de Pr. Ioan Chidu
A.ÎNGERII
Lumea "celor nevăzute" pe care o mărturisim în Simbolul credinţei sau cerul creat de Dumnezeu la început (Facere 1,1), este lumea fiinţelor spirituale, lumea îngerilor.
Îngerii au fost creaţi din nimic, la fel ca şi lumea materială, dar înaintea acesteia. Ei sunt nemateriali şi fără trup. Despre natura îngerilor, Psalmistul David, în Ps. 103,4 mărturiseşte: "Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc", cuvinte din care observăm că îngerii sunt duhuri, adică fiinţe spirituale, dar nu la fel cu spiritualitatea lui Dumnezeu. În relatările biblice, arătările îngerilor sunt descrise întotdeauna cu chip omenesc, asemănători unor tineri câteodată deosebit de strălucitori (Facere 19, Daniel 10). În Cartea Tobit, îngerul Rafael îl însoţeşte pe Tobie iar acesta îl vede ca om. Îngerul care a prăvălit piatra de pe uşa mormântului Domnului (Matei 28,2) avea "înfăţişarea ca fulgerul şi îmbrăcămintea alba ca zapada" si s-a adresat femeilor vestind Invierea. Femeile mironosite au găsit în mormântul Domnului înviat ( Marcu 16,5)" un tânăr şezând în partea dreaptă îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au înspăimântat". În Evanghelia dupa Luca 24,4, în faţa femeilor ce aduceau miresme la mormântul Domnului, li s-au arătat " doi bărbaţi în veşminte strălucitoare". La Înălţarea Domnului, apostolilor ce priveau pe Domnul înălţându-se la cer( Fapte 1,10) li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe.
Deşi sunt duhuri, îngerii sunt totuşi limitaţi în timp şi spaţiu. Sf. Ioan Damaschinul, în acest sens zice: "... atunci când sunt în cer nu sunt pe pământ şi când sunt trimişi de Dumnezeu pe pământ nu sunt în cer. Fiind spirite ei sunt în locuri spirituale. Natura lor nu are forma trupească şi activează acolo unde li se porunceşte; cu toate acestea ei nu pot să activeze simultan în două locuri deosebite".( Dogmatica ,II, 3,trad. de Pr. D. Fecioru, ed.a II-a, Scripta, 1993, p.47)
Deşi au o cunoaştere mai specială ca a omului, îngerii nu sunt atotştiutori. Ei sunt fiinţe raţionale şi libere. În vedenia sa, profetul Daniel Îl vede pe Dumnezeu (Daniel 7,10) slujit de " mii de mii de miriade " de îngeri, deci, numărul lor e imens. În Epistola către Coloseni 1,16, sf. ap. Pavel descrie o clasificare a îngerilor buni, pe baza căreia sf. Dionisie Pseudo-Areopagitul îi grupează în trei categorii (coruri), fiecare având trei cete:
I. Serafimi, Heruvimi, Tronuri,
II. Domnii, Puteri, Stăpânii,
III. Începătorii, Arhangheli, Îngeri.
Rolul îngerilor este de a fi slujitori ai lui Dumnezeu, ai întregii creaţii şi ai fiecărui om în parte (în calitate de îngeri păzitori). Peste tot în sfânta Scriptură, atât a Vechiului testament cât şi a Noului testament îi găsim pe îngerii buni ca împlinitori ai poruncilor lui Dumnezeu: ei păzesc intrarea în Eden - Facere 3,24; îi ajută pe cei drepţi- Daniel 3,28,Tobit 5,4 si urm., Arh.Gavriil aduce veşti minunate - Luca 1,11;26, ne păzesc pe fiecare - Matei 18, 10, ICor. 11,10, însoţesc sufletele după ce se despart de trup - Lc.16,22. Atât Bisericile creştine se află sub paza unui înger - Apoc.1,20, cât şi popoarele - Daniel 10,13,20 (Persia, Grecia), - F.Ap.16,9 (Macedonia).
B.DEMONII
Există , însă, şi îngeri răi sau demoni, diavoli. La început ei făceau parte din lumea îngerilor buni, dar s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi au fost alungaţi din cer (Apoc. 12, 7-90. Declarându-se vrăşmaşii lui Dumnezeu ( Isaia 14,11-15), vrând să fie mai presus de Dumnezeu, au fost trimişi în adânc, după cuvântul Mântuitorului:"....am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer" ( Luca 10,18), iar Dumnezeu i-a pus în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari"( Iuda 6).
Diavolul este socotit autorul păcatului şi pricina răului în lume. El a ispitit şi a împins la căderea în păcatul neascultării pe primii oameni (Facere 6,1-7), el a iniţiat grozăvia uciderii între oameni (Cain şi Abel), el însuşi fiind "de la început ucigător de oameni"( Ioan 8,44). El a îndrăznit- fără nici o izbândă - să ispitească pe Însuşi Mântuitorul (Matei 4,1-11), si tot el, diavolul, "umblă răgnind ca un leu, căutând pe cine să înghită" (IPetru 5,8).
Numărul demonilor este foarte mare. Şi în lumea lor există o ierarhie. Găsim pomenit numele ''Beelzebul, căpetenia demonilor" ( Matei 12, 24), iar Sfinţii Părinti spun că şi în lumea întunericului sunt trepte şi ranguri diferite.
Biruinţa finală, însă, nu aparţine forţelor răului, căci pentru izbăvirea din robia diavolului a venit în lume Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Prin jertfa supremă de pe crucea de pe Golgota, precum şi prin Învierea Sa din morţi, Mântuitorul a biruit puterea celui rău. Cu ajutorul Harului ceresc avem puterea să luptăm împotriva demonilor, a ispitelor de tot felul, având alături pe îngerii buni şi păzitori.
* Pr.Prof. Vasile Mihoc,Indrum. Bis.2003, pag. 75- 80
* Pr.Mihai Colotelo, Indr. bis. 1977, pag. 225-228
* Sfanta Scriptura, Buc.1968
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu