(
Fecioara Maria, Biserica,
etc )
de Pr. Prof. Ion Ciungu
"Şi
s-a arătat din
cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu
soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună de douasprezece stele."
( Apocalipsa 12, 1 )
" Noi, ce din
mila Sfântului / Umbră
facem pământului /", după cum evaluează M. Eminescu, noi, care continuăm să adresăm "plângeri" Maicii Domnului, care
este "Regină peste îngeri",
se cuvine să ne silim şi să mai valorificăm moştenirea
culturală creştină, mariană.
În acest context al datoriei noastre morale,
spirituale, filiale, vitale, capitolul 12 din Apocalipsă se dovedeşte a
fi o importantă sursă de recompensă.
Opinii diferite au fost exprimate de-a lungul secolelor de mulţi exegeţi
biblici în
efortul lor de a identifica realitatea la care se referă această femeie.
Lucrătorii de la Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta engleză, au
sistematizat în cinci puncte opiniile diferiţilor exegeţi. Astfel, femeia s-ar
referi de fapt la:
1.
Fecioara Maria;
2.
Biserică;
3.
Omul generic;
4.
Naţiunea lui Israel;
5.
Eva.
Există exegeţi care acceptă atât punctul 1 cât şi punctul 2. Între cei care
au această înţelegere, la ortodocşii din vremea noastră, găsim pe grecul
Sergios Sakkos şi pe românul pr. prof. Vasile Mihoc.[1]
Între puţinii autori din primele secole care susţin că
acestă femeie reprezintă atât pe Maica Domnului cât şi Biserica, Sakkos
aminteşte trei: Epifanie, Efrem Sirul şi
Oicumenios.
În
cele ce urmează prezint spicuind din Enciclopedia menţionată câteva aspecte:
O moştenire de tradiţie catolică atribuie identitatea
femeii Fecioarei Maria după mutarea ei la cer, unde ea este revelată în toată
gloria ei ca Regină a Cerului , Mamă a lui Dumnezeu , şi Mamă a Bisericii.
Acest punct de vedere a fost afirmat de Papa Pius X, Papa Pius XII, Papa Paul
VI, şi de Papa Ioan Paul II. Potrivit acestui punct de vedere, copilul de parte
bărbătească al femeii este o referinţă la Iisus ( Apocalipsă 12, 5 ) de vreme
ce el este destinat să conducă toate naţiunile cu un toiag de fier. Apocalipsă
12, 5 ). Balaurul care încearcă să devoreze copilul la momentul naşterii lui, (
Apocalipsă 12, 4 ), este o referinţă la încercarea lui Irod cel Mare de a-l
omorî pe pruncul Iisus ( Matei 2, 16 ). Prin moartea şi învierea sa Iisus a
fost răpit sus la Dumnezeu şi la tronul său. (Apocalipsă 12, 5 ).
Totuşi majoritatea comentatorilor antici au identificat-o cu Biserica, iar
în Evul Mediu s-a susţinut pe scară largă faptul că ea reprezintă pe Maria,
Mama lui Iisus. Exegeţii moderni ţin în general de interpretarea mai veche, cu
anumite modificări, datorită detaliilor contextuale, iar în anii recenţi mai
mulţi catolici luptă pentru interpretarea mariană. Între martorii antici ai
interpretării mariane sunt incluşi Sf. Epifanius, Tychonius ( care l-a
influenţat din greu pe Sf. Augustin ), autorul necunoscut al Istoriei lui Iosif
Dulgherul, Quodvultdeus ( un discipol al Sf. Augustin ), Cassiodorus (
Complexiones in Apocalypsi, scrisă în jurul anului 570 d. Hr. ) şi Părinţii
greci Andrei şi Oikumenios ( sec. şase ). Pentru o evaluare a motivelor logice
şi teologice la identificarea Femeii din Apocalipsă 12 cu Maria, Mama lui
Dumnezeu, vezi Brunero Gherardini, Ridicată la Cer pentru că e Co-Mântuitoare
pe Pământ. Gânduri despre Temeiul Dogmei Catolice.[2]
Comentariul Noii Biblii Catolice [New American Bible], ( Biblia
romano-catolică oficială pentru America ) afirmă că femeia împodobită cu
soarele, luna şi stelele ( imagini luate din Geneză 37, 9-10 ) îl simbolizeză pe
poporul lui Dumnezeu din Vechiul şi
Noul Testatment. Israelul din vechime a dat naştere lui Mesia ( Apocalispă 12,
5 ) şi apoi a devenit noul
Israel, biserica, care suferă persecuţie din partea balaurului ( Apoc. 12: 6,
13-17 ); cf. Isaia 50:1; 66:7; Ieremia
50:12 ).
Un oarecare comentariu catolic, ca de exemplu, Comentariul lui Haydock la
Biblia Catolică ( 1859 ) permite atât bisericii ( în primul rând ) cât şi
Mariei să fie ceea ce reprezintă femeia”[3]
Se cuvine să-i amintim şi acum, cu rugăciuni, pe autorii
drapelului UE, Arsène
Heitz ( 1908-1989 )
şi Paul Michel Gabriel Levi ( 1910-2002 ). Ei ne-au lăsat moştenire
chipul Maicii Domnului ascuns în acest drapel.
Modestia, umilinţa, smerenia, puritatea, fidelitatea
Sfintei Fecioare Maria sunt virtuţi mult apreciate de Tatăl nostru Ceresc şi de
Spiritul Adevărului Mângâietor, care au umbrit-o pentru a-L aduce pe Fiul
Iubirii Veşnice în lumea nostră decadentă, pentru a o restaura. Pentru aceasta,
toate neamurile ( generaţiile şi naţiunile, înţelepte) au avut, au şi vor avea temei să o considere
fericită ( Luca 2, 46-49 ).
Oare naţiunea română nu
se numără între neamurile înţelepte ?
