de Lucian Olaru
(1840-1889)
Era pentru o viaţă religioasă
strictă, şi în ciuda constituţiei robuste, mânca puţin, iar pentru a se
disciplina dormea pe podea. Fratele său a fost hirotonit preot şi i s-a
încredinţat misiunea Inimilor Sacre în Hawaii. În timp ce
slujea bolnavilor de tifos din Louvain, s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut pleca;
aşa a rămas un loc liber pe vapor, iar Damian (care nu era nici diacon), a
cerut aprobarea Superiorului General al Congregaţiei de a merge în locul
fratelui său bolnav în Hawaii. A primit aprobarea şi la 21 mai 1864 a fost
hirotonit preot la Honolulu, la vârsta de 24 de ani[3].
Mai târziu i s-au
dat în grijă diferite districte pe insula Hawaii, urmând cu zel arzător
impulsurilor inimii sale. A fost nu doar un preot misionar pentru localnici, ci
a şi construit câteva capele cu mâinile sale proprii, atât în Hawaii, cât şi în
Molokai.
Guvernul
a înfiinţat şi dezvoltat pe insulă o colonie de leproşi unde au fost izolate
toate persoanele care sufereau cumplit de boala dezgustătoare. Departamentul de
sănătate a furnizat haine şi mâncare nefericiţilor, dar la început a fost în
imposibilitatea de a le asigura medici rezidenţi şi asistenţi medicali.
Părintele Damian a venit la colonia de leproşi la cererea proprie, fără
aprobarea episcopului, ca şi preot rezident în 1873. Atunci erau 600 de
leproşi. „Atâta timp cât leproşii se pot ajuta ei înşişi, sunt aproximativ
liniştiţi, dar de îndată ce cumplita boală îi aduce în stare de neputinţă, ar
părea că demonii înşişi ar compătimi condiţia lor şi le grăbesc moartea”, scria
directorul departamentului de sănătate, episcopului Maigret. Cu toate acestea,
părintele Damian a fost singurul care le-a adus ajutorul de care ei aveau aşa
mare nevoie; nu le-a oferit doar mângâiere religioasă, dar le-a acordat şi
puţin ajutor medical şi alinare trupească, atât cât îi stătea în putere. Le
pansa bubele, îi ajuta să construiască bordeie şi chiar le săpa mormintele şi
le făcea sicrie. După 12 ani de muncă eroică (îngrijindu-se de nevoile fizice,
spirituale şi afective ale leproşilor din colonie), a descoperit în trupul său
primele semne ale bolii în 1885. Cu toate acestea, el şi-a continuat misiunea
caritabilă, fiind ajutat în această perioadă de către alţi doi preoţi şi de
către doi fraţi laici. La 28 martie 1889, părintele Damian a devenit
neputincios şi a murit după 18 zile, la 15
aprilie, în vârstă de 49 ani, în Kalaupapa, Molokai, în insula Hawaii. I-a
slujit pe leproşi timp de 15 ani încheiaţi[4].
Regele David
Kalakaua i-a acordat distincţia: Comandant al Cavalerilor Ordinului Regal de
Kalakaua, medalia fiind oferită personal de către prinţesa Lydia
Liliuokalani care a vizitat colonia. Biserica Angliei a trimis mâncare,
medicamente, haine şi alte provizii. Se spune că părintele Damian nu a purtat
vreodată medalia primită, cu toate acestea ea a fost aşezată lângă el la
serviciul funerar[9].
[1] „Congregation of the Most Holy Redeemer”
(„Congregaţia
celui mai sfânt Mântuitor”) este o societate de preoţi misionari
romano-catolici fondată de Sfântul Alphonsus Maria Liguori în 9 noiembrie 1732,
la Scala, lângă Amalfi (Italia), cu scopul de a munci printre oamenii neglijaţi
de la ţară, în vecinătăţile oraşului Napole. Membrii Congregaţiei sunt preoţi
catolici cunoscuţi ca „mântuitori” şi slujesc în peste 77 de ţări din toată
lumea. Ei au obligaţia de a se forţa să imite virtuţile şi exemplele lui Iisus
Hristos, Mântuitorul nostru, dedicându-şi viaţa special predicării Cuvântului
lui Dumnezeu celor săraci. Ei iau de bunăvoie voturile simple de sărăcie,
castitate şi ascultare, iar prin votul sărăciei sunt obligaţi să refuze toate
demnităţile bisericeşti din afara congregaţiei
[5] A trece o persoană în categoria
fericiților Bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților (vezi http://dexonline.ro/definitie/beatificat).
[6] A trece în rândul sfinților; a ridica la
rang de sfânt; a sfinți; a sanctifica; a sacraliza (vezi http://dexonline.ro/definitie/canoniza).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu