citească înainte de a spune ceva fără bun simț sau judecată.




[1] Mark Woods, How Christianity, Not Secularism, Shaped The West, Christian Today, 05 October 2016, http://www.christiantoday.com/article/how.christianity.not.secularism.shaped.the.west/97178.htm


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu