Dor de Cenaclu și de Gheorghe Lazăr

de Pr. Protopop

Vasile Gafton

Te-am așteptat cu dor, părinte Cătălin,

Pe tine și Cenaclul de nădejdi odihnitor

Să mai vorbim, să mai cântăm de-al sufletelor chin,

În Sfânt locaș și-al veșniciei Sfânt Pridvor.

Și chiar de-n lume și în suflete-i pustiu

Sau dacă tot mai greu se naște astăzi Bucuria,

V-am așteptat pe voi, de la Sibiu

Și ne-ați venit, cu Domnul și cu Maica Sa, Maria.

Acum, suntem cu toții laolaltă

Și casa sufletului de lumină iar ni-i plină,

Nici bucurie nu ne trebe altă

Decât Lumina, care e din ce în ce mai lină.

Și cum să mai rămânem doar făpturi din tină,

Când ni se dă lumină din Hristos Cel veșnic Viu;

O, nu! Noi vrem să fim mai mult, să fim lumină,

Să fim lumină, până nu e prea târziu!

Căci Gheorghe Lazăr s-a născut ca să avem lumină

Din scrierea cea sfântă, românească

Și și și-a dorit ca toată obștea cea creștină,

Prin scris și-ntru lumină să îl pomenească.

Și-l pomenim acum în catedrala din Avrig,

În care ne hrăniți prin scris și prin "Lumină lină"

Și Gheorghe Lazăr, chiar și mort ne e câștig

Iar slova lui, ne dăruie și azi hodină.

Dar, hai! Dați zvon de dor de veșnicie,

E tot ce vrem acum și îmi doresc s-o strig,

Așa încât în toată țara să se știe:

"Lumină lină"-i iarăși la Avrig.