de Lucian Olaru
„Eu sunt Calea, ADEVĂRUL şi Viaţa” [1]
“Pilat
I-a zis: Ce este adevărul?” [2]
„O jumătate de adevăr este echivalent
cu o minciună”
(Bartolomeu Valeriu Anania)
Sinonime pentru adevăr: realitate,
veridicitate, veritate, autenticitate, justeţe, exactitate[3], verosimil, corect, just,
real, drept, sigur, netăgăduit, nefalsificat, întemeiat[4].
"Iisus
a răspuns:« Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în
lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul
Meu.»" (Ioan 18, 37)
În lumea întreagă oamenii au valori diferite, religii şi dumnezei diferiţi; au obiceiuri diferite, limbă şi îmbrăcăminte diferite, însă două lucruri sunt tuturor comune: ideea de adevăr şi cea de minciună; uneori cele două se întrepătrund în mod viclean, se amestecă atât de bine încât nu se poate şti cu exactitate până unde ţine adevărul şi de unde începe minciuna. Pentru că Dumnezeu este Adevărul, El posedă adevărul absolut şi întreg şi ne-a învăţat că adevărul întotdeauna va trimfa iar minciuna va fi descoperită şi nimicită de Însuşi Adevărul întrupat.
Profeţii din Vechiul Testament şi
Sfinţii au trăit în adevăr şi au luptat pentru ca adevărul să triumfe şi să
lumineze în lume; de aceea ei se numesc oamenii lui Dumnezeu, oamenii
Adevărului; şi noi trebuie să iubim adevărul şi să-l folosim totdeauna, să
ocolim şi să urâm minciuna; Dumnezeu iubeşte adevărul[5] şi pe oamenii care vorbesc
adevărul îi iubeşte şi mai mult. În
cele mai multe situaţii adevărul are nevoie de un însoţitor; acela este
curajul. Adeseori adevărul deranjează, este neplăcut şi doare. Pentru că
descurcă iţele încurcate ale societăţii şi ale organizaţiilor criminale,
adevărul nu este iubit, nu este acceptat de bunăvoie, iar susţinătorii lui sunt
duşmăniţi, alungaţi sau chiar pedepsiţi. De aceea este nevoie de curaj pentru
ca adevărul să stea drept, să stea la suprafaţă de la început şi să fie
cunoscut de restul lumii.
A D E V Ă R U L
Toate
vietăţile comunică între ele prin sunete în timp ce oamenii îşi vorbesc
gândurile, informaţiile şi stările sufleteşti prin cuvinte; fără ele
comunicarea dintre oameni ar fi extrem de primitivă: “Cuvintele sunt modul cel
mai bogat şi diferenţiat de a comunica” [6].
Adevărul
este atunci când gândurile şi cuvintele oglindesc cu fidelitate realitatea
obiectivă[7]. Este bine ca orice om să
se folosească de adevăr în viaţa lui cu orice prilej; a folosi minciuna este neplăcut
oricărui om şi urât înaintea lui Dumnezeu. Pentru a deveni ucenici fideli ai
Domnului Iisus ni se cere să umblăm după adevăr şi să nu folosim minciuna;
adevărul eliberează dar minciuna înrobeşte, aşa cum spune Iisus: “Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu
adevărat ucenici ai Mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face
liberi” [8].
Oriunde este adevăr este lumină, înţelepciune, pace şi libertate; unde este
adevărul, acolo este şi Dumnezeu prezent.
Astăzi
adevărul este tot mai rar, lumea este în continuu înnecată în minciună,
adevărul este denaturant şi falsificat. Non-valorile sunt promovate ca valori
autentice. Adevărul nu mai este aşa de scump (şi de căutat) ca altădată, nu mai
este atrăgător; pur şi simplu omul nu mai vrea adevărul pentru că adevărul
doare. El produce suferinţă direct sau indirect; omul nu vrea suferinţă pentru
că nu îi place să sufere. Plăcerea şi suferinţa au fost duşmani din vechime.
Adevărul este crud pentru că ne trezeşte din înselăciunea minciunii şi din
capcanele diavolului şi ne re-orientează către Dumnezeu.
Ce spune Biblia despre
Adevăr?
În
Predica de pe munte Domnul Iisus ne-a spus că oamenii care au în centrul vieţii
adevărul şi dreptatea vor fi prigoniţi[9], însă îl poartă pe Dumnezeu
în viaţa lor.
Iisus
a zis aşa: „Eu sunt Calea, ADEVĂRUL şi Viaţa” [10]. Dumnezeu este Singurul
posesor al Adevărului întreg şi absolut; de aceea numai Dumnezeu are dreptul să
judece. Judecata Lui este dreaptă[11] pentru că are la bază
adevărul pur, întreg şi nefalsificat. Dacă nu avem acces la adevărul întreg -
şi noi nu putem cunoaşte decât numai o părticică din adevăr - atunci orice hotărâre
sau acţiune pe care le facem sunt false sau parţial adevărate. De aceea Iisus
ne-a poruncit să nu judecăm pe nimeni, pentru că fără să vrem, nedreptăţim.
a) Adevărul în Vechiul
Testament.
O promisiune[12] făcută unui om sau un
cuvânt spus către cineva trebuie să fie
împlinit – cuvântul trebuie să devină faptă – ca să fie adevărat, pentru
ca acel cuvânt să nu se transforme într-o minciună; aşa ne porunceşte Domnul
Iisus zicând: “Cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu,
nu” [13]. De asemenea psalmistul David ne îndeamnă să facem făgăduinţe
Domnului şi să le împlinim[14]; să nu fie vorbe goale,
mincinoase, ci gura noastră să rostească adevărul în fiecare clipă. Înţeleptul
Isus Sirah ne spune să nu ne temem pentru că în lupta noastră pentru adevăr îl
vom avea alături pe Dumnezeu[15].
Dumnezeu iubeşte adevărul: “Că
iată adevărul ai iubit” [16] după cum spune regele
David; omul care iubeşte şi caută adevărul şi care trăieşte întreaga sa viaţă
în adevăr este iubit de Dumnezeu; adevărul aduce lumină şi pace în viaţa omului
şi luptă pentru dreptate, pentru frumos, şi în general pentru tot binele.
b) Adevărul în Noul
Testament.
În Epistola întâi a Sfântului Ioan
Evanghelistul se spune că Iisus a venit în lume “ca să strice lucrurile
diavolului” [17] care urmăreşte pieirea
omenirii şi distrugerea ordinii Creatorului. Iisus a venit să restaureze lumea
şi să restabilească adevărul.
Sfântul apostol Petru, în prima
epistolă ne învaţă că cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune[18] să nu-şi lase mintea să
gândească sau limba să grăiască vicleşug. Adevărul
produce lumină în lume: "Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc
ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina"
[19]. Lumina este adevărul,
Dumnezeu, iar obrocul este capacul care se pune peste o lumânare să nu
lumineze, să poţi dormi[20] ; Înţelesul este acesta:
nimeni nu trebuie să ascundă adevărul - înţelepciunea să nu o ţii numai pentru
tine; înţelepciunea, ştiinţa, adevărul trebuie strigate de pe acoperişurile
caselor[21] ca să fie accesibile
tuturor; nimeni nu trebuie să ascundă Adevărul şi pe Dumnezeu[22], ci El trebuie anunţat de
pe acoperişurile caselor pentru ca toţi să ştie de Dumnezeu: şi păcătosul – ca
să se pocăiască; şi necredinciosul – pentru ca să vină la credinţă.
c) Ce câştigăm dacă umblăm
cu adevărul?
Câştigăm
iubirea lui Dumnezeu şi sălăşluirea Duhului Sfânt – care este Duhul Adevărului
– în sufletul nostru[23].
Spunând
adevărul ne apropiem de Dumnezeu şi moştenim viaţa veşnică.
Nu
ne despărţim de Iisus dacă stăm în adevăr.
Duşmănia
lumii: adeseori oamenii nu caută adevărul şi spun mai multe minciuni decât
adevăr. Totuşi ei vor să fie informaţi cu adevărul şi dacă cineva îi minte, se
supăra. Orice om care foloseşte adevărul în viaţa lui şi se declară prin fapte
duşman al minciunii şi al slugilor diavolului este în pericol de a fi prigonit
pentru dreptate[24]
aşa cum ne-a spus Domnul Iisus: “Dacă
M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi
pe al vostru îl vor păzi” [25].
Cu altă ocazie Mântuitorul ne-a spus că “nu este nimic ascuns, care să nu se
dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la
arătare” [26] ceea ce înseamnă că toată
munca de a ascunde orice adevăr este zadarnică; chiar dacă nu imediat, adevărul
şi dreptatea ies întotdeauna la suprafaţă şi toate faptele ascunse şi ruşinoase
făcute în umbră şi în întuneric vor ieşi la lumină în ziua Judecăţii lui
Dumnezeu.
d) Ce pierdem dacă umblăm
cu adevărul?
Pierdem
prietenia lumii – s-ar putea să fim marginalizaţi social.
Putem
pierde avantaje materiale şi funcţii în Societate.
Putem
pierde chiar viaţa aceasta pământească, dar o câştigăm pe cea veşnică fericită:
“Cel ce şi-a câştigat viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pentru
Mine, acela O va câştiga” [27]. Sfântul Ioan Botezătorul
este unul dintre oameni care s-a luptat pentru adevăr. Irod a poruncit să i se
taie capul cu sabia pentru că Ioan îl mustra de multe ori pe Irod pentru
păcatul său: “Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău” [28].
A
spune adevărul aduce cu sine o pierdere imediată şi sigură[29], ca pedeapsă pentru o
faptă rea sau ca o nedreptate pentru susţinerea adevărului.
e) Proverbe
“Spune-i adevărul în faţă şi ai un
duşman pe viaţă” [30].
“A tăinui adevărul înseamnă a îngropa
aurul” [31].
“Adevărul nu se teme de judecată” [32].
“Nu e greu să găseşti adevărul, e greu
să ai dorinţa de a-l găsi” [33].
“Fiecăruia îi place să audă adevărul. În
special despre alţii” [34].
CONCLUZII
Deşi
de multe ori ne vine greu, este mai simplu să spunem adevărul; minciuna nu
poate să ţină mult, până la urmă tot se află; adevărul nu poate fi ascuns la
nesfârşit; mincinosul poate fi discreditat peste măsură, dat afară din serviciu
sau alte neplăceri mai grave.
De
cele mai multe ori o minciună nu este suficientă; ea cheamă altele, mai multe
şi mai mari; pe lângă faptul că minciuna iniţială trebuie repetată de multe
ori, ea este continuu înflorită şi exagerată, pentru ca să fie bine protejată
minciuna iniţială; de asemenea susţinerea minciunii consumă inutil multă energie;
este cunoscută expresia: “am obosit de atâta minciună”.
Cea mai importantă este prietenia cu Dumnezeu: “prietenia lumii este
duşmănie faţă de Dumnezeu. Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face
vrăjmaş lui Dumnezeu” [35]. După ce au vindecat un
om bolnav şi au fost ameninţaţi ca să nu mai înveţe în numele lui Iisus,
Apostolii Petru şi Ioan au răspuns: “Judecaţi dacă este drept înaintea lui
Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu
vorbim cele ce am văzut şi am auzit” [36].
Să ascultăm îndemnul sfântului Pavel
care zice: “lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci
unul altuia suntem mădulare” [37]
„Adevărul Tău pururea să mă spijinească” [38].
[5]
Psalmul 50, 7: “Că iată adevărul ai iubit”
[6] Paul Ekman, Minciunile adulţilor – indicii ale înşelătoriei în
căsnicie, afaceri şi politică, Ed. Trei, Bucureşti, 2009 p 99
[9] Fericirea a opt-a: „Fericiţi cei
prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5, 10)
[12] Angajament prin care
cineva se obligă să facă ceva; făgăduială; https://dexonline.ro/definitie/promisiune
[14] "Faceţi făgăduinţe şi le
împliniţi Domnului Dumnezeului vostru", Psalmi 75, 11
[15]
Isus Sirah 4, 30: “Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se
va lupta pentru tine”
[17] “Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui
Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului” (I Ioan 3, 8)
[18] “Cel ce voieşte să iubească viaţa şi
să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască
vicleşug;” (I Petru 3,10)
[19] Luca 11,
33
[21]
Luca 12, 3: "câte aţi spus
la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi,
se va vesti de pe acoperişuri."
[22] obroc = a pune lumina sub obroc, a
ascunde oamenilor adevărul; https://dexonline.ro/definitie/obroc
[23] Rugăciunea
Împărate Ceresc: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul
Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților
si Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe
noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre”, la
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/rugaciunea-celui-care-mangaie
[24] „Fericiţi cei prigoniţi pentru
dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5, 10)
[26] Luca 8, 17
[28] Marcu 6,
18; „Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru Irodiada,
femeia lui Filip, fratele său” (Luca 3, 19).
[29] Paul Ekman, Minciunile adulţilor – indicii ale înşelătoriei în
căsnicie, afaceri şi politică, Ed. Trei, Bucureşti, 2009, p 74
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu