[ Sf. Iustin Martirul şi Filosoful ( sec. II ) ; Rupert Shortt ( sec. XXI )]
de Pr. Prof. Ion Ciungu
“ Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai întâi decât pe voi M-a urât…“ ( Ioan 15, 17-20)
Frica, aversiunea, ura faţă de
prezenţa persoanei lui Christos a manifestat-o mai întâi elita iudeilor, adică marii
preoţi şi fariseii. Ei conving sanhedrinul ( sinedriul ), adică Consiliul
Suprem Iudaic să-L ucidă pe Iisus. Motivul afirmat de ei a fost unul
politic-naţional : “ Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El şi vor
veni romanii şi ne vor lua şi ţara
şi neamul.” ( Ioan 11, 47-53 )
Prin stilul Său nou de gândire şi
lucrare, Iisus spărsese tiparele sterile
de înţelegere şi activitate religioasă ale iudeilor, deschizând
spiritului uman drumul spre Tatăl nostru Ceresc. ( Ioan 5, 16-23 )
Iudeii pierduseră legătura cu Tatăl
Ceresc şi aveau ca ideal doar “ ţara şi neamul.”
Mai târziu, urmaşii lui Christos, creştinii consecvenţi pe
gândirea şi lucrarea Lui, vor intra în conflict cu diferite elite
naţional-religioase şi vor fi persecutaţi şi omorâţi.
Iustin Filosoful este unul dintre
creştinii de acest fel, cinstit ca sfânt pe data de 1 iunie.
Iustin devenise creştin cam pe la
vârsta de 30 de ani. De pe poziţia sa de filosof el a demonstrat superioritatea
credinţei creştine şi a apărat nevinovăţia creştinilor persecutaţi şi omorâţi
pe nedrept de politica imperială romană.
Apologet creştin de limbă greacă,
Iustin şi-a încununat activitatea prin moarte martirică la Roma, în anul 165 d.
Hr., în timpul împăratului , filosof stoic, Marcu Aureliu.
Prin Sfântul Iustin, Mântuitorul
nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să apărăm pe cei care poartă numele Lui, adică
numele de creştin. ( De la Christus s-a format cuvântul christianus,
în limba latină. La români
christianus s-a transformat , cu vremea, probabil, în cristian, cristin, crestin, creştin
).
A. Din viaţa şi opera lui
Iustin
Iustin s-a
născut „ pe la începutul secolului II ”,
în Palestina, într-o familie de „ păgâni, probabil de origine latină ”[1],
primind “educaţie greacă.”[2]
„ Educat în
păgânism, a avut întotdeauna dorinţa de a afla adevărul. De aceea a trecut prin
şcolile filosofice din acel timp. La început a ascultat un stoic, apoi un
peripatetic, un pitagorician şi în fine un platonic. Într-o zi pe când se
plimba pe ţărmul mării, întâlni un bătrân care îi arătă că Filosofia nu poate
da omului o cunoştinţă adevărată despre
Dumnezeu, suflet şi lume, şi deci nu poate să-l facă fericit , ci pentru a
ajunge la acest scop, trebuie să se adreseze Profeţilor. Urmând sfatul
bătrânului, Iustin se converteşte la creştinism, lucru pentru care era pregătit
văzând purtarea creştinilor, mai ales în faţa morţii şi a prigoanei. Făcut creştin
în jurul anului 130, Iustin a început să răspândească creştinismul,
folosindu-se de prestigiul profesiunii şi mantiei sale de filosof, învăţând
doctrina lui Cristos, prezentând-o ca pe cea mai înaltă şi mai sigură filosofie.
Astfel, după 135 îl întâlnim la Efes, unde discuta cu elevul Trifon, apoi la
Roma, de două ori, unde întemeiază o şcoală filosofică, având ca învăţăcel pe
Tatian, iar ca duşman pe Crescente, filosof cinic, cu care a avut mai multe
discuţii. Denunţat ca şi creştin, este omorât împreună cu alţi şase tovarăşi,
sub prefectul Iunius Rusticus ( 163- 167 ). Actele martiriului lor se păstrează
şi azi. ”[3]
Din
scrierile autentice păstrate de la Iustin amintesc aici Apologia I-a, adresată împăratului
roman Antoninus Pius, lui Marcu Aureliu, lui Lucius Verus, Senatului şi
Poporului Roman.
„În Prolog spune că nu se cade ca
împăraţii filosofi să-i condamne pe creştini după spusele vulgului.”
„În
partea întâia combate acuzele aduse împotriva creştinilor. Creştinii nu sunt
atei, cu toate că nu adoră zeii, nici imorali, nici nu urăsc patria, pentru că
nu adoră zeii săi, care nu sunt altceva decât oameni sau chipuri făcute de mână
omenească; ei sunt cei mai buni cetăţeni ai patriei, prin învăţăturile lor.” Apoi, în partea a doua
„ expune
învăţătura şi cultul ” creştinilor.
„La
sfârşit face apel către împăraţi să nu mai condamne oameni nevinovaţi, aducând
în acest scop rescriptul lui Adrian către Minnucius Fundanus în care se cer
probe de la acuzatorii creştinilor.” ( după Pr. prof.dr. Ioan M. Bota )
B. Cartea “Cristianophobia” a lui Rupert Shortt
Apologet al creştinilor de azi apare Rupert Shortt.
Redau, în traducere din engleză,
prezentarea cărţii, făcută de Father John Flynn, LC , pe site –ul Zenit.org[4]
Două Sute
de Milioane de Creştini sub Ameninţare
O Nouă Carte Descrie Persecuţia
ROMA, 23 NOV, 2012 ( Zenit.org ).
– Mai mulţi creştini sunt sub ameninţare decât orice alt grup de credinţă, cam
două sute de milioane, potrivit unei cărţi recente publicată de jurnalistul
Rupert Shortt.
Shortt, redactor religios la
Suplimentul Literar Times şi autor al mai multor cărţi despre subiecte
religioase, şi-a publicat recent ultima sa carte, Cristianophobia” ( Random House ).
Chiar înainte de atacurile de la
11 septembrie, multe comunităţi creştine au fost confruntate cu probleme severe
de intoleranţă, a notat el în introducerea cărţii, iar în ultimul deceniu
problema s-a înrăutăţit dramatic.
“Aceasta ar trebui să fie o
chestiune majoră de politică externă pentru guverne dintr-o arie vastă a lumii ”
, a afirmat el.
Shortt a adus în atenţie multele
dificultăţi întâmpinate de creştini într-un mare număr de ţări cu majoritate
mahomedană. Cei care se convertesc la Creştinism în astfel de ţări se confruntă
cu pedepse aspre şi există de asemenea riscul ca Bisericile Creştine să dispară
din ţările lor de origine biblică din Orientul Mijlociu, observă el.
El a citat un studiu din 2008
realizat de Freedom House care demonstrează că în timp ce există într-adevăr unele
ţări mahomedane libere din punct de vedere religios, de exemplu Senegal, ele
sunt doar excepţia.
“ Este e probelmă cu Islamul sau
aşa ceva ? ” a întrebat el. Există elemente ale Islamului care într-adevăr
justifică violenţa, dar el de asemenea a judecat că citarea selectivă din Coran
nu dovedeşte mare lucru.
E adevărat, totuşi, continuă el,
că dreptul de a critica credinţa dominantă este mai limitat decât în
Creştinism. De asemenea, Islamul nu s-a dezvoltat, cum s-a dezvoltat
Creştinismul, devenind mai critic de
sine şi mai tolerant.
Cartea lui, a specificat Shortt,
nu este bazată pe o premisă a unei presupuse ciocniri a civilizaţiilor, iar el
nu a fost lipsit de critică la adresa insuficienţelor din trecut ale
Creştinismului.
Credinţa, a evidenţiat el, a
mobilizat milioane de oameni să lucreze pentru democraţie şi să sprijine
drepturile umane, precum şi lucrarea pentru uşurarea suferinţei umane. Ea, de
asemenea, însă, a jucat un rol în războaiele şi conflictele civile.
Primăvara Arabă
Egiptul este una din ţările
examinate de Shortt şi el a evidenţiat faptul că demiterea ( căderea ) fostului preşedinte
Hosni Mubarak nu a adus nicio uşurare
dificultăţilor întâmpinate de creştini.
După documentarea unui mare număr
de cazuri de persecuţie în anii anteriori Primăverii Arabe, Shortt a continuat
să descrie diferite episoade de fapte anti-creştine care au urmat răsturnării
guvernului din Egipt.
În alt capitol Shortt a privit la
situaţia din Irak, spunând că puţine populaţii creştine au suferit aşa de acut
ca cea din Irak în anii recenţi. Dificultăţile au dus la un exod al
creştinilor, al căror număr în Irak a ajuns de la aproximativ 1,2 milioane la
mai puţin de 200.000.
Ar fi greşit să credem că regimul
lui Saddam Husein i-a protejat pe creştini, argumentă el, căci creştinii au
suferit dislocare şi discriminare în deceniile trecute. Situaţia s-a
înrăutăţit, totuşi, dramatic după invazia americană din 2003 prin faptul că
atât clerul cât şi credincioşii creştini au devenit ţinta extremiştilor.
Până la începutul anului 2011 nu
mai puţin de şaizeci şi trei de biserici fuseseră bombardate sau invadate din
2003.
Mulţi din Vest nu sunt la curent
cu bogata istorie a Creştinismului în regiune, comentă Shortt. Timp de multe
secole Irakul a avut o comunitate creştină înfloritoare cu o viaţă culturală
bogată şi un număr mare de biserici şi mânăstiri, dar perspectivele sunt acum
foarte întunecate pentru creştini.
Autoritate
Turcia, Pakistan, Nigeria şi
Indonezia sunt alte ţări la care se face referinţă în carte, dar Shortt de
asemenea a privit şi la alte naţiuni cu
majoritate nemahomedană.
El a consemnat multele fapte de persecuţie
întâmpinate de creştini în India precum şi asprele restricţii guvernamentale
din China.
Shortt
de asemenea a examinat pe scurt alte câteva ţări ca, de exemplu, Cuba şi
Venezuela. În legătură cu Cuba el a notat că o asemănare între guvernele
mahomedane şi comunism este negarea surselor alternative de autoritate.
Situaţia
creştinilor s-a îmbunătăţit în anii recenţi, a recunoscut el, dar Cuba încă nu
poate fi clasificată ca o societate deschisă.
Shortt
a argumentat în concluziile lui că nedreptăţile comise împotriva creştinilor
sunt raportate insuficient. În parte, a spus el, aceasta se datorează unei
înţelepciuni convenţionale care consideră religia ca o cauză mai mare de
conflict decât alţi factori.
Întrucât
mulţi susţin că religia este o sursă iraţională de comportament violent,
simpatia pentru situaţia grea a credincioşilor este reţinută. Shortt de
asemenea a judecat că în unele foste colonii ale naţiunilor vestice
Creştinismul este văzut de unii a fi o ramificaţie a puterii imperiale iar
creştinii din ţări ca Pakistanul sunt văzuţi ca un fel de anomalie.
Shortt
a încheiat pe un ton moderat optimist, exprimând speranţa că după cum a evoluat
Creştinismul tot aşa va evolua şi Islamul.
În ce măsură se va întâmpla aceasta este greu de spus, a recunoscut el, dar a
încheiat afirmând virtutea speranţei. Este o virtute de care mulţi creştini vor
avea nevoie în doze mari pe măsură ce ei continuă să întâmpine circumstanţe
foarte dificile.
[1] Pr. Prof. dr. Ioan G. Coman, Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, în PATROLOGIE, Sfânta Mânăstire Dervent, 1999, p. 43.
[2] Justin Martyr, From Wikipedia, the free encyclopedia, Life,
http://en.wikipedia.org/wiki/Justin_Martyr
[3] Pr. Prof. dr. Ioan M. Bota, Iustin
Filosoful, în PATROLOGIA, Cartea de Editură Viaţa
Creştină, Cluj-Napoca, 2002, p. 59. vezi şi http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-iustin-martirul-filosoful-119508.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu