Comemorare Gheorghe Lazăr (5 iunie 1779 - 17 septembrie 1823)

de Preot Protopop

VASILE GAFTON

De Gheorghe Lazăr ar trebui să ne fie dor nu azi, nici mâine, ci în permanenţă. Să-l trăim, nu doar să ne amintim de el. Să dăm tribut o parte din noi aceluia care ne-a dat fiinţă în „limba vechilor cazanii”. Şi chiar de-am face aşa, tot n-ar fi destul...

Din acest motiv, marcăm pe calendar zilele însemnate ale intrării şi ieşirii sale din viaţă (5 iunie şi 17 septembrie), îl pomenim şi suspinăm puţin la gândul că, la un moment dat, la fel ca şi în cazul lui, suprafaţa pământului este supraaglomerată şi că doar subpământul are suficient loc pentru noi toţi.

Lui Lazăr, care îşi doarme nesmintit veşnicia în progadia Bisericii, azi, prinos duios de gând. Cred că atunci când pentru noi aceasta pare a nu fi destul, lui îi este de ajuns. În rest... tăcere. Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinţii Săi! Veşnica lui pomenire, din neam în neam!

„ Vieţuitoriule !

   Stai puţintel şi ceteşte

   După aceia socoteşte

   Trista omuli soarte

   Nepregetătoarea moarte

   Ceea ce eşti tu eu am fost

   Aceasta învaţă de rost

   Ce sînt eu acum vei fi

   Cînd ceasul îţi va sosi. ”

(GHEORGHE LAZĂR)

Elevii claselor a VIII de la Liceul Teoretic "Gheorghe Lazăr" din Avrig au depus o coroană de flori la mormântul marelui cărturar - Gheorghe Lazăr - care se odihneşte în curtea bisericii vechi din Avrig.