Evanghelia vindecării slugii sutașului:

de Ana-Georgiana Grigore

1. Când în Capernaum intra,

Hristos, la Dânsul a venit

Un om care sutaș era

Și L-a rugat pe El smerit:

2. " Doamne, în casă sluga mea

Stă slăbănog amar zăcând,

Și mult se chinuie așa! " 

Iar Domnul i-a răspuns, zicând:

3. " În casa ta Eu voi veni

Și vindecare lui voi da! "

Dar cel sutaș când auzi,

A prins spre Domnul striga: 

4. " Nu, Doamne, fiindcă eu nu sunt

Vrednic să vii în casa mea,

Ci spune numai un cuvânt

Și sluga se va vindeca!

5.Căci eu sunt om sub stăpânire

Și am ostași supuși și eu

Și tot ce spun are plinire

Și află un sfârșit mereu!

6. De spun la unul" Du-te! " ,pleacă

Și de spun" Vino! ", iute vine

Și toți se străduiesc să facă

Porunca dată chiar de mine! "

7. Iar Domnul când a auzit

A spus acelor ce veneau

În urma Sa mergând grăbit

Și-ale Lui vorbe ascultau: 

8. " Adevărat vouă grăiesc,

Că iatã, nici în Israel

Așa Credință nu găsesc

Precum aflat-am azi în el!

9. Și vouă vreau a vă vesti

Căci cu Avraam la masă stând

Mai mulți din răsărit vor fi

Și mulți chiar din apus curând!

10. Și vor veni cu el cinând

Cei din apus și răsărit

Cu Iacob și Isaac mâncând

Cum fiilor e rânduit!

11. Iar în Sfânta Împărăție

Cu dânșii se vor veseli

Cinând cu mare bucurie

Și răsplătirea vor primi!

12. Iar ai Împărăției fii

În întuneric fiind goniți

Chiar afară vor scrâșni

Din dinții lor, stând chinuiți!

13. Acolo dar va fi suspinul,

Și crunta dinților scrâșnire

Iar plânsul nu va ști alinul

Și nici nu avea-va vreo sfârșire! "

14. Și spre sutaș a spus îndată:

" Te duce și să fie ție,

După credința arătată

Acum în propria-ți mărturie! "

15. Și sănătos a fost vădit

Al celui sutaș slujitor

Precum pe cale a grăit

Stăpânul Sfânt Mântuitor!

16. Dar noi, ce înțelegem oare

Din cele ce am auzit?

Din Sfânta Domnului Lucrare

Puțin ni s-a descoperit? !

17. Vedem în Evanghelia Sfântă

Cum un sutaș vine supus,

La Domnul cu credință multă

Vrând ajutorul Lui Iisus,

18. Un om străin, sutaș numit,

Vine la Domnul cu credință

Voind să fie izbăvit

Sluga din greaua suferință

19. Pe când mulți din evrei erau

În contra Lui Hristos porniți

Și întru Dânsul nu credeau

La inimă fiind împietriți,

20. Acel sutaș roman venea

La Domnul, întru El crezând

Și pentru sluga Lui cerea

Al Domnului ajutor blând

21. Când mulți din cei evrei priveau

La Domnul cu dispreț ori ură

Și doar de formă Îl urmau

Ori Îl cinsteau numai din gură,

22. Acel sutaș, păgân știut

Veni cerând a fi scăpată

Sluga ce el o a avut

Ce îi era lui devotată.

23. Căci servitorul său zăcea

Ca slăbănog ținut la pat

Și fiind așa, se chinuia

De boala lui amar legat

24. Iar cel ce Lege nu avea

Dar o plinea în schimb din fire,

Ca fiu al Legii se vădea

Prin portul și a lui trăire!

25. Pentru aceasta a grăit

Hristos, evreilor spunând

Că din apus și răsărit

Mulți cu Avraam vor sta, mâncând

26. Pentru că toți cei ce grăiesc

Că Legea o cunosc mereu

Însă prin fapte nu vădesc

Că sunt supuși Lui Dumnezeu,

27. Vor lua osândă în vecie

Iar nu răsplata cea dorită

Iar Sfânta Lui Împărăție

Nu le va fi lor dăruită!

28. Căci cel ce orb se socotește

Neștiind de fel Cuvântul Sfânt

Mult mai puțin se osândește

Mai mică osândire luând!

29. Dar cei ce spun că pot vedea

Ades și știu Legea cea Sfântă

Pe când plinesc tot fapta rea,

În veci au osândire cruntă!

30. Pentru că ei știu ce e bine

Și știu și ce e rău, în schimb

Lucrează rău fără rușine

Fiind farisei în orice timp!

31. Căci și aici mulți ce spuneau

Că sunt popor ales numiți

Pe cei străini disprețuiau

Pe când erau nelegiuiți!

32. Deși erau aleși numiți

Făgăduința așteptând

Erau la inimi împietriți

În chiar Hristos ei necrezând!

33. Fiindcă mândria lor cea grea

Și fala lor, împiedica

Duhul din dânșii a vedea

Pe Cela ce cu ei stătea.

34. Deși Hristos era cu ei,

Ei, cei aleși nu Îl știau

Și chiar și azi acei evrei

Să Îl aștepte încă stau!

35. Pentru că răul și mândria

Ai lor ochi zilnic au orbit

Ca să nu vadă proorocia

Ce între dânșii s-a plinit!

36. Dar cel păgân, câine numit

De cei evrei, a cunoscut

Pe Domnul Vieții Cel slăvit

Atunci în lume coborât!

37. Și cu iubirea ce purta

Acelei slugi ce îi slujea

A mers voind a Îl ruga

Pe Sfântul Doctor pentru ea.

38. Și lângă Domnul ajungând

Plin de smerire a cerut

A fi tămăduit curând

Sluga ce lui a tot slujit!

39. Iar când Hristos a vrut îndată

La el să vină, vindecând

Pe sluga cea cumplit legată

De neputința grea oricând,

40. Acela în smerirea lui

L-a refuzat, căci socotea

Că vrednic el nu se afla

Pentru prezența Domnului!

41. Pentru aceasta Îi cerea

Domnului Sfânt o vorbă doar

Să spună spre a o scăpa

Pe slugă din bolire iar!

42. Iară Hristos pentru puterea

Credinței cea de el purtată

A dezlegat slugii durerea

Iar dânsa fost-a vindecată!

43. Și crezul sãu a lăudat

Ca toți acei prezenți să vadă

Crezul lui mare arătat

Și toți la fel ca el să creadă

44. Dar a mustrat și pe acei

Ce se numeau aleși, pe când

Erau la porturi farisei

Și roade nu dădeau nicicând.

45. Căci ei spuneau că sunt născuți

Din seminția lui Avraam

Și că erau aleși știuți

Însă spuneau așa în van!

46. Căci portul și credința cea

Ce o purtau în orice zi

Prin fapta lor, nu dovedea

Că sunt ai Domnului copii!

47. Dar câți nu sunt asemeni oare,

Spunând că sunt creștini pioși

Pe când plinesc reaua lucrare

Iar la purtări sunt ticăloși?

48. Câți nu își spun: " Suntem creștini!

Și Îl urmăm pe Domnul Sfânt! "

Pe când de fapta rea sunt plini

Ori dușmănesc în al lor gând?

49. Câți nu gândesc: " De voi veni

În Casa Sfântă stând pios

Pot să plinesc ce voi voi

Căci am iertare la Hristos! " ?

50. Sau câți nu spun: " De săvârșesc

O slujbă-două, am scăpare

Și chiar de rele făptuiesc

Nu iau osânda grea și mare! " ?

51. Fiindcă aceștia socotesc

Că aparența va putea

Ascunde portul mișelesc

Și tăinui purtarea rea.

52. Aceștia cred că dacă pot

De om, un rău să tăinuiască

Pot și pe Domnul Savaot

Prin viclenii să amăgească.

53. Dar dânșii sunt în amăgire

Și în a celui rău orbire

Mergând pe calea de pieire

Și adunând doar osândire!

54. Fiindcă Acel ce a zidit

Ochiul, ne vede ce plinim

Iar Cel ce gândul a plinit

Cunoaște-va tot ce gândim!

55. Cela ce mâna a creat

Știe și ce lucrăm cu ea!

Iar Cel ce viața ne-o a dat

În orice timp ne va veghea!

56. Căci Domnul Sfânt, la Judecată,

Nu va privi înfățișarea

Ori fapta prefăcut curată

Ci gândul, vorba și purtarea!

57. Căci o credință se vădește

Prin fapte nu doar prin cuvânt

La fel cum pomul de rodește

E socotit bun pe pământ!

58. Iar pomul cel neroditor,

Se taie și e ars apoi

Dar Domnul Cel Judecător

La fel va face și cu noi!

59. Deci să luăm seama, nu cumva

Credința ce avem, să fie

Moartă, de ea nu va avea

Fapte de sfântă mărturie!

60. Căci altfel veșnic vom primi

Osânda iadului amar

Pe când mulți alții vor veni

În locul nostru aflând har!

61. Și astfel cei atei, păgâni,

Ori păcătoși vor fi salvați

Pe când noi, cei numiți ca "buni "

Vom fi la iad crunt condamnați!

62. Fiindcă în Ceruri nu numirea

Cea de creștini ne mântuiește

Ci gândul, portul și trăirea

Ce Crezul ne adeverește!

63. Să credem sincer în Iisus

Cerând a Lui Sfântă păzire

Dar împlinind ce El a spus

Nu fiind creștini prin denumire.

64. Ca și spre noi să spună blând

Hristos în Cer: " Îți fie ție

După Credința ta, intrând

În Sfânta Mea Împărăție!

65. Cãci roade am gãsit la tine

Vrednic copil de râvnã plin

Deci ia odihna Mea cu Mine

În veacuri prăznuind. Amin! "