Problema autenticității
propriei naturi și a legitimității mesajului predicat pare să se impună tot mai
mult în ultima vreme conștiințelor membrilor diverselor culte creștine care
există la ora actuală.
Astfel, într-o vreme în care
discuţiile teologice în contradictoriu nu se mai poartă doar între creştini şi
necreştini, teologul Kevin DeYoung a încercat să dea răspunsul la întrebarea
„Dacă credincioşii cred aceleaşi lucruri, de ce sunt bisericile/cultele atât de
diferite?".
Răspunsul îl dă într-un articol postat pe site-ul www.thegospelcoalition.org articol ce conţine 10 afirmaţii care sunt înţelese
diferit de diferitele culte şi care conduc la diferenţele - nu puţine - dintre actualele
culte creştine. Pastorul dă câteva explicaţii pentru a face un pic de lumină în
problema diferenţelor dintre bisericile
creştine, unele mai liberale, altele mai conservatoare.
În primul rând, se explică faptul că bisericile s-au îndepărtat de misiunea
lor din pricina faptului că, în lumea de azi religia îşi pierde
popularitatea. În opinia lui DeYoung, misiunea Bisericii primare, care ar
trebui să fie continuată și de bisericile
contemporane, este facerea de ucenici din toate neamurile şi proclamarea
supremaţiei lui Dumnezeu în toate lucrurile şi faţă de toţi oamenii.
În al doilea rând, autorul consideră că biserica a devenit un loc prea comod.
Din ce cauză? Din cauza dorinţei de a fi pe plac cât mai multor oameni. Din
acest motiv predicile nu mai sunt într-atât de mustrătoare şi de incisive,
pentru a nu deranja publicul contemporan şi de a-l face astfel să schimbe ceva
în viaţa şi în inima lui. Aceasta face ca mesajul bisericii să nu mai fie unul ce evidenţiază doctrinele puternice,
ci unul blând, nemustrător, care să se potrivească tuturor.
În al treilea rând, mesajul evangheliei este doar
presupus, iar nu trăit. În timp ce esenţa teologiei nu este negată de
credincioşi, aceasta devine practică mult prea arareori. Nimeni nu crede în
lucruri greşite, dar, în realitate, nimeni nu mai crede prea mult în nicio
doctrină. Ceea ce lipseşte, afirmă DeYoung, este convingerea puternică şi
comună a oamenilor în lucruri mai presus de subiectele uşoare, precum numele
bolnavilor pe care să-i vizităm sau ce programe să pregătim.
4. Nu mai există astăzi o descriere doctrinală
atentă a fiecărei biserici
şi aceasta se întâmplă din pricina faptului că teologia nu mai este văzută în
prezent ca motorul bisericii. Bisericile sunt descrise din ce în ce
mai mult doar prin acţiuni de tip caritabil sau prin proiecte ce evită mesajul
central al Evangheliei.
5. Predicarea cuvântului este minimalizată.
Deşi aceasta nu se întâmplă la modul concret, deoarece există încă respect faţă
de cuvântul predicat, așa cum s-a mai arătat, în multe biserici se păstrează
convingerea că predicarea face mai mult rău decât bine congregaţiei, lucru
total greşit.
6. În unele biserici credincioşii nu
sunt îndemnaţi să regrete păcatul săvârşit. Deşi pare simplu, acesta
este un mesaj mult prea ades uitat. Unii preoţi şi pastori îndeamnă, ce-i
drept, la credinţa în Iisus, la ajutorarea semenilor şi la renunţarea la cele
lumeşti, dar, uită să spună că, dacă nu are loc pocăinţa fiecărui membru al bisericii, acea biserică nu va avea
forţa spirituală necesară pentru a se ocupa de toate celelalte.
7. Nu există - la fel ca în Tradiția Ortodoxă - un model cu privire la studierea anumitor
pasaje din Biblie. Oamenii nu vor studia şi înţelege anumite pasaje
aşa cum au fost scrise, din cauza faptului că ele nu sunt puse în concordanţă
cu altele, referitoare la aceeaşi temă. De aceea, oamenii au nevoie de modele de
înțelegere din partea celor care le explică Biblia şi care le pot explica în
detaliu şi cu claritate cum trebuie citită şi înţeleasă Biblia, în temeiul
Tradiției.
8. Mai ales în
bisericile de factură protestantă cunoscute de autor, nu există o
eclesiologie coerentă. Fiecare biserică de acest tip are felul ei
de a funcţiona, de la predicare, la serviciul făcut de prezbiteri, de la
funcţionarea diaconiei până la întâlnirile administrative. Din această
privinţă, accentul cade uneori mai mult pe formă decât pe misiunea globală a bisericii.
9. Există o lipsă de preocupare pentru disciplina
în biserică. Aceasta se
referă atât la lipsa de disciplină individuală, cât şi la cea plenară, care se
întorc, de cele mai multe ori, împotriva propriei biserici.
10. Credinţa că adevărata problemă nu este
păcatul şi adevărata rezolvare nu este Iisus. Bisericile occidentale ar trebui să rămână atente în mod special la
2 lucruri: păcatul şi mîntuirea. Din păcate, multe biserici, chiar şi dintre
cele care confirmă aceste adevăruri în doctrina lor, predică faptul că cea mai
mare problemă a lumii este lipsa de educaţie, sărăcia, ameninţarea încălzirii
globale sau imoralitatea din societate. Aceste biserici pierd din vedere esenţialul, şi anume confruntarea
credinciosului care merge săptămânal la biserică cu păcatul din viaţa lui, care
va fi iertat numai de Iisus Christos
(articol preluat de la http://www.semneletimpului.ro/stiri/O-singura-credinta--De-ce-mai-multe-biserici--6338.html , uşor adaptat).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu