de MONICA GUJAN, responsabil CDI,
Liceul
Tehnologic „J. Lebel” Tălmaciu
„Aşadar,
voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele
Tău”
(Matei
6, 9)
Decembrie este cea mai preţioasă
dintre luni, căci ea ne face un cadou unic: Naşterea Domnului nostru Iisus
Hristos. Această lună ne inundă sufletul de lumină, căci stă sub semnul Stelei
Sfinte. LUMINA, mult cântată în troparul Crăciunului: „Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina
cunoştinţei
”, reprezintă iubirea, bunătatea, iertarea, care se revarsă
peste noi toţi prin Mântuitorul nostru. Pentru a avea inimile deschise şi
pregătite să primim Lumina, trebuie să ne primenim sufletul pe perioada
postului care precede sfânta sărbătoare.
Este
autorul primei Evanghelii din Noul Testament, Matei scriind-o în două limbi:
întâi în evreieşte, dialectul aramaic, pe care îl vorbea tot poporul şi în care
propovăduise şi Mântuitorul, iar apoi, prin anii 62-63, în greceşte, adică în
limba care se vorbea pe atunci în toată împărăţia romanilor, cu scopul de a le
fi vestită cât mai multor oameni.
Aşa cum apreciază în Biblia sa, ÎPS
Bartolomeu Anania, „Matei nu-şi propune, în
Evanghelia sa, să prezinte viaţa, activitatea şi învăţătura lui Iisus în
succesiunea lor cronologică, ci-şi organizează materialul în funcţie de două scopuri
principale:
·
să demonstreze că Iisus Hristos reprezintă
plinirea profeţiilor mesianice din Vechiul Testament, de unde şi caracterul
profund dramatic al vieţii Sale: respins de propriul Său popor (pentru care Se
întrupase în primul rând), El Se va deschide neamurilor păgâne, chemându-le la
mântuire întru împărăţia cerurilor;
·
să înfăţişeze viaţa şi activitatea lui
Iisus în compartimente compacte: episoade biografice semnificative, cuvântări,
minuni, parabole etc. Din acest punct de vedere, el s-a impus drept Evanghelistul marilor cuvântări.”
Este interesant de analizat scrierea
lui Matei din perspectivă literară, iar acest lucru este realizat cu multă
fineţe de ÎPS Bartolomeu Anania, care precizează: „Matei este scriitorul
echilibrului şi armoniei, al înţelepciunii bine aşezate, al construcţiei solide
şi al stilului sobru. Predica de pe Munte, Marea Cuvântare Eshatologică,
Rechizitoriul lui Iisus asupra fariseilor sunt modele de compoziţie elaborată,
din a cărei structură nu lipsesc anumite jocuri controlate din simbolica
numerelor, cum ar fi, de pildă, cifra şapte: şapte cereri în Rugăciunea
Domnească, şapte parabole, şapte mustrări asupra fariseilor, trei grupe a câte
de două ori şapte (14) în genealogia lui Iisus. Gândire ordonată, expresie
fluidă, suflu epic şi plasticitate descriptivă, iată calităţile care-i conferă
Evangheliei după Matei un anume primat în preferinţele cititorilor.”
Numai în
Evanghelia după Matei găsim precizări şi relatări despre: Vizita magilor (cap.
2, v. 1-12), Fuga în Egipt şi uciderea pruncilor de către Irod (2, 13-23),
Adulter şi poftă (5, 27-28), Milostenie şi rugăciune (6, 1-8), Doi orbi vindecaţi
(9, 27-31), Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi (11, 28-30), Taxa
pentru templu (17, 24-27), Parabola celor doi fii (21, 28-32), Parabola despre
lucrătorii cei răi din vie (20, 1-10), Parabola servitorului nemilostiv (18,
23-35), Moartea lui Iuda Iscarioteanul (27, 3-10), Garda la mormântul
Mântuitorului (27, 62-66), Mituirea soldaţilor romani (28, 11-15).
Despre cariera ulterioară a lui Matei avem numai date
inexacte sau legendare. Sf. Irineu ne spune că Matei a predicat Evanghelia
printre evrei, Sf. Clement din Alexandria pretinzând că el a făcut aceasta timp
de 15 ani, iar Eusebiu ne spune că, înainte să meargă în alte ţări, le-a dat-o
în limba maternă. Scriitorii mai vechi nu sunt în consens cu privire la ţările
evanghelizate de către Matei, dar, aproape toţi menţionează Etiopia la sudul
Mării Caspice (nu Etiopia din Africa) şi unii Persia şi regatul parţilor,
Macedonia şi Siria ( vezi Catholic encyclopedia, St. Matthew).
Sf.
Ap. Matei a suferit moarte de martir prin foc în cetatea Mirmenia
(unde trăiau canibali), din ordinul conducătorului cetăţii, Fulvian, care s-a creştinat
apoi, datorită unei minuni săvârşite de sfintele moaşte ale Apostolului şi a luat
numele de Matei, în amintirea acestuia (vezi
Viaţa şi pătimirea Sfântului Apostol şi
Evanghelist Matei, în Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie, Vânători-Neamţ: Editura Mănăstirea Sihăstria, 2006,
pag. 325-329).
Moaştele Sfântului Apostol se
găsesc astăzi în cripta catedralei din Salerno (Italia), care îi poartă numele
cu mare cinste.
Actualitatea primei Evanghelii
„Creştinul este invitat să ia atitudinea discipolilor din timpul lui Iisus.
El poate să-L recunoască pe Domnul său şi să audă reproşându-i-se puţina sa
credinţă, dar, de asemenea, să audă fără încetare Cuvântul şi să primească
misiunea de a-L anunţa până la capătul
lumii.” (vezi Traduction oecuménique de la Bible, Alliance Biblique Universelle
– Le CERF, 1988, pag. 1432).
Referitor la rugăciunea Tatăl nostru (Mt 6, 9-13), Sfântul Ioan Gură de Aur, explicând,
subliniază că Mântuitorul nu ne-a învăţat să spunem „Tatăl meu care eşti în ceruri”, ci:
“Tatăl nostru”, poruncindu-ne să
înălţăm rugăciuni pentru toţi oamenii şi să nu urmărim niciodată folosul
nostru, ci totdeauna folosul aproapelui. Prin asta stârpeşte duşmănia, doboară
mândria, alungă invidia, aduce dragostea, mama tuturor bunătăţilor, izgoneşte inegalitatea
dintre oameni, arată că este de aceeaşi cinste şi împăratul şi săracul, pentru
că participăm cu toţii, în comun, la cele mai mari şi la cele mai necesare
bunuri.”
Surse:
Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie, Vânători-Neamţ:
Editura Mănăstirea Sihăstria, 2006
Traduction oecumenique de la Bible, Paris:
Alliance Biblique Universelle -Le CERF, 1988
Catholic encyclopedia, St Matthew, http://www.newadvent.org/cathen/10056b.htm
http://www.ioanguradeaur.ro/354/talcuire-la-tatal-nostru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu