„De obicei diavolul vine şi se aşează în noi sub forma unei
intenţii rele sau a unui gând amăgitor, sau printr-o poftă păcătoasă, pentru ca
apoi, odată aşezat, să lucreze în noi şi să ne tulbure. Oare nu cu atât mai
mult, Domnul, Dumnezeul Duhurilor vine şi se aşează în noi tot printr-un gând,
prin dragoste curată şi sfântă, şi petrece cu noi, şi lucrează în noi, şi este
totul pentru noi? Roagă-te deci, fără să te îndoieşti, simplu, curat, în
simplitatea şi curăţia inimii şi fără nici o ezitare. Aşa cum îţi este uşor să
gândeşti, să-ţi fie uşor şi să te rogi”.
Sfântul
Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, ed. Sofia,
Bucureşti, 2005, p 244.
*
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
„Ziua este simbolul
vieţii noastre pământeşti, repede trecătoare. Mai întâi dimineaţa, apoi ziua,
pe urmă noaptea şi, o dată cu venirea nopţii, a trecut ziua toată. Aşa trece şi
viaţa. Mai întâi copilăria, ca zorii unei dimineţi, apoi adoleşcenţa şi
maturitatea, când soarele urcă pe cer, până la ceasul amiezii, apoi dacă dă
Dumnezeu, bătrâneţea ca un amurg şi după ea moartea, de care nu scapă nimeni.”
Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, ed.
Sofia, Bucureşti, 2005, p 249.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu