I-am cerut lui Dumnezeu să mă facă puternic,
Pentru ca să pot pune în aplicare proiecte măreţe
Şi El m-a lăsat slab precum eram
Pentru a mă păstra întru smerenie.
I-am cerut lui Dumnezeu să îmi dea sănătatea,
Pentru a pune în practică planuri grandioase,
Iar El mi-a dat durerea,
Pentru a-L înţelege mai bine.
Îi cerui bogăţia pământului
Pentru a dobândi totul,
Iar El m-a lăsat sărac,
Pentru a nu deveni egoist.
I-am cerut puterea,
Pentru ca oamenii să aibă nevoie de mine,
Iar El mi-a dat umilinţa,
Pentru ca eu să am nevoie de ei.
I-am cerut lui Dumnezeu totul,
Pentru ca să pot să mă bucur de viaţă,
Iar El mi-a lăsat doar viaţa,
Pentru ca să învăţ a mă încânta de toate!
Doamne, n-am primit nimic
Din tot ceea ce am cerut,
Dar totuşi, mi-ai dat,
Tot ceea ce aveam nevoie,
Şi asta împotriva voinţei mele.
Rugăciunile pe care nu le-am făcut
Mi-au fost împlinite.
Fie lăudat Dumnezeul meu,
Între toate popoarele
Căci între toţi pământenii,
Nimeni n-a dobândit ceea ce am dobândit eu.
Poezie preluată de la Gurie Georgiu, Cristian Tia, Despre mântuirea sufetului în era
post-industrială, Ed. Info, Craiova, 2001, p 150- 153.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu