Prof. Maria
Cecilia ŞOŞU
C.N.
„Unirea” - Braşov
Când vine
primăvara speranţa reînvie şi dragostea-i în floare, căci iertarea devine acum lege a
firii.
Fiecare dintre noi îşi are
anotimpul său preferat, dar de gustibus
et coloribus non disputandum (despre gusturi şi culori nu se discută). Şi totuşi…S-ar cuveni să iubim cu
toţii la fel de mult acest anotimp. De ce_ Pentru că primăvara înseamnă mai
mult decât mărţişoare oferite celor dragi, felicitarea adresată mamei, nunta
tainică a fluturilor, caişii îmbrăcaţi în bumbacul selenar, cântecul mierlei
buimăcite de soare, spume violete de liliac, săgeţile rândunelelor care alunecă
pe atlazul azurului palid sau verdele crud al pădurilor.
Dincolo de aceste
coordonate, PRIMĂVARA înseamnă BUNAVESTIRE
şi iubim această zi în care Dumnezeu se face Fiu al Fecioarei Maria, pentru că
este începutul mântuirii omenirii. Dacă nu ar fi fost Bunavestire, nu ar fi
fost nici Floriile şi nici Paştele.
Într-o zi de primăvară a intrat Domnul Nostru Iisus Hristos în Ierusalim,
întâmpinat fiind cu ramuri înflorite de finic, salcie şi palmier şi a anticipat apropiata sa
biruinţă a omenirii pe care o poartă în sine.
Şi tot într-o zi de
primăvară S-a răstignit pentru mântuirea noastră şi în acelaşi sublim anotimp a
înviat şi s-a înălţat la ceruri, pregătindu-e şi nouă celor ce iubim existenţa
într-un suiş, o scară spre înălţare.
Iată de ce se cuvine să
iubim primăvara mai mult decât celelalte anotimpuri. Primăvara înseamnă
pocăinţă, smerenie, mărturisire, iertare, activare a alterităţii ( a trăirii
vieţii celuilalt ca supremă formă a iubirii), primăvara înseamnă trecere de la
moarte la viaţă şi implicit biruinţă.
PRIMĂVARA…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu