ALEGERI PENTRU NOI, ALEGERI PENTRU ALŢII

de Pr Vasile Gafton

Ne numim fraţi în credinţă şi avem această solidaritate unii cu alţii în credinţă, în nădejde şi în dragoste, lucrurile pe care ar trebui să le dorim, să le căutăm, să le cultivăm în această lume, atât cât ne ţin puterile.

Omul, spunea Sfântul Maxim Mărturisitorul, se ghidează în această lume după două principii: acela al evitării durerii şi al căutării continue a plăcerii. Şi părintele Dumitru Stăniloae, citându-l pe Sfântul Maxim Mărturisitorul a arătat că de câte ori omul fuge de durere şi caută plăcerea, se întâmplă ca după plăcerea pe care o găseşte, plăcere de scurtă durată – pentru că nimic din lumea aceasta nu este veşnic – să ajungă tot la durere şi anume, durerea pierderii obiectului plăcerii pe care l-a căutat cu asiduitate.

În Evanghelia citită astăzi la Sfânta Liturghie, (Duminica XXII după Rusalii, Luca 16, 19-31 – Bogatul nemilostiv şi săracul Lazar), se vorbeşte despre Dumnezeu şi despre om, despre lume, despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre iad; am spus că toate acţiunile se petrec în jurul acelei porţi la care stătea Lazăr: poarta alegerilor noastre. De fapt, suma tuturor alegerilor pe care le facem noi oamenii în această viaţă este MOARTEA. Însă, prin Hristos-Domnul, Dătătorul de viaţă, suma tuturor alegerilor noastre poate să fie VIAŢA. Este modalitatea în care noi putem să depăşim lumea aceasta. Fiinţa – natura umană – nu moare; noi toţi suntem oameni în această lume, dar existente, părtaşi ai naturii umane, (nu suntem noi natura umană, un om singur! Moare un om – moare natura umană – nu e adevărat!) noi suntem numai nişte părţi, accidente ale naturii umane, ipostasuri raţionale.

Murim noi, cei care facem alegeri în viaţa aceasta, şi puse una lângă alta, aceste alegeri ale noastre sunt ceea ce vedem în mijlocul nostru; aşa este de la păcatul lui Adam: Dumnezeu a făcut lumea, a făcut Raiul, Dumnezeu a dat posibilitatea lui Adam să se împărtăşească din toate bunătăţile pe care le-a sădit în acea grădină a Edenului şi i-a spus: „nu mânca din acest pom, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri” . Moartea este alegerea lui Adam,  este alegerea omului... nu facem decât să ne amânăm moartea cu toate alegerile intermediare pe care le facem. De fapt, ne apropiem de ea pe zi ce trece... dacă nu suntem conştienţi de lucrul acesta, şi că putem să rămânem cu alegerea aceasta şi în veşnicie, atunci s-ar putea ca tot ceea ce facem în această lume să fie o greşală.

Este foarte trist că, de multe ori ni se ia această posibilitate a alegerii;

Nu poţi să judeci un om până în ultima zi a vieţii lui... până atunci el poate să se schimbe, el poate să aleagă viaţa în locul morţii.

Una dintre cele zece porunci pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise spune „Să nu ucizi!” şi noi suntem cu toţii de acord că poate ucide şi un cuvânt, atât de firav este omul. De ce să nu ucizi? Pentru că în momentul în care ai ucis înseamnă că ai ales tu în locul celuilalt. Celălalt putea să aleagă până în ultima zi a vieţii lui calea cea dreaptă; celălaltă putea să se mântuiască până în ultima zi a vieţii lui, care zi nu este cea pe care tu i-ai dat-o, ci Dumnezeu, deci, tot El şi numai El are dreptul să i-o ia. Dumnezeu ne lasă pe toţi în această lume să trăim până când ne-am împlinit într-o oarecare măsură menirea. N-avem noi voie să alegem în locul altora.

Am spus şi cu alte ocazii: „Nu purtaţi cruci străine!”; nu vorbiţi despre unul sau despre altul că ar trebui să facă aşa sau ca nu face bine aşa pentru că ar însemna să alegeţi în locul lui; vorbiţi cu dumneavoastră despre dumneavoastră, ce-ar trebui să fac eu, cum ar trebui să fac eu binele. Am spus, cu alte cuvinte să daţi mărturie nu despre credinţa altora, ci, daţi mărturie despre credinţa dumneavoastră. Daţi-vă dumneavoastră mărturie despre credinţa dumneavoastră: cum trebuie să cresc, cum trebuie să mă mântuiesc,...

Nu alegeţi în locul altuia, pentru că iată ce se întâmplă. Se moare. În momentul în care alegi în locul altuia ai impresia că poţi să alegi şi dacă celălalt să mai trăiască sau nu! Şi nu-i corect! Dumnezeu face alegerile acestea. Dumnezeu ne trimite în lume şi Dumnezeu ne cheamă din lume; tot segmentul acesta din lume care se numeşte viaţă ne aparţine nouă. Noi decidem dacă vrem să-l împărţim cu alţii sau nu, de aceea nimeni nu are dreptul să ni-l ia şi nici noi n-avem dreptul să-l luăm altora! Nimeni nu are dreptul să ne ia alegerea chiar dacă e o alegere greşită! Are dreptul să ne îndrume, să ne pună în avertizare cu privire la anumite aspecte (poate negative, poate rele, poate păcătoase ale vieţii noastre). Alegerea e a noastră. Să ne învăţăm să alegem noi în locul nostru, să nu alegem în locul altora şi pentru alţii! Să încercăm să îi lăsăm pe toţi să acceadă, să meargă către mântuire pe propriile lor alegeri pentru că nu noi le-am dat viaţa.

Se întâmplă tragedii în viaţa aceasta, sunt situaţii din care ar mai fi putut fi găsite ieşiri spre bine. Şi totuşi, se sfârşesc vieţi, iată, înainte de vreme, înainte de a face ultima alegere.

Zice bogatul din iad către Patriarhul Avraam: lasă-l pe Lazăr să se ducă în casa tatălui meu căci mai am alţi cinci fraţi, să le spună şi lor să nu ajungă în acest loc de chin... să ştie cum trebuie să aleagă. Trebuie să învăţăm din lucrurile acestea tragice că, dacă nu aşezăm viaţa noastră pe făgaşul pe care trebuie să-l urmăm, s-ar putea să ajungem în situaţii neplăcute, în situaţii critice în care nu se mai poate face nimic, pentru că nu ştim să alegem pentru noi, ci, doar pentru alţii şi, e păcat, din moment ce Dumnezeu vrea ca noi să facem alegerile cele bune în aşa fel încât să ajungem să ne bucurăm cu El în Împărăţia Lui.