joi, 23 mai 2013

FATHER DAMIEN ( sărbătorit ca sfânt la 10 MAI )

de Lucian Olaru



(1840-1889)


Iosif de Veuster a fost un preot misionar romano-catolic, născut la Tremeloo, Belgia, în 3 ianuarie 1840, fiind ultimul din cei şapte fraţi. Tată său era mic fermier şi l-a trimis la colegiu pentru o profesie comercială, însă el a ales provocarea oferită în 1858 de „Redemptorists[1], de a fi preot catolic misionar; a intrat ca novice (începător) la Congregaţia Părinţii Inimilor Sacre a lui Iisus şi a Mariei[2], la Louvain, primind numele de Damien.
Era pentru o viaţă religioasă strictă, şi în ciuda constituţiei robuste, mânca puţin, iar pentru a se disciplina dormea pe podea. Fratele său a fost hirotonit preot şi i s-a încredinţat misiunea Inimilor Sacre în Hawaii. În timp ce slujea bolnavilor de tifos din Louvain, s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut pleca; aşa a rămas un loc liber pe vapor, iar Damian (care nu era nici diacon), a cerut aprobarea Superiorului General al Congregaţiei de a merge în locul fratelui său bolnav în Hawaii. A primit aprobarea şi la 21 mai 1864 a fost hirotonit preot la Honolulu, la vârsta de 24 de ani[3].
Mai târziu i s-au dat în grijă diferite districte pe insula Hawaii, urmând cu zel arzător impulsurilor inimii sale. A fost nu doar un preot misionar pentru localnici, ci a şi construit câteva capele cu mâinile sale proprii, atât în Hawaii, cât şi în Molokai.
Guvernul a înfiinţat şi dezvoltat pe insulă o colonie de leproşi unde au fost izolate toate persoanele care sufereau cumplit de boala dezgustătoare. Departamentul de sănătate a furnizat haine şi mâncare nefericiţilor, dar la început a fost în imposibilitatea de a le asigura medici rezidenţi şi asistenţi medicali. Părintele Damian a venit la colonia de leproşi la cererea proprie, fără aprobarea episcopului, ca şi preot rezident în 1873. Atunci erau 600 de leproşi. „Atâta timp cât leproşii se pot ajuta ei înşişi, sunt aproximativ liniştiţi, dar de îndată ce cumplita boală îi aduce în stare de neputinţă, ar părea că demonii înşişi ar compătimi condiţia lor şi le grăbesc moartea”, scria directorul departamentului de sănătate, episcopului Maigret. Cu toate acestea, părintele Damian a fost singurul care le-a adus ajutorul de care ei aveau aşa mare nevoie; nu le-a oferit doar mângâiere religioasă, dar le-a acordat şi puţin ajutor medical şi alinare trupească, atât cât îi stătea în putere. Le pansa bubele, îi ajuta să construiască bordeie şi chiar le săpa mormintele şi le făcea sicrie. După 12 ani de muncă eroică (îngrijindu-se de nevoile fizice, spirituale şi afective ale leproşilor din colonie), a descoperit în trupul său primele semne ale bolii în 1885. Cu toate acestea, el şi-a continuat misiunea caritabilă, fiind ajutat în această perioadă de către alţi doi preoţi şi de către doi fraţi laici. La 28 martie 1889, părintele Damian a devenit neputincios şi a murit după 18 zile, la 15 aprilie, în vârstă de 49 ani, în Kalaupapa, Molokai, în insula Hawaii. I-a slujit pe leproşi timp de 15 ani încheiaţi[4].
El este considerat „martir al dragostei”. A fost a zecea persoană declarată sfântă de către Biserica Catolică, dintre cele care au trăit, au muncit şi au murit în SUA. El este venerat şi invocat ca sfânt în ambele rituri ale Bisericii Catolice (cel Latin sau Apusean şi cel Răsăritean). Biserica Catolică l-a beatificat[5] la 4 iunie 1995 în „Basilica of the Sacred Heart” – „Biserica Sfintei Inimi” – Koekelberg, Bruxelles, de către Papa Ioan Paul al II-lea. Papa Benedict al XVI-lea l-a canonizat[6] ca sfânt pe Father Damien la 11 octombrie 2009. Sfântul Damian este sărbătorit în fiecare an la 10 mai în lumea întreagă, iar la 15 aprilie în SUA şi Hawaii. Are moaşte la Louvain, Belgia, şi Molokai, Hawaii. Enciclopedia Catolică îl numeşte „apostolul leproşilor”, iar alţii îl numesc „preotul lepros[7]. În anul 1999 a fost realizat un film care prezintă viaţa acestui preot Damian[8].

Regele David Kalakaua i-a acordat distincţia: Comandant al Cavalerilor Ordinului Regal de Kalakaua, medalia fiind oferită personal de către prinţesa Lydia Liliuokalani care a vizitat colonia. Biserica Angliei a trimis mâncare, medicamente, haine şi alte provizii. Se spune că părintele Damian nu a purtat vreodată medalia primită, cu toate acestea ea a fost aşezată lângă el la serviciul funerar[9].


[1]Congregation of the Most Holy Redeemer” („Congregaţia celui mai sfânt Mântuitor”) este o societate de preoţi misionari romano-catolici fondată de Sfântul Alphonsus Maria Liguori în 9 noiembrie 1732, la Scala, lângă Amalfi (Italia), cu scopul de a munci printre oamenii neglijaţi de la ţară, în vecinătăţile oraşului Napole. Membrii Congregaţiei sunt preoţi catolici cunoscuţi ca „mântuitori” şi slujesc în peste 77 de ţări din toată lumea. Ei au obligaţia de a se forţa să imite virtuţile şi exemplele lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, dedicându-şi viaţa special predicării Cuvântului lui Dumnezeu celor săraci. Ei iau de bunăvoie voturile simple de sărăcie, castitate şi ascultare, iar prin votul sărăciei sunt obligaţi să refuze toate demnităţile bisericeşti din afara congregaţiei
[5] A trece o persoană în categoria fericiților Bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților (vezi http://dexonline.ro/definitie/beatificat).
[6] A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sfinți; a sanctifica; a sacraliza (vezi http://dexonline.ro/definitie/canoniza).
[8] http://www.imdb.com/title/tt0165196 ; „Molokai: The story of Father Damien” (1999).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu