de Lucian OLARU
Duminica leproşilor
ultima duminica din luna ianuarie
(27 ianuarie 2013)
(Luca 17, 12-19)
– “Doamne,
dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti!”
– “Voiesc, curăţeşte-te!” (Matei 8, 2-3).
„Cea mai mare boală de astăzi nu este lepra sau tuberculoza, ci mai degrabă
sentimentul de a fi nedorit”
(Maica Teresa)[1].
„De
mai bine de 50 de ani, ultima duminică din luna ianuarie, mii de oameni pe tot
globul s-au oprit să-şi amintească de aceia care suferă de efectele hidoase ale
leprei”[2].
Lepra[3]
este o „boală contagioasă cronică, frecventă
mai ales în regiunile tropicale, produsă de un bacil specific și caracterizată
prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase,
viscere; se manifestă prin apariția pe piele a unor răni ce duc la
descompunerea treptată a țesutului muscular”[4].
Lepra este cauzată de bacilul
Hansen, durează mulţi ani şi mult timp leproşii au fost obiect de oroare şi
dezgust, fiind total izolaţi de societate; spitalele înfiinţate special pentru
ei se numeau leprozerii (lazaroane). Se spune că îndată ce apărea un caz de
lepră, bolnavul era dus la biserică, i se cînta rugăciunea morților, după care
era izolat în spitalul pentru leproşi. De asemenea erau obligaţi în apusul
Europei să poarte o cârâitoare specială pentru a înştiinţa trecătorii de prezenţa
leproşilor. Scriitorul Xavier de Maistre, în “Leprosul din cetatea Aosta”, descrie trista şi deprimanta viaţă izolată a leproşilor[5].
“Primul pas important în combaterea bolii a fost
făcut în anul 1873 de medicul norvegian Gerhard Armauer Hansen prin
descoperirea agentului cauzal. După o cercetare timp de patru ani a bolii
(1884-1888) de către medicul dermatolog german Eduard Arning (1855-1936)
dovedește faptul că lepra este o boală transmisibilă, timp de 20 de ani boala
neputând fi tratată”[6].
Lepra se mai numeşte boala
Hansen fiind o boală infecţioasă gravă cunoscută din antichitate. Ea
este cauzată de bacteria Mycobacterium leprae şi poate fi
tratată printr-o combinaţie de mai multe antibiotice, un tratament foarte scump
ce nu poate fi făcut în ţări în curs de dezvoltare. I.L.E.P.[7] este
– (International
Federation of Anti-Leprosy Associations) Federaţia internaţională a Asociaţiilor împotriva Leprei, ea caută
eradicarea bolii pe glob, lucru dificil din cauza timpului de incubație lung
(de la câteva luni până la 40 de ani). Boala se transmite prin contact
îndelungat cu persoana bolnavă, se presupune că pentru aceasta e necesar
contactul cu secrețiile sau excrețiile bolnavului de lepră. La noi se află
singurul sanatoriu (spital) în Tichileşti[8], o
localitate în județul Tulcea unde mai convețiuesc câţiva bolnavi de lepră[9]. Locul
de origine al bolii este Africa de Est, apoi s-a extins în Europa, Asia şi până
în India. Boala este amintită în Roma şi Grecia antică… Cruciadele au fost
considerate unul din factorii importanți care au determinat răspândirea bolii
în Evul Mediu; boala atinge un apogeu în secolul XIII și dispare la sfârșitul
secolului al XVI-lea, lăsând bolnavii de lepră în forma cronică[10]. Contrar concepţiei
populare, lepra nu cauzează căderea părţilor corpului, deşi ele pot deveni fără
simţ (moarte, înţepenite) sau bolnave ca rezultat secundar al infecţiilor.
Acestea au loc ca rezultat al sistemului de apărare a corpului, compromis de
boala principală. Infecţiile secundare, în schimb, pot conduce la căderea
pielii făcând degetele şi vârfurile mai scurte şi deformate, deoarece
cartilagiul este absorbit de corp. În ultimii 20 de ani, 15 milioane de oameni
în toată lumea au fost vindecaţi de lepră … totuşi, carantina forţată sau
separarea (izolarea) pacienţilor nu este necesară în locuri unde tratamente
adecvate sunt disponibile… la începutul anilor ’80 deja lepra putea fi
diagnosticată şi tratată cu success în interiorul comunităţii[11].
“World
Leprosy Day (Ziua Mondială a Leproşilor) a fost creată pentru a
conştientiza lepra şi bolnavii de lepră”[12]. Ziua Mondială a
Leproşilor este ţinută în ultima Duminică a lunii ianuarie, iar anul acesta
(2013) este în ziua de 27. Această zi a fost aleasă în comemorarea morţii lui Gandhi (mort
la 30 ianuarie 1948 la New Delhi), conducătorul spiritual al Indiei, care a
înţeles importanţa acestei cumplite boli. Lepra este una dintre cele mai vechi
boli înregistrate în lume; ea atacă nervii periferici, mâinile, picioarele şi (ochii)
faţa[13].
Lepra în VT, ritual după vindecare.
Această boală este descrisă pe larg
în cartea a treia a lui Moise, Leviticul, în capitolul 13.
«Iar preotul va
ieşi afară din tabără şi de va vedea preotul că leprosul s-a vindecat de boala
leprei, va porunci preotul să se ia pentru cel curăţit două păsări vii, curate,
lemn de cedru, aţă roşie răsucită şi isop … În ziua a opta să ia doi berbeci de
câte un an, fără meteahnă şi o oaie de un an, fără meteahnă, şi dintr-o efă de
făină de grâu, împărţită în zece, să ia trei părţi pentru darul de pâine şi s-o
amestece cu untdelemn şi un log (pahar) de untdelemn;»[14].
«Dacă însă acela va fi sărac şi nu-i va da mâna, să ia numai un berbec pentru
jertfa de vină legănată pentru curăţirea sa, a zecea parte dintr-o efă de făină
de grâu, amestecată cu untdelemn pentru darul de pâine, un log de untdelemn şi
două turturele sau doi pui de porumbel, cum îi va da mâna: unul jertfă pentru
păcat şi altul ardere de tot. Îi va aduce în ziua a opta cea pentru curăţirea
sa la preot, înaintea Domnului, la uşa cortului adunării»[15].
Leproşi
în Sfânta Scriptură
Sfintele
Evanghelii pomenesc câteva cazuri de leproşi vindecaţi de Domnul Iisus. Cel mai
renumit este cazul cu cei 10 leproşi din regiunea Provinciei Galileea, relatat
în Evanghelia de la Luca (capitolul 17, 12-19). O altă minune de vindecare a
unui singur lepros de pe lângă Lacul Ghenizaret (numit şi Marea sau Lacul
Tiberiadei sau Marea Galileii) este relatată de Luca (în capitolul 5, 12-14). Apoi
Evanghelia lui Matei (în capitolul 8, 2-4) aminteşte de un lepros vindecat. Tot
în Provincia Galileea pomeneşte despre vindecarea unui lepros şi sfântul Marcu
în Evanghelia sa (în capitolul 1, 40-45).
În Vechiul
Testament este pomenit un caz celebru de vindecare a unui lepros. Neeman
Sirianul, “căpetenia oştirii regelui Siriei,
era om de seamă şi cu trecere înaintea stăpânului său, pentru că prin Domnul
dăduse biruinţă Sirienilor. Dar acest ostaş vrednic era lepros”[16].
O copilă evreică ce slujea la femeia lui Neeman i-a spus să meargă bolnavul la
proorocul din Samaria să se vindece negreşit de lepră. Regele Siriei este de
acord ca Neeman să meargă la prooroc pentru ajutor, însă proorocul Elisei, omul
lui Dumnezeu, nu îl primeşte[17]
pe ostaşul cel viteaz, dar îşi trimite sluga să spună lui Neeman: "Du-te şi te scaldă de şapte ori în
Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat!"[18].
Deşi refuză, slugile sale îl conving pe Neeman să asculte vorbele
proorocului din Israel: "Stăpâne, dacă proorocul ţi-ar fi zis
să faci ceva însemnat, oare n-ai fi făcut? Cu atât mai vârtos trebuie să faci
când ţi-a zis numai: Spală-te şi vei fi curat!"[19]
Neeman Sirianul s-a curăţit de lepră după ce s-a spălat de şapte ori în râul
Iordan, “şi i s-a înnoit trupul ca trupul
unui copil mic şi s-a curăţit”[20];
proorocul Elisei nu a vrut să primească nimic ca răsplată pentru minune. După
ce a plecat Neeman, Ghehazi – sluga lui Elisei – a alergat după Neeman
cerându-I cu minciună daruri pentru Elisei proorocul şi apoi le-a ascuns.
Pentru aceste fapte, Elisei l-a certat pe Ghehazi şi l-a pedepsit zicând: “«Au doar inima mea nu te-a întovărăşit când
omul acela s-a dat jos din căruţă şi a venit în întâmpinarea ta? Este timpul
oare să iau argint şi haine, măslini şi vii, vite mari sau mărunte, robi sau
roabe? Să se lipească dar lepra lui Neeman de tine şi de urmaşii tăi în veci».
Şi a ieşit Ghehazi de la Elisei alb de lepră ca zăpada”[21].
Sfântul Damian de Molokai
(n. 3 ianuarie 1840 – decedat la 15 aprilie 1889)
A fost un preot Romano-Catolic născut
la Tremeloo, Belgia. El a fost preot celibatar în Insula Molokai din statul
Hawaii, la colonia de leproşi stabiliţi acolo în regim de carantină de către
guvern. După 12 ani în care a purtat grijă de nevoile fizice, spirituale şi
afective ale leproşilor din colonie, a descoperit în trupul său simptomele
leprei şi totuşi a continuat munca sa eroică; s-a îmbolnăvit de lepră, iar în
28 martie 1889 a devenit neputincios[22];
a murit la 15 aprilie în acelaşi an în Kalaupapa, Molokai, în insula Hawaii. El
este considerat (apreciat ca) „martir al dragostei”. A fost a zecea persoană declarată sfântă de
către Biserica Catolică, dintre cele care au trăit, au muncit şi au murit în
SUA. El este venerat şi invocat ca sfânt în ambele rituri ale Bisericii
Catolice (cel Latin sau Apusean şi cel Răsăritean). Biserica Catolică l-a
beatificat[23]
la 4 iunie 1995 în „Basilica of the Sacred Heart” – „Biserica Sfintei Inimi” – (Koekelberg), Brussels, de către Papa
Ioan Paul al II-lea. Papa Benedict al XVI-lea l-a canonizat[24]
ca sfânt pe Father Damien la 11 octombrie 2009. Sfântul Damian este sărbătorit
în fiecare an la 10 Mai în lumea întreagă, iar la 15 aprilie în SUA si Hawaii.
Are moaşte la Leuven, Belgia şi Molokai, Hawaii. Enciclopedia Catolică îl
numeşte „apostolul leproşilor”, sau alţii îl numesc „preotul lepros”[25]. În
anul 1999 a fost realizat un film care prezintă viaţa acestui preot lepros[26].
Aşa cum am spus mai
sus, în ţara noastră există un singur spital pentru leproşi la Tichileşti, lângă
Isaccea, judeţul Tulcea[27]. Dacă
cândva aici erau 180 bolnavi de lepră, astăzi “în Spitalul Tichileşti
sunt internaţi 20 de bolnavi, cu vârste cuprinse între 44 şi 84 de ani. Aceşti
bolnavi sunt purtători de sechele grave, ce necesită îngrijire medicală
spitalicească permanent … Spitalul Tichileşti nu mai este o leprozerie, în
accepţiunea veche a termenului, adică un loc de izolare”[28].
Lepra se tratează cu MDT (multidrug
terapy) şi se fac eforturi consistente pentru ca tratamentul împotriva leprei
să fie inclus în sistemul public de sănătate şi în statele cu populaţie săracă
şi foarte săracă. Obiectivul ţintă este de 1 caz de lepră la 10 mii de oameni.
Rapoartele oficiale din cursul anului 2011, provenite din 130 de ţări şi
teritorii, au înregistrat la începutul anului 2011 un număr de 192.246 cazuri de lepră, faţă de 228.474 cazuri noi descoperite în întrega
lume în anul 2010 afară de Europa
(unde numărul de cazuri de lepră este nesemnificativ); iar în 2009 cazuri noi descoperite:
244,796,
raportate din 141 de ţări (conform National Institute of Allergy and Infectious
Diseases[29]).
În cursul anului
2007, Republica Democrată Congo şi Mozambique a reuşit eradicarea leprei la
nivel naţional urmată de Tymor-Leste până la sfârşitul lui 2010. Încă mai
există multe cazuri de lepră în Angola, Brazilia,
Republica Africa Centrala, India, Madagascar, Nepal şi în Republica unită a
Tanzaniei care continuă activităţile împotriva acestei boli cumplite (conform “World
Health Organization”)[30].
Să ne amintim dialogul extrem de scurt dintre Iisus
Dumnezeu şi leprosul din Evanghelia sfântului Matei:
– Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti!
– Voiesc, curăţeşte-te!
Aş vrea să subliniez pe
de o parte, că Dumnezeu este Unicul Izvor şi Sursă a Vieţii şi a sănătăţii noastre
trupeşti şi sufleteşti. La nimeni altcineva nu putem afla alinare şi
vindecare. De aceea la El trebuie să alergăm întotdeauna şi numai în El să ne
putem nădejdea şi să nu ne dezlipim inima de El orice ar fi !!! Pe de altă
parte, să nu uităm că Domnul Iisus vrea cu siguranţă ca noi să fim
curaţi, să ne păstrăm sufletul nemânjit de mizeriile omeneşti, dar şi
să fim sănătoşi. Tot Dumnezeu este Izvorul curăţiei noastre,
aşa cum ne strigă prin gura proorocului Isaia: “De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi
de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face”[31].
[3]
Gubăvie, stricăciune; racilă, plagă,
pestă, cancer, La Maria Păun, Dicţionar integral de sinonime, Ed.
Saeculum vizual, Bucureşti, 2007, lepră, p 258; pricază (La http://dexonline.ro/definitie/lepra
).
[10]
Care are o evoluție lentă, un caracter de durată, se
prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturată. ( La http://dexonline.ro/definitie/cronica ).
[13]
http://en.wikipedia.org/wiki/World_Leprosy_Day
; Un scurt film despre lepră aici:
[14] Ritualul după Legea mozaică
pentru cel vindecat de lepră este descries detaliat la Levitic în capitolul 14, 3-20.
[15] Levitic 14,
11-32.
[16] 4 Regi 5, 1.
[17]
“Neeman însă s-a mâniat şi a plecat, zicând: «Iată,
socoteam că va ieşi el şi, stând la rugăciune, va chema numele Domnului
Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra. Au doară
Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui
Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele şi să mă curăţ? Şi aşa s-a întors
şi a plecat mânios» (4Regi 5, 11-12).
[18] 4 Regi, 5,
10.
[19] 4 Regi 5,
13.
[20] 4 Regi 5,
14.
[21] 4 Regi 5,
26-27.
[22] http://www.newadvent.org/cathen/04615a.htm Enciclopedia Catolică.
[23]
A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați
pe o treaptă inferioară sfinților, La http://dexonline.ro/definitie/beatificat
[24]
A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a
sfinți; a sanctifica; a sacraliza. La http://dexonline.ro/definitie/canoniza .
[26]
http://www.imdb.com/title/tt0165196 „Molokai:
The story of Father Damien” (1999).
[27] http://spitalultichilesti.ro/ ; pentru mai multe detalii se poate accesa: http://en.wikipedia.org/wiki/Tichilesti,_Tulcea ,
[31] Isaia 1, 18.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu