„Sunt
un datornic de fiecare clipă al Domnului, cu datorii materiale şi spirituale.
Sunt îndatorat din cauza păcatului şi al trupului, căruia Domnul îi oferă
daruri materiale: mâncare, băutură, bani, haine, aer, căldură, lumină, în
general lucruri care fac viaţa comodă şi îndestulată. Putea-voi oare să nu mă
bucur când îmi iert eu însumi datornicii – cei îndatoraţi material sau
spiritual, când Domnul îmi iartă nenumărate datorii? Să nu împart eu însumi din
darurile materiale şi spirituale, pe care mi le-a dat şi mi le dă Dumnezeu? Îmi
luminează mintea şi inima, îmi dă pace şi bucurie în suflet, cunoştinţe de tot
felul, îmi dă până şi aerul pe care îl respir! Ar fi monstruos dacă n-aş da şi
eu, dar din dar! Alcătuim cu toţii acelaşi trup, suntem unul altuia mădulare
şi, în acelaşi timp, datornici unii altora. Nici în organismul social nu putem
face abstracţie unii de la alţii, este cu neputinţă ca eu să nu fiu dator cuiva
şi îndeobşte să nu fim îndatoraţi unii altora. Deci nu putem să nu ne iertăm
unii altora datoriile. Aşa cum într-un organism viu unele organe trăiesc adesea
pe seama altora, de pildă stomacul pe seama capului, sau pe seama mâinilor şi
picioarelor, aşa se întâmplă şi în societate. Principalul este să nu uităm că
primim totul de la Dumnezeu şi că-I suntem îndatoraţi la nesfârşit şi că el ne
iartă datoriile din iubire, doar – doar ne vom ierta şi noi datornicii. Să
iertăm cu bucurie şi din inimă semenilor noştri datoriile cu care sunt
încărcaţi faţă de noi, această iertare să I-o aducem lui Dumnezeu în fiecare zi
ca pe o jertfă şi astfel vom trăi în dragoste. Să stârpim din noi samavolnicia
şi nelegiuirea patimilor şi să ne supunem în toate voinţei lui Dumnezeu. Suntem
chip al lui Dumnezeu iar Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8). Să trăim în iubire,
să ne străduim către o asemenea viaţă! Doamne, vin-o în ajutorul nostru! Toate
cele pământeşti – mâncarea, hainele, banii – să le socotim gunoi şi să nu-l
mâniem pe Dumnezeu din cauza lor, mâncându-ne unii pe alţii, duşmănindu-ne
între noi. Să-L vindem pe Dumnezeu pentru de-ale gurii sau pentru bani? Din
două una: sau Dumnezeu, sau trupul. Nu poţi recunoaşte doi dumnezei şi nici
să-i slujeşti pe amândoi. Trupul ne prescrie propriile sale legi, potrivnice cu
totul celor ale lui Dumnezeu: lăcomia, neînfrânarea, beţia, banii, zgârcenia
sau părerea de rău pentru înstrăinarea către aproapele a darurilor de la
Dumnezeu, pornirea duşmănoasă împotriva semenilor din cauza mâncării, băuturii,
banilor, dispreţul faţă de ei, invidia din aceeaşi cauză, nepăsarea faţă de
omul aflat în necaz şi altele. Ce trebuie să facem ca să-L slujim pe Dumnezeu
fără făţărnicie? Să ne răstignim trupul cu patimile şi cu poftele lui, să nu
punem nici un preţ pe el şi toate cele ce slujesc trupului – plăcerile, banii,
îmbrăcămintea, casele, trăsurile să le socotim deasemenea fără valoare, gunoi,
putreziciune, pământ, aşa cum şi sunt de fapt.”
(Sfântul
Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, ed. Sofia,
Bucureşti, 2005, pp 223 - 224).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu