miercuri, 7 august 2013

Pomenirea sfinţilor 7 tineri din Efes (4 august)

(Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan, Constantin)






Aceşti sfinţi 7 tineri[1] au trăit pe vremea lui Deciu împăratul şi erau fii ai mai marilor cetăţii, toţi crezând în Hristos. Şi, auzind Deciu aceasta, a poruncit să-i aducă înaintea lui şi mult i-a silit pe ei ca să jertfească idolilor. Văzând că nu se supun, s-a dus în altă cetate ca să-şi facă treburile, urmând ca, după ce se va întoarce, să dea asupra lor hotărâre. Iar aceşti sfinţi tineri, luând aur şi argint pentru hrana lor, au ieşit din cetate şi au intrat în peştera ce se află în muntele Ohlon, unde au petrecut zile multe rugându-se lui Dumnezeu.; iar Iamvlih, cel mai tânăr, mergea în cetate şi le cumpăra hrană.
Odată, mergând el, a văzut pe deciu intrând în cetate şi, întorcându-se în peşteră a spus fraţilor săi. Şi aşa, rugându-se ei lui Dumnezeu, au adormit cu oarecare străină şi minunată adormire. Împărastul făcând cercetare despre ei şi chemând pe părinţii lor, i-a întrebat despre ei. Şi spunându-i-se că ei se află în muntele Ohlon, Deciu, socotind că ei sunt vii, a trimis de au pus pietr în gura peşterii aceleia. Aceasta s-a făcut prin pronia Iubitorului de oameni Dumnezeu. Apoi, împăratul Deciu murind, mulţi alţi împăraţi după dânsul s-au schimbat până la împăratul Teodosie cel Mic. Atunci scornindu-se un eres cum că nu este înviere, iar împăratul îngrijorat fiind de aceasta şi Dumnezeu binevoind a descoperi tuturor că este învierea morţilor, a deschis peştera şi a înviat pe aceşti 7 tineri din morţi, de la a căror adormire trecuseră 372 de ani. Şi, şezând toţi, împreună, li se părea că abea seara se culcaseră. Apoi au trimis pe Iamvlih în cetate pentru trebuinţă, cu aur şi cu argint .... şi scoţând banul cel de argint a început a cumpăra pâine;iar cei ce vindeau au vestit antipatului că era banul celor mai vechi împăraţi, cu semnul lui Deciu pe el. Pentru aceasta, fiind mult cercetat, a spus de fraţii săi cei din peşteră.
          Şi s-a dus episcopul cu antipatul la peşteră, .... şi au aflat pe sfinţi şezând şi au slăvit pe Dumnezeu. .... şi a venit împăratul Teodosie la Efes şi, intrând în peşteră, unde erau sfinţii, s-au închiunat lor până al pământ şi, sărutând grumajii lor, slăvea pe Iubitorul de oameni Dumnezeu. Iar cei şapte tineri, învăţând pe împăratul credinţa lui Dumnezeu, şi-au dat sfintele lor suflete în mâinile lui Dumnezeu, în ziua 22 a lunii octombrie.



[1] Mineiul pe August, EIBMBOR, Bucureşti 2003, p 54.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu