de Pr. Prof. Ion Ciungu
( A. Declarația din
3 decembrie 2015, a unor rabini ortodocși, de apreciere a valorilor religioase
ale creștinismului; B. Câțiva rabini
ortodocși se referă la importanța acestei
declarații, considerând- o "fără precedent în ortodoxia
rabinică"; C. Nou document emis de
Vatican în legătură cu dialogul creștin-iudaic; spicuire din documentul
"Darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile"; D. Ce se înțelege prin evrei ortodocși, care
este specificul credinței lor și câți sunt în raport cu alți evrei ? E. Care
catolici nu sunt de acord cu învățăturile Conciliului Vatican II și prin urmare
cu articolul nr. 4 din declarația "Nostra Aetate" prin care cei mai
mulți evrei sunt eliberați de acuzația de deicid ? F. Iudaismul Mesianic de
azi, o combinație între creștinism și iudaism apărută în anii 1960; G. Doi evrei români deveniți creștini și
cunoscuți pentru dragostea lor față de Domnul nostru Iisus Hristos: Richard
Wurmbrand și Nicolae Steinhardt.)
Sfeșnicul iudaic menorah cu nouă brațe (care se aprinde la
sărbătoarea Hanukkah), în fața unui pom de Crăciun la poarta Brandenburg din
Berlin.[1]
A. Declarația din 3 decembrie 2015, a
unor rabini ortodocși, de apreciere a creștinismului
În 3 decembrie 2015, 25 de rabini din
Israel, SUA și Europa au dat publicității o declarație în care apreciază
valoarea religioasă a creștinismului, după cum aflăm de pe site-ul evreiesc al
"Centrului pentru Înțelegere și Cooperare Iudeo-Creștină", în limba
engleză. Lista cu numele rabinilor care aderă la această declarație este
deschisă. După primii 25, au mai semnat până acum încă 29.
Declarația are titlul "Pentru a
Face Voia Tatălui nostru din Cer: Spre un Parteneriat între Evrei și
Creștini".
Textul declarației începe astfel:
"După aproape două milenii de
ostilitate și înstrăinare reciprocă, noi rabini ortodocși care conducem
comunități, instituții și seminarii în Israel, Statele Unite și Europa
recunoaștem oportunitatea istorică care acum este în fața noastră. Noi căutăm
să facem voia Tatălui nostru din Cer acceptând mâna oferită nouă de frații
noștri creștini și de surorile noastre creștine. Evrei și creștini trebuie în
mod obligatoriu să lucrăm împreună pentru a ne adresa provocărilor morale ale
erei noastre."
Rabinii și-au structurat declarația în
șapte puncte, din care redau mai jos primele două în întregime.
"1. Șoahul ( adică holocaustul;
nota trad. ) s-a terminat în urmă cu 70 de ani. Acesta a fost punctul culminant
de pervertire care a urmat secolelor de oprimare, de lipsă de respect, de
respingere a evreilor și dușmăniei consecvente care s-a dezvoltat între evrei
și creștini. În retrospectivă este clar că incapacitatea de a învinge acest
dispreț și de a ne angaja în dialog constructiv pentru binele umanității a
slăbit rezistența față de forțele rele ale antisemitismului care au scufundat
lumea în crimă și genocid.
2. Recunoaștem că de la Conciliul
Vatican II învățăturile oficiale ale Bisericii Catolice s-au schimbat
fundamental și irevocabil. De la promulgarea declarației Nostra Aetate în urmă
cu cincizeci de ani a început procesul de reconciliere între cele două
comunități ale noastre. Nostra Aetate și documentele oficiale ulterioare ale
Bisericii pe care ea le-a inspirat resping fără echivoc orice formă de
antisemitism, afirmă Legământul etern dintre Dumnezeu și poporul evreu, resping
deicidul și accentuează relația unică dintre creștini și evrei care au fost
numiți «frați ai noștri mai mari» de către papa Ioan Paul II și «părinții noștri în credință» de către
papa Benedict XVI. Pe această bază, catolicii și alți reprezentanți creștini au
început un dialog onest cu evreii care a crescut în timpul ultimelor cinci
decenii. Apreciem afirmarea de către Biserică a locului unic al Israelului în
istoria sacră și în răscumpărarea finală a lumii. Astăzi evreii au experimentat
și experimentează dragoste și respect din partea multor creștini care au fost
exprimate în multe inițiative de dialog, întâlniri și conferințe în lume."[2]
B.
Câțiva rabini ortodocși se referă la importanța acestei declarații,
considerând-o " fără precedent în ortodoxia rabinică"
În 7 decembrie 2015, tot pe site-ul
"Centrului pentru Înțelegere și Cooperare Iudeo-Creștină", a apărut
articolul "O Declarație Rabinică Ortodoxă Revoluționară", care se referă la importanța declarației din
3 decembrie 2015.
Astfel, aflăm că "rabinul Shlomo
Riskin, unul din inițiatorii declarației, și fondator al CJCUC ( adică The
Center for Jewish-Christian Understanding and Cooperation ), membru al
Rabinatului Israelian și Rabin Șef de Efrat" a spus următoarele: "
Importanța reală a acestei declarații ortodoxe constă în faptul că ea cere un
parteneriat fratern între lideri religioși evrei și creștini, în timp ce
recunoaște și statusul teologic pozitiv al credinței creștine."
Rabinul Dr. Eugene Korn, Director
Academic al CJCUC, a spus:
"Gânditori evrei au elaborat mai
înainte declarații ca Dabru Emet în 2000 despre relațiile și teologia
iudeo-creștine, dar prea puțini rabini ortodocși au putut să meargă împreună cu
acele pretenții teologice și practice în lumina înțelegerii de către ei a
tradiției iudaice. Progresul adus de această proclamație constă în faptul că
rabini ortodocși influenți din toate centrele vieții evreiești au recunoscut în
cele din urmă că creștinismul și iudaismul nu mai sunt angajate într-un duel teologic
până la moarte și că creștinismul și iudaismul au mult în comun din punct de
vedere spiritual și practic. Dată fiind istoria noastră toxică, acest lucru
este fără precedent în ortodoxie."
"Rabinul Irving Greenberg, poate
cel mai activ teolog ortodox din dialogul iudeo-creștin și din teologia
legământului" a spus: "Înțelegem că există oportunitate în
iudaismul tradițional pentru a vedea creștinismul ca parte a planului
legământului lui Dumnezeu pentru umanitate, ca o dezvoltare din iudaism care a
fost voit de Dumnezeu."
"Un alt inițiator al declarației,
Rabinul David Rosen al Ierusalimului, Director Internațional al Afacerilor
Interrelgioase, al Comitetului Americano-Evreiesc, a adăugat, " Avem
nevoie să lucrăm împreună pentru a face față provocărilor noastre comune:
asaltul secularismului radical, extremismul religios și relativismul moral în
legătură cu moștenirea și demnitatea omenirii."[3]
În 10 decembrie 2015, site-ul catolic
Vatican Radio a publicat declarația rabinilor de apreciere a valorilor
religioase ale creștinismului, sub titlul "Rabini Ortodocși emit o
declarație revoluționară despre creștinism".[4]
În 11 decembrie 2015, site-ul Lăcașuri
Ortodoxe a preluat de la Vatican Radio știrea despre declarația rabinilor din 3
decembrie, sub titlul "ACT ISTORIC: pentru prima dată, evreii semnează o
Proclamație, prin care apreciază valoarea Creștinismului".[5]
Putem observa că în aceeași zi site-ul
infoCreștin a preluat de pe LO News știrea, lăsând același titlu.[6]
C.
Nou document emis de Vatican în legătură cu dialogul creștino-iudaic:
"Darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile"
În data de 10 decembrie 2015, "Comisia Vaticanului pentru Relații
Religioase cu Evreii a făcut public un nou document care explorează chestiuni
teologice nerezolvate la inima dialogului creștin-iudaic", după cum putem
citi pe site-ul Vatican Radio.[7]
"Noul document, intitulat
' Darurile și chemara lui Dumnezeu sunt irevocabile ' , marchează a 50-
a aniversare a revoluționarei declarații ' Nostra Aetate ' . A fost prezentat la o conferință de presă în
Vatican joi, de cardinalul Kurt Koch, pr. Norbert Hofmann de la Comisia Vaticanului,
împreună cu doi reprezentanți iudaici, rabinul David Rosen, director
internațional al afacerilor religioase pentru Comitetul evreiesc american, și
dr. Ed Kessler, director fondator al Institutului Woolf din Cambridge."
Documentul este structurat pe
următoarele puncte: 1) O scurtă istorie a impactului pe care l-a
avut "Nostra Aetate" în ultimii 50 de ani; 2) Statutul teologic special al dialogului
iudaic-catolic; 3) Revelația în istorie
ca ' Cuvânt al lui Dumnezeu ' ; 4)
Relația dintre Vechiul și Noul Testament și dintre Vechiul și Noul
Legământ; 5) Universalitatea mântuirii
în Iisus Hristos și legământul nerevocat al lui Dumnezeu cu Israel; 6) Mandatul Bisericii de a evangheliza în
relație cu iudaismul; 7) Scopurile
dialogului cu iudeii.
"Nostra Aetate" ( "În
vremea noastră" ) este declarația dată în 1965 de Conciliul Vatican II,
pentru relațiile cu religiile necreștine.
Articolul 4 din
" Nostra Aetate " se referă la relațiile cu evreii.
Spicuiesc, în cele ce urmează, din
documentul "Darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile".
1) O
scurtă istorie a impactului pe care l-a avut "Nostra Aetate" în
ultimii 50 de ani
"Stima fundamentală pentru iudaism
exprimată în «Nostra Aetate» (No. 4) totuși a permis comunităților care odinioară
se întâlneau cu scepticism să devină - pas cu pas de-a lungul anilor -
parteneri de încredere și chiar prieteni buni, capabili să sufere crizele
împreună și să negocieze conflictele în mod pozitiv. Așadar, articolul al
patrulea din «Nostra Aetate» este recunoscut ca temelia solidă pentru
îmbunătățirea relației dintre catolici și evrei."
Primii pași în dialogul iudeo-catolic
au fost făcuți în timpul papei Paul VI (1963-1978). Ioan Paul II (1978-2005), a
fost primul papă care a vizitat fostul lagăr de concentrare Auschwitz-Birkenau,
și s-a rugat pentru victimele șoah-ului. El
"a vizitat sinagoga din Roma pentru a-și exprima solidaritatea cu
comunitatea iudaică. În contextul unui pelerinaj istoric în Țara Sfântă, el a
fost și oaspetele statului Israel unde a participat la întâlniri
interreligioase, a făcut o vizită ambilor rabini șefi și s-a rugat la Zidul de
Vest." La fel, Benedict XVI
(2005-2013) a continuat dialogul cu iudaismul. De asemenea Francisc ( 2013 -).
Comitetul Iudaic Internațional pentru Consultații
Interreligioase, reprezentantul oficial iudaic la Comisia Sfântului Scaun
pentru Relații Religioase cu Evreii, și-a început lucrarea în 1970.
"Papa Francisc afirmă că « în timp
ce e adevărat că anumite credințe creștine sunt inacceptabile pentru iudaism,
și că Biserica nu se poate abține de la a-L proclama pe Iisus ca Domn și Mesia,
există de asemenea o bogată complementaritate care ne permite să citim textele
Scripturilor Ebraice împreună și să ne ajutăm unul pe altul să extragem ca
dintr-o mină valoroasă bogățiile cuvântului lui Dumnezeu. Putem de asemenea să
împărtășim multe convingeri etice și o preocupare comună pentru justiție și
dezvoltarea popoarelor.» («Evangelii gaudium», 249 )."
2. Statutul teologic special al
dialogului iudeo-catolic
"În aceasta constă diferența
fundamentală dintre iudaism și creștinism, adică, cum trebuie să fie evaluată
persoana lui Iisus. Evreii sunt în stare să Îl vadă pe Iisus ca aparținând
poporului lor, un învățător evreu care s-a simțit chemat într-un mod deosebit
să predice Împărăția lui Dumnezeu. Că această Împărăție a lui Dumnezeu a venit
cu El Însuși ca reprezentant al lui Dumnezeu este dincolo de orizontul
așteptării iudaice."
"Persoana lui Iisus este și rămâne
pentru evrei « piatra de poticnire », punctul central și nevralgic în dialogul
iudeo-catolic."
"Răsărind din același sol,
iudaismul și creștinismul în secolele de după separarea lor au devenit
implicate într-un antagonism teologic care urma să fie dezamorsat numai la Al
Doilea Conciliu de la Vatican. Cu Declarația "Nostra aetate" (No. 4 )
Biserica mărturisește în mod inechivoc, într-un nou cadru teologic, rădăcinile
iudaice ale creștinismului. În timp ce afirmă mântuirea printr-o credință
explicită sau chiar implicită în Hristos, Biserica nu pune sub semnul
întrebării dragostea continuată a lui Dumnezeu pentru poporul său ales
Israel."
"Credința evreilor mărturisită în
Biblie, găsită în Vechiul Testament, nu este pentru creștini o altă religie ci
temelia credinței lor proprii, deși în mod clar persoana lui Iisus este singura
cheie pentru interpretarea creștină a Scripturilor Vechiului Testament. Piatra
din capul unghiului a credinței creștine este Iisus (cf. Fapte 4:11; 1Petru
2:4-8). Totuși dialogul cu iudaismul ocupă o poziție unică pentru creștini;
creștinismul este prin rădăcinile lui legat de iudaism cum nu este de nicio
altă religie. Așadar dialogul iudeo-creștin poate numai cu rezerve să fie numit ' dialog interreligios ' în adevăratul sens
al expresiei; s-ar putea totuși vorbi de un fel de dialog sui generis '
intra-religios ' sau ' intra-familial '
. "
3. Revelația în istorie ca și 'Cuvânt al lui Dumnezeu'
"Biserica este numită poporul nou
al lui Dumnezeu (cf. «Nostra aetate», No.4) dar nu în sensul că poporul
Dumnezeului lui Israel a încetat să existe. Biserica «a fost pregătită într-un
mod remarcabil de-a lungul istoriei poporului lui Israel și prin intermediul
Vechiului Legământ»(«Lumen gentium», 2). Biserica nu înlocuiește poporul
Dumnezeului lui Israel, din moment ce ca și comunitate întemeiată pe Hristos ea
reprezintă în El împlinirea promisiunilor făcute lui Israel. Aceasta nu
înseamnă că Israel, care nu a realizat o astfel de împlinire, nu mai poate fi
considerat poporul lui Dumnezeu. «Deși Biserica este poporul nou al lui
Dumnezeu, evreii nu se cuvine a fi prezentați ca respinși sau blestemați de
Dumnezeu, ca și când aceasta ar rezulta din Sfintele Scripturi.» («Nostra
aetate», No.4)."
"Dumnezeu S-a revelat pe Sine în
Cuvântul Său... Pentru evrei acest Cuvânt poate fi aflat prin Torah și
tradițiile bazate pe ea. Torah este instruirea pentru o viață plină de succes
într-o relație corectă cu Dumnezeu. Oricine respectă Torah are viața în
plinătatea ei(cf. Pirqe Avot II, 7).
Respectând Torah evreii primesc o parte în comuniunea cu Dumnezeu. În
această privință papa Francisc a afirmat:«Confesiunile creștine își găsesc
unitatea în Hristos; iudaismul își găsește unitatea în Torah. Creștinii cred că
Iisus Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup în lume; pentru evrei
Cuvântul lui Dumnezeu este prezent mai presus de toate în Torah. Ambele
tradiții de credință își găsesc temelia în Unicul Dumnezeu, Dumnezeul
Legământului, Care Se revelează pe Sine prin Cuvântul Său. Căutând o atitudine
corectă față de Dumnezeu, creștinii se întorc spre Hristos ca izvor al vieții
noi, iar evreii spre învățătura din Torah.»(Adresare către membrii Consiliului
Internațional pentru Creștini și Evrei, 30 iunie, 2015)."
"Cuvântul ebraic dabar înseamnă
cuvânt și eveniment în același timp - și astfel se poate ajunge la concluzia că
cuvântul din Torah poate fi deschis pentru evenimentul Hristos."
4. Relația dintre Vechiul și Noul
Testament și dintre Vechiul și Noul Legământ
"Legământul pe care Dumnezeu l-a
oferit lui Israel este irevocabil. «Dumnezeu nu este om ca El să mintă»( Numeri
23:19; cf. 2 Tim 2:13). Fidelitatea electivă permanentă a lui Dumnezeu
exprimată în legămintele de mai înainte nu este niciodată repudiată(cf. Romani
9:4; 11:1-2). Legământul cel Nou nu revocă legămintele de mai înainte ci le
aduce la împlinire. Prin evenimentul Hristos creștinii au înțeles că tot ce se
întâmplase înainte urma să fie interpretat din nou."
"Rădăcinile creștinismului se află
în Vechiul Testament, și creștinismul în mod constant își trage hrana din
aceste rădăcini. Totuși, creștinismul este întemeiat în persoana lui Iisus din
Nazaret, Care este recunoscut ca Mesia promis poporului evreu, și ca unicul
născut Fiu al lui Dumnezeu, Care S-a comunicat pe Sine prin Duhul Sfânt după
moartea Sa pe cruce și învierea Sa."
"Antiteza clară dintre Biblia
Ebraică și Biblia Creștină n-a devenit niciodată o doctrină oficială a
Bisericii Creștine. Prin excluderea lui Marcion din comunitatea creștină în 144
Biserica a respins conceptul lui despre o Biblie pur «Creștină», purificată de
toate elementele Vechiului Testament, a purtat mărturie față de credința ei în
unul și singurul Dumnezeu Care este autorul ambelor testamente, și astfel a
ținut strâns la unitatea ambelor testamente, «concordia testamentorum»".
"Acest lucru este demonstrat de
faptul că creștinii citesc Vechiul Testament în lumina celui Nou în convingerea
exprimată de Augustin în formula indelebilă: «În Vechiul Testament cel Nou este
ascuns iar în cel Nou cel Vechi este revelat»(Questiones in Heptateuchum 2,73).
Papa Grigorie cel Mare de asemenea a vorbit în același sens când a definit
Vechiul Testament ca «profeție a celui Nou» iar pe acesta ca «cea mai bună
expunere a celui Vechi» (Homiliae in Ezechielem, I, VI, 15; cf. «Dei
verbum»,16)."
"Biserica este locul definitiv și
de neîntrecut al acțiunii salvatoare a lui Dumnezeu. Aceasta totuși nu înseamnă
că Israel ca popor al lui Dumnezeu a fost și este repudiat sau și-a pierdut și
îi este pierdută misiunea (cf. «Nostra aetate», No. 4). Noul Legământ pentru
creștini nu este nici anularea, nici înlocuirea, ci împlinirea promisiunilor
Vechiului Legământ."
"Creștinii sunt așadar de asemenea
convinși că prin Noul Legământ legământul avraamic a obținut acea
universalitate pentru toate popoarele care a fost la origine hotărâtă în
chemarea lui Avram(cf. Geneza 12:1-3). Acest recurs la legământul avraamic este
constitutiv în mod esențial pentru credința creștină că Biserica fără Israel ar
fi în pericol de a-și pierde locul în istoria mântuirii. Pentru același motiv,
evreii ar putea cu privire la legământul avraamic să ajungă la capacitatea
intuitivă de a înțelege exact și adânc că Israel fără Biserică ar fi în
pericolul de a rămâne prea particularist și de a nu reuși să prindă
universalitatea experienței lui cu Dumnezeu. În acest sens fundamental Israel
și Biserica rămân legați reciproc și sunt interdependenți."
"Cu scopul de a face dreptate
ambelor fapte Pavel a făurit imaginea expresivă despre rădăcina lui Israel în
care au fost altoite ramuri sălbatice ale neamurilor(cf. Rom 11: 16-21). S-ar
putea spune că Iisus Hristos poartă în Sine Însuși rădăcina «măslinului verde»,
și totuși într-un sens mai adânc că întreaga promisiune își are rădăcina în
El(cf. In 8: 58)."
5. Universalitatea mântuirii în Iisus
Hristos și legământul nerevocat al lui Dumnezeu cu Israel
"...Pavel în Scrisoarea către
Romani neagă în mod definitiv întrebarea pe care a pus-o el însuși, dacă
Dumnezeu Și-a repudiat propriul popor. Tot așa de decisiv el afirmă: «Căci
darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile»(Rom 11: 29)."
"Că evreii sunt participanți la
mântuirea de la Dumnezeu este indiscutabil din punct de vedere teologic, dar
cum poate acest lucru să fie posibil fără a-L mărturisi pe Hristos în mod
explicit, este și rămâne un mister divin insondabil."
"Bernard de Clairvaux (De cons.
III/1,3) zice că pentru evrei «un punct determinat în timp a fost fixat care nu
poate fi anticipat»."
"Un alt punct central pentru
atenția și activitatea catolicilor trebuie să continue a fi chestiunea
teologică cu grad înalt de complexitate despre cum credința creștină în
semnificația mântuitoare universală a lui Iisus Hristos poate fi combinată
într-un mod coerent cu afirmația tot așa de clară despre credința în legământul
niciodată revocat al lui Dumnezeu cu Israel."
"Aici ne confruntăm cu misterul
lucrării lui Dumnezeu, care nu este o chestiune de eforturi misionare pentru a
convinge evrei, ci mai degrabă așteptarea ca Dumnezeu să aducă ora când toți
vom fi uniți, «când toate popoarele vor chema pe Dumnezeu cu o voce și 'Îl vor sluji umăr la umăr ' » («Nostra aetate»,
No.4)."
6. Mandatul Bisericii de a evangheliza
în relație cu iudaismul
"În termeni concreți aceasta
înseamnă că Biserica Catolică nici nu conduce, nici nu sprijină vreo lucrare
misionară instituțională specifică îndreptată spre evrei... . ... totuși
creștinii sunt chemați să poarte mărturie pentru credința lor în Iisus și către
evrei, deși se cuvine să facă așa într-o manieră smerită și sensibilă,
recunoscând că evreii sunt purtători ai Cuvântului lui Dumnezeu, și în mod
deosebit având în vedere marea tragedie a șoah-ului."
7. Scopurile dialogului cu iudaismul
"Un scop important al dialogului
iudeo-creștin constă în angajarea comună prin toată lumea pentru justiție,
pace, conservarea creației și reconciliere."
"Pacea în Țara Sfântă - care
lipsește și pentru care în mod constant se face rugăciune - joacă un rol major
în dialogul dintre evrei și creștini."
"Un alt scop important al
dialogului iudeo-catolic constă în combaterea comună a tuturor manifestărilor
de discriminare rasială împotriva evreilor și a tuturor formelor de anti-semitism
care cu siguranță n-au fost eradicate încă și reapar în diferite moduri în
diferite contexte."
"Sfera social-caritabilă oferă un
câmp bogat de activitate, din moment ce atât etica iudaică cât și cea creștină
includ obligația de a sprijini săracii, dezavantajații și bolnavii. Astfel,
Comisia Sfântului Scaun pentru Relații Religioase cu Evreii și Comisia
Internațională Iudaică pentru Consultații Interreligioase(IJCIC) au lucrat
împreună în 2004 în Argentina în timpul crizei financiare din acea țară pentru
a organiza cantine gratuite pentru săraci și persoane fără adăpost, și pentru a
da posibilitatea copiilor lipsiți de cele necesare să frecventeze școala
asigurându-le mâncare."
D.
Ce se înțelege prin evrei ortodocși, care este specificul credinței lor și câți
sunt în raport cu alți evrei ?
a). Evreii ortodocși sunt evrei religioși, care aparțin
de religia numită iudaism și care consideră, ca majoritatea evreilor, că Iisus
din Nazaret nu este Mesia, nu este Fiul lui Dumnezeu.
b). " «Mesia» încă nu a venit. Iisus nu are niciun loc în iudaismul
ortodox."
"Evreii ortodocși sunt foarte
deranjați de toate mișcările de tipul «Evrei pentru Iisus». Există multe
organizații iudaice ortodoxe care luptă împotriva tuturor acestor activități
misionare."
Așa am aflat de pe site-ul
ORTHODOX-JEWS.COM, în limba engleză, la capitolul "Beliefs", la
subtitlul "What do Orthodox Jews believe about Jesus? " .
Acest site este administrat de Eva(Chava), din Brooklyn,
NY, profesoară la clasa a V-a, într-o școală evreiască ortodoxă. Este
căsătorită cu Yosef și are patru copii.[8]
Tot de la capitolul " Basic
Judaism Beliefs" aflăm următoarele puncte de credință ale evreilor
ortodocși:
- Pe Dumnezeu ei Îl numesc Hașem.
- "Evreii ortodocși, inclusiv oamenii de știință
evrei ortodocși, condamnă teoria evoluției și cred cu tărie că lumea a fost
creată în urmă cu 5771 de ani." ( Anul 2016 al creștinilor corespunde cu
anul 5776 al evreilor. Astfel putem deduce că articolul "Basic Judaism
Beliefs" a fost postat în urmă cu cinci ani. )
- "Una dintre credințele cheie ale iudaismului, sau
dacă vreți un răspuns scurt la întrebarea «ce cred evreii ortodocși ?» este că
Torah este o lucrare divină a lui Hașem (Dumnezeu). Torah a fost revelată și
dată poporului evreu la Muntele Sinai în fața unei mulțimi de șase sute de mii
de bărbați evrei. Prin Revelația de la Sinai Hașem l-a ales pe poporul evreu ca
națiune aleasă a Sa. Aceasta a fost și este baza loialității iudaice față de
Torah de 3300 de ani."
"Din cele 15 000 de religii
cunoscute în istoria umană înregistrată, câte își sprijină temelia credinței
lor pe ideea că Dumnezeu a vorbit cu întreaga națiune a lor?
Una. Iudaismul."
- "Iudaismul ortodox crede că Torah nu este
completă fără partea orală pe care Hașem a spus-o verbal lui Moise pentru a
explica Torah cea scrisă. Credința în Torah cea scrisă fără a crede în Torah
Shebaal Peh(Torah cea orală) este considerată Apikorsus(erezie) potrivit
credințelor ortodoxe ale iudaismului. Torah Shebaal Peh este scrisă în multe
volume ale Talmudului."
-"Una dintre credințele de bază ale iudaismului
este credința că pentru fiecare acțiune de pe pământ făcută de om el va fi
răsplătit sau pedepsit în lumea viitoare."
-"În credințele iudaismului moartea nu este un
sfârșit al vieții, ci un început al unei vieți noi și mai bune. Chiar dacă
familia va jeli și va plânge la moartea persoanei lor iubite, ei își vor lua
mângâiere din faptul că sufletul(Neshama) persoanei lor iubite este acum
într-un loc mai bun și mai luminos. Prin urmare iudaismul are legi speciale cu
privire la cinstirea corpului mort iar profanarea mormintelor este
interzisă."
-"Una dintre credințele centrale ale iudaismului
ortodox este că ei sunt națiunea aleasă. Poporul evreu crede că ei trebuie să
fie o lumină pentru toate națiunile. Una din credințele iudaismului este că
dacă un evreu se comportă imoral el atunci profanează numele lui
Hașem(Dumnezeu). Acest fapt este considerat un păcat mare, din cauză că Hashem
așteaptă ca poporul evreu să slăvească și să aducă respect numelui Său mare."
De pe același site, însă de la capitolul
"Overview", aflăm următoarele:[9]
Evreii ortodocși "merg la sinagogă
de trei ori pe zi(!), cei mai mulți din ei vor purta un oarecare tip de bască(
Yarmulkeh sau Kipah în ebraică) pe cap iar într-o săptămână a anului vor lua o
ramură de palmier cu trei alte specii și o vor flutura în toate părțile."
"Evreii ortodocși sunt foarte
unici în stilul lor de viață. Ei sunt foarte axați pe familie și conduc mari
familii calde și iubitoare. Cinstirea părinților și devotamentul pentru
creșterea smerită și onestă a copiilor lor este o credință fundamentală a
iudaismului ortodox."
c). Referitor la numărul evreilor
ortodocși, în Israelul cu aprox. 8 milioane de locuitori, situația este astfel:
"Un studiu Gallup din 2015 a determinat
că 65% din israelieni spun că sunt fie «nereligioși», fie «atei convinși», în
timp ce 30% spun că sunt «religioși». Israel este în mijlocul scalei
religiozității internaționale, între Thailanda, țara cea mai religioasă a
lumii, și China, cea mai puțin religioasă. Indexul Democrației din Israel
comandat în 2013 cu privire la afiliația religioasă a evreilor israelieni a
constatat că 3,9% din respondenți s-au
simțit atașați de Iudaismul Reformat(Progresiv), 3,2% de Iudaismul Conservator și 26,5% de Iudaismul Ortodox. Celelalte două
treimi din respondenți au zis că nu simt nicio legătură cu nicio denominațiune
sau au refuzat să răspundă." Așa aflăm din Enciclopedia liberă, Wikipedia,
varianta engleză, la articolul "Religion in Israel", la subtitlul
"Secular-traditional spectrum".[10]
"Potrivit Biroului Central de
Statistică din Israel, populația în 2011 era 75,4% evreiască, 20,6% arabă și
4,1% grupuri minoritare. Afiliația religioasă a populației israeliene începând
din 2011 era 75,4% iudaică, 16,9% mahomedană, 2,1% creștină, iar 1,7% druză, cu
restul de 4,0% neclasificată după religie, și o mică comunitate baha'i."
Datele sunt luate tot de la articolul "Religion in Israel", din
partea introductivă a articolului.
Deci, dacă populația Israelului este de
aprox. 8 milioane, iar evrei sunt 75,4%, rezultă un număr de aprox. 6 milioane
de evrei. Din aceștia doar 26,5% aparțin de iudaismul ortodox, adică aprox. 1.590.000 de persoane, în Israel.
SUA are 5,7 milioane de evrei, fiind a
doua țară din lume, după Israel, în ce privește numărul de evrei. Franța, a treia țară din lume în această
privință, are 475 000 de evrei. Așa aflăm din articolul "Populația
evreiască la nivel global se apropie de nivelurile de dinainte de
holocaust", publicat în "The Guardian", pe data de 28 iunie
2015.[11]
În SUA sunt aprox. 529 000 de evrei
ortodocși, în Marea Britanie aprox 150 000, după cum aflăm din Enciclopedia
liberă, Wikipedia, varianta engleză, de la articolul "Orthodox
Judaism".[12]
E. Care catolici nu sunt de acord cu
învățăturile Conciliului Vatican II și prin urmare cu articolul nr. 4 din
declarația "Nostra Aetate" prin care cei mai mulți evrei sunt
eliberați de acuzația de deicid ?
Catolicii tradiționaliști care aparțin
de "Fraternitatea sacerdotală Sfântul Pius X" (FSSPX), întemeiată în
1970 în Elveția, de arhiepiscopul francez Marcel Lefevre.
În 1988 Marcel Lefevre, asistat de încă
un episcop, a hirotonit, fără acordul papei, patru episcopi care să apere în
continuare învățăturile tradiționale catolice. În urma acestor hirotoniri el,
episcopul care l-a asistat și cei patru episcopi "s-au autoexcomunicat", potrivit declarației cardinalului Gantin.
Papa Ioan Paul II, în 2 iulie 1988, prin Scrisoarea Apostolică " Ecclesia
Dei" a făcut cunoscută schisma și
excomunicarea lor. Totodată el a stabilit o comisie care să colaboreze cu
preoții, seminariștii, cu comunitățile religioase, și călugări individuali,
care au avut legătură cu Fraternitatea întemeiată de Mgr Lefebre, însă
"doresc să rămână uniți cu succesorul lui Petru în Biserica
catolică...".
Arhiepiscopul Lefevre a murit în 1991, la vârsta de 85
de ani.
Negocierile între Fraternitate și
Vatican au continuat încât, în 21 ianuarie
2009 papa Benedict XVI a ridicat excomunicarea care lovea pe cei patru
episcopi hirotoniți în 1988, deschizând astfel calea spre reconciliere.
Totuși, reconcilierea deplină încă nu s-a realizat nici
azi.
"FSSPX revendică astăzi mai mult
de 600 de preoți (din care o cincime în Franța), 200 de seminariști, 110 frați,
185 călugărițe, și consideră că reprezintă 600 000 de credincioși în cel puțin
30 de țări. Ea asigură formarea viitorilor săi preoți în șase
seminarii..." . Datele acestea au
fost luate mai ales din Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta franceză, de
la articolul "Fraternité sacerdotale Saint-Pie-X" , de la
subtitlurile "Organisation"
, "La rupture" și "Levée
de l'excommunication des évêques et Ecclesiae unitatem".[13]
Unul din cei patru episcopi hirotoniți
în 1988 este englezul Richard Williamson. El a devenit cunoscut pentru faptul
că în noiembrie 2008, pe când era în Germania, a negat, într-un interviu
acordat unei televiziuni suedeze, existența camerelor de gazare pentru uciderea
evreilor în timpul naziștilor. De asemenea, a negat numărul de 6 milioane de
evrei uciși de naziști, admițând cel mult 300 000. Pentru acestea a trebuit să
plătească, în 2011, în urma proceselor în justiție ținute în Germania, o amendă
redusă la suma de 6 500€. Așa aflăm din ziarul israelian HAARETZ în limba
engleză, din 11 iulie 2011.[14]
Însă evreii i-au urmărit lui Williamson
blogul web săptămânal, numit "Eleison Comments". Astfel au aflat că
Williamson îl critică pe Benedict XVI pentru faptul că îi absolvă pe evrei de
deicid, căci " uciderea lui Iisus a fost într-adevăr 'deicid' ". Căci
"numai evreii(conducători și popor) au fost agenții principali ai
deicidului, pentru că este evident din Evanghelii că cel mai implicat dintre
neamuri, Pontius Pilat, niciodată nu L-ar fi condamnat pe Iisus la moarte, dacă
conducătorii evrei n-ar fi stârnit poporul evreu să ceară cu strigăte
răstignirea Lui." Așa aflăm de pe site-ul evreiesc al Congresului Evreiesc
Mondial, în limba engleză, din articolul "Episcopul Williamson se
dezlănțuie împotriva evreilor iarăși", publicat în 19 octombrie 2011.[15]
Spicuiesc în continuare, de pe același site, ce a mai
scris Williamson, dar și reacția rabinilor către Vatican.
"Reiterând credința veche de
secole în cercurile creștine că chiar evreii de astăzi trebuie să fie ținuți
responsabili pentru moartea lui Iisus, Williamson scrie: «Dar Leon XIII[papă
din secolul XIX] nu este nicidecum singur în a observa o astfel de continuitate
printre evrei prin secole. Nu ei înșiși pretind astăzi pământul Palestinei pe
motivul că este al lor prin drept de la Dumnezeul Vechiului Testament ? A fost vreodată pe fața pământului o
rasă-popor-națiune care să se autoidentifice mai cu mândrie ca identică de-a
lungul secolelor ? Inițial educați de Dumnezeu pentru a-L ocroti cu blândețe în
leagăn pe Mesia, vai, când El a venit ei au refuzat în mod colectiv să-L
recunoască."
"Rabini europeni cer Vaticanului să oprească
discuțiile cu grupul Williamson"
Președintele Conferinței Rabinilor
Europeni, Pinchas Goldschmidt care este și rabin șef al Moscovei, a cerut papei
Benedict XVI să oprească discuțiile cu grupuri catolice "extremiste"
ca SSPX. Goldschmidt a spus că Williamson nu este singurul din Fraternitate
care acuză evreii de deicid. La fel a făcut cu o săptămână înainte un alt înalt
demnitar religios, abatele Régis de Cacqueray.
În 4 octombrie 2012 episcopul
Williamson, în vârstă de 72 de ani, a fost declarat exclus din SSPX pe motiv că
refuză să se supună superiorilor lui.
Istoricul american catolic Michael A.
Hoffmann neagă holocaustul împreună cu alți cercetători. Hoffman, în vârstă de
58 de ani, îl susține pe Williamson.
În 19 octombrie 2011, Hoffmann a
publicat pe site-ul "ON THE CONTRARY" articolul "Rabini ordonă
papei să condamne predicarea biblică a episcopului Williamson". Printre
altele Hoffmann a scris:
"Când o să ceară papa evreilor să-i condamne pe
rabinii ucigași și rasiști pentru predicarea minciunilor talmudice?
Noi sprijinim dreptul episcopului Williamson de a
predica public Evanghelia lui Iisus Hristos !"[16]
Articolul lui Williamson la care s-au
referit rabinii se numește "Ancestral Pride"(Mândria Ancestrală), și
a fost publicat de Hoffman în întregime pe data de 14 octombrie 2011. Merită să
fie citit în întregime. Pe evreii care s-au convertit la Domnul nostru Iisus
Hristos îi numește "excepții nobile".[17]
F.
Iudaismul Mesianic de azi, o combinație între creștinism și iudaism apărută în
anii 1960
"Iudaismul Mesianic este o mișcare
care combină creștinismul - în modul cel mai important, credința creștină că
Iisus este Mesia - cu elemente ale iudaismului și ale tradiției iudaice. În
forma lui actuală care a apărut în anii 1960 și 1970, Iudaismul Mesianic crede
că Iisus este Mesia iudaic și «Dumnezeu Fiul»( o persoană a Trinității), și că
Biblia Ebraică și Noul Testament sunt ambele scripturi cu autoritate.
Mântuirea în Iudaismul Mesianic se
realizează numai prin acceptarea lui Iisus ca mântuitor al tău, iar legile și
obiceiurile iudaice care le urmezi nu contribuie la mântuire. Într-adevăr,
credința în mesianitatea, în puterea de a salva și în divinitatea lui Iisus, pe
care Iudaismul Mesianic o mărturisește, este distincția definitorie dintre
creștinism și iudaism. Alte grupuri creștine de obicei acceptă Iudaismul
Mesianic ca o formă a creștinismului.
Mulți aderenți ai Iudaismului Mesianic
sunt din punct de vedere etnic evrei și argumentează că mișcarea aceasta este o
sectă a iudaismului. Mulți se referă la ei înșisi în limba ebraică cu cuvântul
maaminim(credincioși), nu convertiți, și yehudim(evrei), nu notzrim(creștini).
Organizațiile evreiești și Curtea Supremă a Israelului, în cazurile legate de
Legea Întoarcerii au respins această pretenție, și în schimb consideră că Iudaismul
Mesianic este o formă a creștinismului.
Din 2003 până în 2007, mișcarea a
crescut de la 150 de case de cult mesianice în Statele Unite la 438, cu peste
100 în Israel și mai multe în toată lumea; congregațiile sunt adeseori afiliate
la organizații sau alianțe mesianice mai mari. Începând din 2012, estimările
populației pentru Statele Unite erau între 175 000 și 250 000 de membri, pentru
Israel între 10 000 și 20 000 de membri, iar la nivel mondial un număr total
estimat al membrilor de 350 000."
Așa aflăm din Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta
engleză, de la articolul "Messianic Judaism", din partea
introductivă.[18]
va urma
[1] Sfeșnicul iudaic menorah cu nouă
brațe (care se aprinde la sărbătoarea Hanukkah), în fața unui pom de Crăciun la
poarta Brandenburg din Berlin.
[5] ACT ISTORIC: pentru prima dată,
evreii semnează o Proclamație, prin care apreciază valoarea Creștinismului, Lăcașuri Ortodoxe, LO News
11-12-2015
[6] ACT ISTORIC: pentru prima dată,
evreii semnează o Proclamație, prin care apreciază valoarea Creștinismului,
infoCreștin, 11/12/2015, http://www.infocrestin.com/tag/evrei
[7] Vatican issues new document on
Christian-Jewish dialogue, Vatican Radio,10/12/2015 10:52, http://en.radiovaticana.va/news/2015/12/10/vatican_issues_new_document_on_christian-jewish_dialogue_/1193274
[11] Jewish global population approaches
pre-Holocaust levels,
The Guardian, Sunday 28 June 2015 23.03 BST, http://www.theguardian.com/world/2015/jun/28/jewish-global-population-approaches-pre-holocaust-levels
[13] Fraternité sacerdotale Saint-Pie-X ,
subtitlurile
"Organisation" ,
"La rupture" și "Levée de l'excommunication des
évêques et Ecclesiae unitatem",
Wednesday, October 19, 2011, Rabbis
Order the Pope to Condemn Bishop Williamson's Biblical Preaching, http://revisionistreview.blogspot.ro/2011/10/rabbis-order-pope-to-condemn-bishop.html
[17] Bishop Richard Williamson, SSPX, ANCESTRAL
PRIDE, pe site-ul "ON THE CONTRARY", Friday, October 14,
2011, http://revisionistreview.blogspot.ro/search?q=ancestral+pride
vezi și pe site-ul lui Richard Williamson,
"Eleison Comments", October 15, 2011, ANCESTRAL PRIDE, http://stmarcelinitiative.com/ancestralpride/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu