Bucuria de a fi creştin II

Concursul numit "Bucuria de a fi creştin" - etapa pe Eparhie - a strâns împreună un grup de 33 de copii; ei au câştigat locul I la cele trei secţiuni în fiecare din cele11 protopopiate ale Arhiepiscopiei Sibiului. Alături de însoţitorii lor - preoţi şi dascăli - copiii au fost prezenţi Joi 9 Mai la ora 9 în Aula Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu la etapa pe Eparhie a concursului. De la Protopopiatul Ortodox Avrig au participat următorii trei copii:

1. Interpretare cântec religios sau popular : 

Elena Ursu, clasa a-IV-a.

2. Interpretare poezie religioasă, populară sau cu caracter patriotic:
 Andreia Stoia, clasa a-IV-a.

3. Interpretare text literar în proză:
Ciprian Iagăru Remus, clasa a-v-a.



Concursul "Bucuria de a fi creştin" la TvTrinitas

Marşul învierii

Marşul învierii de la Avrig, reflectat în presa locală

http://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/marsul-invierii-la-avrig-86849.html

Pictură icoane pe sticlă

de Lucian Olaru

            Liceul Teoretic „Gheorghe Lazăr” din Avrig în parteneriat cu Protopopiatul Ortodox Avrig şi cu Centrul Cultural Misionar „Gheorghe Lazăr”, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, a organizat un concurs de pictură icoane pe sticlă, adresat elevilor din ciclul primar şi gimnazial.

            Selecţionarea celor mai reuşite lucrări şi premierea lor a avut loc în data de 30 aprilie 2013 ora 12 în sala de şedinţe de la Protopopiat. La festivitate au participar Pr. Protopop Vasile Gafton, prof. Religie Monica Basca şi prof. învăţător Han Camelia.


PREMIUL  I

 
SIDOR  OVIDIU, clasa 6c

SOCACI TEODORA  clasa 6c 















PREMIUL  II

ALDEA  ANDREEA 7B

TOMA  DUMITRU  ALEXANDRU 5b

GAFTON  ANA  MARIA 5b

PREMIUL  III


RADU  ANDREEA  7b

RITIVOI  ANCA  8b

HALMACIU  OANA  ALEXANDRA  5b






















PREMIU SPECIAL

SARGHE ALEXANDRA  3b

 BADILA SONIA 3b

POPA  GABRIEL 3b

Bucuria de a fi creştin I

de Lucian Olaru

            Programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor” a continuat şi anul acesta printr-un nou concurs intitulat „Bucuria de a fi creştin”.

            Concursul, structurat pe trei secţiuni, s-a desfăşurat în diferite etape prin participarea copiilor, profesorilor şi a preoţilor înscrişi în programul catehetic amintit mai sus. Din cadrul Protopopiatului Avrig au participat următoarele 9 parohii: AVRIG IV, BOIŢA, COLUN, GLÂMBOACA, MÂRŞA, NOU ROMÂN, RACOVIŢA, SEBEŞU DE SUS, SEBEŞU DE JOS. Prima etapă, cea locală, s-a desfăşurat în fiecare din cele 9 parohii, iar copiii care au promovat locul I la fiecare din cele trei secţiuni, au participat mai departe la etapa pe Protopopiat care s-a desfăşurat la Avrig în catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, în data de 30 aprilie ora 8, 30, imediat după Sfânta Liturghie.

            Cele trei secţiuni ale concursului sunt:

1.      Interpretarea unui cântec religios sau a unui cântec popular.

2.      Recitarea unei poezii religioase sau populare cu caracter patriotic, religios.

3.      Interpretarea unui text literar în proză.

Primii trei clasaţi pentru cele trei secţiuni la etapa pe Protopopiat vor participa la Sibiu la etapa pe Eparhie a concursului, care se va desfăşura Joi, 9 Mai la ora 9. După ce comisia de jurizare va delibera, se va face premierea de către Înaltpreasfinţia Sa Laurenţiu în capela Facultăţii de Teologie.

Atunci când spunem că Hristos a înviat, facem o promisiune

de Pr. Protopop

Vasile Gafton

Hristos a venit pe pământ și și-a făcut din pescari, apostoli pentru a vâna toată lumea, pentru a-I ucenici toate neamurile (Mt. 28,18), pentru a-i face pe toți apostoli. Însă, pescarii n-au devenit apostoli decât după Înviere. Până la Învierea Domnului Hristos erau îndoielnici, erau temători, neștiutori. Învierea le dă certitudinea de care aveau nevoie, îi face siguri pe ei, pe experiența pe care au trăit-o cu Hristos și, ca urmare a certitudinii lor propovăduiesc fără teamă, astfel încât, Biserica, se întemeiază la Rusalii, în sufletele celor 3000 de bărbați, femei și copii, care L-au primit pe Hristos cel Înviat, făcându-se hristofori, adică, purtători de Hristos și, implicit, purtători ai Învierii.

Cred că toți oamenii ar vrea să învieze, însă nu știu cum. Toți ar vrea să se bucure de posibilitatea de a-și prelungi viața, însă, împlinirea acestui vis este de domeniul fanteziei. Și toate acestea, pe fondul unei lumi în care perpetuează suferința, necazurile, supărările. Ca să nu mai vorbim de moarte, care pândește să ne apuce la cea mai mică dovadă de slăbiciune, de neatenție. Peste tot, prea multă vorbărie goală, prea multă zgură, prea mult fum. La ce bun? Cui folosesc? Lumii. Toate, dar absolut toate, sunt jertfa contrafăcută pe care lumea o cere pentru a ne livra o imagine completă a unei vieți golite de miez, pregătită de moarte.

În schimb, lumea nu jertfește nimic pentru noi. Doar așa, când și când, pe câte unul dintre cei care nu mai vor să i se conformeze. Spectacolul este total, regia genială, actorii disciplinați, singur decorul, ce-i drept, e ceva mai învechit. În rest, toate bune. Trăim... Dar, jertfa neasumată în mod liber, nu este jertfă, ci, doar un simulacru.

Din aceste motive, mărturisim cu neîncredere, cu sfială, cu spaimă sau, poate, cu admirație, cu jenă, cu rușine și, iarăși, poate, chiar și cu o anumită doză de invidie că: Hristos a înviat! Răspunsul vine ferm, însă, rostit ca și când ne-am dori să fim lăsați în pace: Adevărat a înviat! De parcă am spune: Și? Cum a făcut-o? Să înviem și noi!

Dar, oricât ne-ar spune cineva, noi tot nu înțelegem. De ce? Pentru că noi privim Învierea din exterior. Noi, doar ne-o reamintim și ne-o reamintim mereu ca fiind a lui Hristos, însă, ceea ce ar trebui să facem este s-o trăim. Dacă pe parcursul întregii noastre vieți trăim în permanență lumea și, doar ne reamintim Învierea prin prisma lumii pe care o trăim, foarte probabil că nu vom înțelege niciodată cum de a înviat Hristos. În schimb, dacă în viață vom încerca să trăim Învierea și să ne reamintim lumea prin prisma Învierii, nu numai că vom învia și noi împreună cu Hristos, dar vom vedea și lumea înviată.

La Taina Botezului se spune așa: Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat! (Cf. Gal. 3,27) Nu spune că, v-ați adus aminte de ceva sau că Hristos a făcut ceva pentru voi. Nu. Ci, asumarea personală a lui Hristos, cu Viața, Patimile, Moartea și Învierea Lui. Noi nu ne amintim, noi trăim, însă, nu lumea, ci, pe Hristos.

Vorbeam despre jertfă. În tot ceea ce încercăm să facem, fie că ne reușește, fie, nu, trebuie să jertfim ceva din noi, din viața noastră. Dacă trăim, viața cere viață ca jertfă; dacă murim, moartea cere ca jertfă tot viața. Fie că trăim, fie că murim, suntem ai Domnului (Rom. 14,8). Cine este Domnul nostru? Viața (In. 14,6). Care Viață? Viața Care se jertfește pentru noi. Viața Căreia ar trebui să I ne jertfim pentru a ne primi înapoi înviați.

Viața, Viața adevărată nu se transformă în moarte, nu devine moarte. De ce? Pentru că Viața adevărată nu poate deveni nimic altceva decât Jertfă. Iar, Jertfa înseamnă Înviere. Numai viața care se jertfește înviază. Viața care încearcă să se conserve cu orice preț se irosește, se risipește, motiv pentru care s-a spus că, cel care va voi să-și salveze sufletul și-l va pierde (Mc. 8,35).

Falsificarea jertfei, aceasta este tentația lumii de azi. Să ne facă să credem că atunci când ne risipim viața, de fapt, o jertfim. De aceea, învierile pe care le vizăm noi sunt învieri petrecute strict în cadrele lumii, iar nu dincolo de ea, strict în cadrul vieții acesteia, iar nu dincolo de ea. Redefiniri, reconstruiri, reorganizări de noi înșine în planul lumii. Însă, cu toate acestea, doar... zbateri. Nimic viu, nimic jertfit, nimic înviat, nimic de... dincolo. Tot și toți de aici. Din lume.

Doar, din când în când, ne mai aducem aminte unii altora că Hristos a Înviat! Însă, nu ne mai aducem aminte de ce? Nu ne mai aducem aminte că, A înviat pentru că S-a jertfit. Lumea nu poate să ofere nimic în acest sens. Lumea consumă, golește de viață, dezbină, distruge. Cum ar putea să ne ofere posibilitatea de a învia în ea.

Tot ce poate oferi de la sine lumea este o groapă, ca urmare firească și răsplată pentru tot ce i-am jertfit din propria noastră viață. Toți cei care își jertfesc întreaga lor viață lumii, ar trebui să înțeleagă acest lucru. Înviază ceia care își jertfesc viața Vieții. Își continuă viața călcând cu moartea pe moarte, biruind moartea, celebrând Viața.

Din acest motiv, când spunem: Hristos a Înviat! facem o promisiune, repetăm o promisiune și anume, că, tot cel care, asemenea lui Hristos, viața Vieții-și va jertfi, călcând moartea cu moarte, viu, în veci va fi!

Traficul de persoane se poate datora uneori propriei noastre ignoranțe!

Psiholog Şcolar 

Simona GAFTON

Câteodată - însă, doar câteodată! - vizionarea unei emisiuni TV sau a unui film, poate fi excepția de la regula
 evocată adeseori cu privire la ceea ce tubul catodic sau, mai nou, ecranul LED sau cu cristale lichide, trimite spre mințile și spre sufletele noastre. A ști să selectezi ceea ce îți poate folosi este dovadă de discernământ; a nu ști la ce să te oprești și a trece mai departe fără niciun scop sau chiar a deschide televizorul fără niciun scop este dovadă de ignoranță.

Programele de știri ne prezintă uneori cazuri tragice ale unor fete tinere care, optând pentru alegerea de firme sau persoane insuficient de bine cunoscute, care le promit servicii în străinătate, nu de puține ori au ajuns victime ale rețelelor internaționale de trafic de carne vie, ajungând să fie drogate pentru a practica împotriva voinței lor prostituția sau chiar pierzându-și viața. Alte știri vizează zeci de copii și de persoane dispărute, care nu mai sunt găsite niciodată, așa încât te întrebi dacă nu cumva au fost măcelărite pentru trafic de organe.      

În data de 14 februarie a anului curent, am avut oportunitatea de a o primi în mijlocul nostru pe Doamna Iulia Leah, de la Agenția Națională Anti-Trafic de Persoane Alba-Iulia, care, a realizat o prezentare a riscurilor pe care le implică ignoranța noastră în ceea ce privește fenomenul traficului de persoane. Prezentarea s-a realizat în incinta bibliotecii Liceului Teoretic Gheorghe Lazăr Avrig și a avut ca participanți elevi și cadre didactice din mai multe clase.

Am repetat acțiunea și pe 2 aprilie în săptămâna școlii altfel, deoarece ni s-a părut deosebit de important să dam copiilor posibilitatea de a afla ce riscuri pândesc în jungla umană a societății în care trăim. Ne-am informat și noi, pentru a ști să-i atenționăm și am aflat cu regret că, deși, odata cu aderarea României la UE, numărul victimelor identificate în primele șase luni ale anului 2007 a scăzut simțitor față de aceeași perioada a anului 2006,  statisticile oficiale recente prezintă o creștere pentru primul semestru al anului 2010, mai exact, 379 de victime identificate, față de  343 în primul semestru al lui 2009.

Potrivit unui raport recent al ANITP, vârstele cu cele mai mari frecvențe se păstrează, ca și în anii anteriori, în intervalul 14-60 ani. Pentru categoriile 14-17 ani și 18-25, victimele de sex feminin sunt în număr mult mai mare decât victimele de sex masculin. Începând cu vârsta de 26 de ani, la categoriile 26 - 40 ani și 41 - 60 ani, situația este diferită, fiind mai numeroase victimele de sex masculin.

Deși ni se poate părea ciudat, numărul victimelor de sex masculin este de asemenea foarte mare, pentru că există două tipuri de exploatare a persoanelor, femeile reprezentând totalitatea victimelor exploatate sexual, în timp ce majoritatea persoanlor traficate pentru exploatarea prin muncă forțată este reprezentată de bărbați.

Potrivit aceluiași raport pentru sementrul I 2010 al ANITP, județul de proveniență al celor mai multe victime a fost Timiș, cu peste 40 de persoane traficate. Între 20 și 40 de victime au fost înregistrate în Bistrița-Năsăud, Satu-Mare, Bihor, Maramureș, Covasna și Dolj, numărul scăzând treptat pentru restul regiunilor din Romania.

Din păcate, traficul extern a cunoscut și în această perioadă cea mai mare reprezentare în rândul victimelor cetățeni români. Petru prima parte a anului 2010, pe primul loc la categoria destinații externe se află Italia și Spania, cu 66 de victime traficate, urmate de Republica Cehă, cu 31 de victime, Germania și Grecia, cu 24 de victime, existând bineînțeles și alte destinații.    

Atât guvernul, autoritățile, agențiile și asociațiile neguvernamentale din fiecare țara se luptă anual cu acest fenomen, încercând, pe cât posibil, diminuarea numărului de victime ,dar lucrând, în același timp, și la îmbunătățirea legislației.       

Din păcate, procentul celor ce reușesc să scape nu este mare, însă foarte important este faptul că, în România există instituții ce oferă asistență victimelor traficului de persoane. Măsura în care aceste persoane își reiau cursul vieții în mod obișnuit, ține strict de timpul petrecut în trafic. Cu cât perioada este mai scurtă, cu atât traumele suferite sunt mai ușor abordabile terapeutic iar apariția tulburărilor psihice sau a traumelor fizice foarte grave este întârziată, recuperarea și reintegrarea socială devenind mai ușoare.

Într-una din serile lunii februarie, pe un post român de televiziune a rulat un film din 2008, Teroare în Paris, avându-i ca protagoniști pe cunoscuții actori: Liam Neeson și Maggie Grace și regizat de Pierre Morel.

Un film cu un caracter deosebit de instructiv în privința prevenției traficului de persoane, un film care a oferit celor care l-au vizionat posibilitatea de a vedea cum, ignoranța cu privire la anumite sfaturi sau interdicții ale părinților - sau, de ce nu, ale educatorilor - este un fenomen destul de frecvent întâlnit printre atitudinile tinerilor de azi. Fie că este vorba despre o familie dezorganizată (ca în filmul despre care vorbim), fie, despre o familie normală, comunicarea și modul participativ de rezolvare a problemelor, iar, nu ignoranța este de fiecare dată soluția cea mai potrivită de aplicat.

Despre așa ceva era și filmul în cauză, cu excepția că, în film - și acesta era și caracterul educativ, de salutat, al filmului - erau prezentate în consecințele lor ultime, rezultatele ignoranței repetate a avertismentelor adresate de către un tată, fiicei sale. Cu complicitatea mamei, fiica reușește să smulgă tatălui acordul de a efectua o excursie în Paris, împreună cu o prietenă. Ajunse acolo, sunt abordate la ieșirea din aeroport de un tânăr drăguț, care se oferă să le conducă la casa unor rude, la care trebuiau să rămână pe perioada scurtei lor vacanțe.

Tânărul binevoitor era însă membru al unei rețele de trafic, ce avea ramificații în Țările Arabe, unde, fetele pe care le răpeau și le drogau erau vândute și/sau obligate să se prostitueze. Dar, multe dintre ele mureau drogate, în chinuri groaznice.

În fine, tatăl fetei, care ani buni acționase ca agent în slujba guvernului american, dispunând de posibilități de informare și de modalități specifice de intervenție, reușește să ajungă pe urmele răpitorilor și, în cele din urmă, în timp util, să își recupereze fiica, înainte de a-i pierde definitiv urma.

Cu siguranță, viața nu este ca în filme, însă, tragediile din viață pot fi de multe ori incomparabil mai devastatoare. Ce ar fi putut face un tată obișnuit în această situație? Se poate face ceva de fiecare dată, însă, înainte de a se întâmpla ireparabilul. Se poate cultiva - și acest lucru încercăm să îl facem și noi - o atitudine de implicare, atitudine prin care oamenii obișnuiți pot face multe lucruri pentru a preveni acest gen de experiențe.

În primul rând, ca oameni obișnuiți și ca dascăli, putem să ne informăm asupra fenomenului și să informăm elevii și părinții, deoarece informarea este extrem de importantă, atât în rândul persoanelor adulte, cât și în rândul minorilor și al adolescenților.

O măsură foarte importantă, după părerea mea, pe care o pot lua oamenii ce primesc oferte de muncă în afara țării, este aceea de a nu accepta o astfel de propunere fără o cercetare amănunțită asupra angajatorilor, asupra destinației, asupra locului în care vor locui/munci, asupra contractului pe care ar trebui să-l semneze și, în general, asupra oricărui alt detaliu legat de o eventuală plecare din țară[1].

În ceea ce privește copiii, aceștia trebuie să înțeleagă un lucru important și anume, că, a ignora informațiile pe care li le oferă părinții, dascălii, școala, înseamnă a se expune unor riscuri care, altfel ar putea fi evitate. Nu fiți ignoranți și, cu siguranță, veți fi mai protejați!

---

[1] Am preluat date statistice și diverse informații dintr-un interviu realizat de Adina Lazăr, cu titlul: Tu știi ce înseamnă traficul de carne vie?, interviu publicat pe www.ghidul-parintilor.ro

http://www.ana.gov.ro/
http://www.deschideochii.org/ro/stories.php