[ 450 de ani de la moartea
lui Johannes Lebel (1490 - 1566 )]
de pr. prof. Ion Ciungu
Pentru pregătirea simpozionului cu tema generală
"CETĂȚENIE EUROPEANĂ ȘI CETĂȚENIE NAȚIONALĂ, având subtema "Educația
în mileniul trei", profesorul de Religie, Ciungu Ion, a solicitat un
interviu doamnei Ana-Sofia Engber, săsoaică din Tălmaciu. Simpozionul este
programat să aibă loc la Liceul tehnologic "Johannes Lebel" din
Tălmaciu, pe data de 25 martie 2016.
C.I. Bună ziua, doamnă Ani ! Și "Hoch gelobt
sei unser Herr Jesus Christus !"
A.S.E.
"Slăvit să fie Domnul nostru Iisus Hristos !"
C.I. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne cunoaștem de mai
mulți ani și îmi convine să-mi amintesc ce îndemn înțelept am învățat de la
dumneavoastră în limba germană:
"Gehe
nie ohne Gottes Wort
Aus
deinem Hause fort !"
Vă
rog să traduceți pentru persoanele care nu știu germană !
A.S.E. "Să nu faci niciun pas fără să spui:
Doamne, ajută !"
C.I.
Ați redat o traducere liberă. Dar, dacă
am traduce cuvânt cu cuvânt, cum ar fi?
A.S.E. "Să nu pleci niciodată fără Cuvântul lui
Dumnezeu de la casa ta !"
C.I. Oare ce să înțelegem prin "Cuvântul lui
Dumnezeu", lectura făcută zilnic
din Biblie sau rugăciunea făcută zilnic din inimă curată ? Sau ambele ?
A.S.E. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ne conducă
zilnic, trebuie să citim din Biblie, dar și rugăciunea făcută zilnic, din
inimă, conversația cu Dumnezeu, ne ajută
să ne menținem aproape de Dumnezeu.
C.I.
Tot de la dumneavoastră am aflat o cugetare în limba germană, așa cum este
scrisă pe casa rectorală din Tălmaciu:
"Wer
aus der Schule nichts ins Leben nimmt, den wird das Leben in die Schule
nehmen."
Vă
rog să traduceți și această cugetare !
A.S.E. "Cine din școală nimic în viață nu ia,
pe acela viața îl va reîntoarce la
școală."
C.I.
Știți că de multe ori românul face haz de necaz. Când le-am spus în cancelarie
la unii profesori această cugetare, am aplicat-o la profesori și toți au
izbucnit în râs. Adică, înseamnă că noi
n-am învățat aproape nimic în școală, în timpul când am fost elevi și studenți,
iar viața ne-a adus înapoi în școală ca să mai
învățăm. Căci de multe ori elevii de azi nu-i mai ascultă pe profesori,
iar profesorii vorbesc în clase, parcă, doar pentru ei înșiși.
A.S.E. Fiecare înțelege aceste cuvinte pe înțelesul
său. Eu, de exemplu, îmi fac reproșuri și mă gândesc adeseori: "DACĂ"
aveam și eu liceul terminat, poate ajungeam și eu mai departe, mai ales în zilele acestea când este foarte
căutată limba germană. Cred că aș fi
putut preda limba germană.
C.I. Predați-o, cine vă oprește ?
A.S.E. Vă răspund cu un proverb:
"
Was Hänschen nicht lernt,
Lernt
Hans nimmermehr."
C.I. Adică ?
A.S.E.
"Ce
nu învață Ionel,
Nu va
mai învăța Ioan niciodată."
C.I. Adică, vreți să spuneți că dacă Ionel, un
copil, n-a învățat la timpul lui ceea ce trebuia, el greu va recupera lipsurile
atunci când devine adult.
A.S.E. Da. "Schmiede das Eisen solange es heiß
ist."
C.I. Vă rog să mai traduceți încă o dată!
A.S.E. "Bate fierul până-i cald !"
C.I.
Într-adevăr, orice lucru e bine să fie făcut la timpul lui. Dar, poate
observa oricine citește acest interviu
că dumneavoastră ați învățat la timp limba germană și chiar acum o predați. E
adevărat, pe gratis. Să fie spre slava Tatălui nostru Ceresc și a Spiritului
Adevărului Mângâietor !
A.S.E. Așa să fie !
C.I. Cugetarea scrisă pe casa rectorală se poate
înțelege și în sensul că întâmplările
vieții, necazurile vieții, bucuriile vieții, persoanele diferite cu care omul
se întâlnește în viață, completează cumva ceea ce școala ca instituție n-a reușit.
A.S.E. Da, e vorba de "școala vieții".
C.I. Bine ar fi să înțelegem că Viața cea
Avevărată este Domnul nostru Iisus Hristos.
Și astfel, la Școala Vieții Lui să ne completăm toate lipsurile.
S.A.E. Așa să fie !
C.I. Liceul tehnologic din Tălmaciu poartă numele
pastorului sas Johannes Lebel. Ca să nu
lungesc prea mult vorba despre explicațiile istoricilor cu privire la
colonizarea sașilor în Transilvania de către regele ungur Géza al II-lea(1141 -
1162), și despre diferitele categorii de
sași, doamnă Ani, după câte știți, sașii la Tălmaciu, din ce țară a Europei au venit ?
A.S.E. Din Luxemburg. Și din Germania, din Moseltal.
C.I. După câte am aflat, dumneavoastră, doamnă
Ani, aveți anumite responsabilități la Biserica Evanghelică, a sașilor, din
Tălmaciu. Adică la biserica unde a fost predicator și pastor Johannes Lebel. Ce
funcții îndepliniți acolo ?
A.S.E.
Din 1997 sunt în Comitetul Bisericii ca Presbiter, ehrenamtlich, onorific, fără
remunerație.
C.I. Sperăm ca plata să fie de la Tatăl nostru
Ceresc.
A.S.E. Așa să fie.
C.I. Elevi sași la Liceul "Johannes
Lebel" din Tălmaciu, după câte știu eu, nu mai sunt. Am citit într-un articol că în
România ar mai fi doar 15.000 de sași, iar în Germania locuiesc peste 250.000.
În Tălmaciu câți sași mai sunt ?[1]
S.A.E.
În Tălmaciu mai sunt 39 de enoriași...
C.I.
În ce an a fost construită biserica sașilor din Tălmaciu ?
A.S.E. "În 1429 este amintită pentru prima oară
o biserică la Tălmaciu. În evul mediu fiind construit un edificiu
basilical." Așa putem citi pe
pliantul intitulat "Tălmaciu, Tabel cronologic", ediție: junie 2013.[2]
C.I.
Da, vă mulțumesc, că mi-ați adus de la biserica dumneavoastră și mie un exemplar al acestui pliant. Am observat că
anul 1265 este primul an în cronologia Tălmaciului. De asemenea, am observat
numele preotului Christianus din Tolmach
care plătea impozite papalității în anul 1335. A fost și o mănăstire la Tolmach, cu numele de Sf. Nicolae, arsă de voievodul
Munteniei, Vlaicu, în 1369...
A.S.E. Acest Tabel cronologic prezintă date până
în 2009 - 2011, când s-a renovat ultima dată biserica evanghelică.
Biserica a fost "renovată temeinic" în 1942.
C.I. Din alte surse am aflat că în perioada 1505 -
1507 ( sau 1503 - 1507 ) s-a făcut un acoperiș nou și atunci s-ar fi micșorat
biserica, căci se presupune că s-a renunțat la nava laterală sudică. Apoi, în
perioada 1829 - 1831 a fost reconstruită nava laterală din partea sudică, pe
temelia ei veche, și biserica "astfel a căpătat aspectul pe care îl are
astăzi".[3]
A.S.E. Acestea sunt informații noi pentru mine. Oare
câți ani a fost Lebel predicator și pastor la Tălmaciu ?
C.I.
Și pentru mine sunt noi. Dacă nu greșesc pe undeva, bazându-mă pe cartea "Tălmaciu între miturile istoriei și
realitățile contemporane", pot spune următoarele date: În 1535 Lebel a fost numit
predicator la Tălmaciu. Presupun că încă
era catolic, sau catolic în transformare spre evanghelic luteran. Între 1542 - 1553 a fost aici pastor
evanghelic luteran. Deci, aproximativ 18 de ani la Tălmaciu.[4]
Pe
scurt, activitatea lui Lebel a fost următoarea:
A lucrat prima dată ca învățător la Școala Latină din Năsăud. Apoi a
devenit predicator, tot în zona Bistriței, la Teaca. După aceea la Sibiu, la Tălmaciu și în sfârșit la Băița, lângă
Reghin. Cred că L-a iubit mult pe Domnul nostru Iisus Christos, ce părere aveți
?
A.S.E. Și eu cred că oamenii de atunci erau mai
credincioși și mai iubitori de Dumnezeu.
Sperăm ca Dumnezeu să-și arate mila Lui și către noi și să ne sporească iubirea
față de El.
C.I. Oare când L-a iubit Lebel pe Mântuitorul mai
tare, când Îl predica în variantă catolică sau când Îl predica în variantă
luterană ?
A.S.E.
Cred că există un singur Dumnezeu. El știe cu adevărat cât Îl iubim și în ce
variantă.
C.I. Amin. Adevărat.
C.I.
În orice caz, sașii din Transilvania, fiind catolici, au considerat că e binevenită Reforma
începută în cadrul Bisericii Catolice din Germania de către călugărul Martin Luther, în anul
1517. Luther a spus că este necesară
întoarcerea Bisericii înapoi la Evanghelie.
A.S.E. Așa este. Biserica noastră se numește
"Biserica Evanghelică, Confesiunea Augustană".
C.I.
Intr-adevăr, Evanghelia sau Vestea cea Bună, adusă lumii de Fiul cel Veșnic Iubit al Tatălui Sfânt Ceresc,
este cea mai bună carte pe care o are omenirea.
S.A.E. Biblia este o carte de actualitate. Tot
timpul găsești în Cartea Sfântă lucruri interesante de citit, care ne întăresc
sufletul.
C.I.
Scrierile lui Luther au fost răspândite prin Transilvania încă din anul 1519.
Dar Reforma propriu-zisă printre catolicii germani de aici s-a realizat în
perioada anilor 1542 - 1543.[5]
S.A.E. Da, se spune că în 1542 Lebel apare în
documente ca întemeietor al credinței evanghelice, luterane, la Tălmaciu.
C.I.
În Biserica Catolică Biblia și slujbele erau în limba latină. Germanii de rând
nu o înțelegeau. Una dintre primele realizări importante ale lui Luther a fost traducerea Noului Testament în limba germană,
în toamna anului 1521. În 1534 deja Biblia completă a apărut în limba germană.
În acel timp românii foloseau în Biserica Ortodoxă limba slavonă, pe care
n-o înțelegeau. Sașii din Transilvania au tipărit prima carte în limba română,
"Catehismul luteran", la Sibiu, în anul 1544.
A.S.E. Deci, au vrut să-i ajute pe români.
C.I. Așa zic și eu. Însă, alții spun că au vrut
să-i scoată din ortodoxie și din națiunea
lor, să-i deznaționalizeze. Dar acum nu
abordăm probleme de acest fel. Atenția noastră este spre Evanghelia Domnului
nostru Iisus Hristos.
A.S.E.
Lăudat să fie Numele Lui !
C.I.
Jeden Moment ! În fiecare moment ! Cunosc și eu o rugăciune făcută de Johannes Lebel către Mântuitorul nostru
Iisus Christos și aș vrea să vă întreb dacă vi se pare că Dumnezeu a împlinit-o
în vremurile noastre, când un sas, Klaus Iohannis, este președintele României.
Rugăciunea este următoarea:
"Acum
Cristoase, mântuitorul și învățătorul tuturor,
Dăruiește
Sibiului un magistrat atât de înțelept,
Care
să poată apăra aceste locuri de la capătul lumii,
Ca
vreun necaz să nu poată lovi Provincia.
A.S.E. Credem și sperăm să fie așa, cu toate că unii
îl critică tare pe președintele țării.
C.I. Lebel spune că localitatea Tălmaciu ar fi
fost întemeiată de evreul Danista și că numele
localității Thalmus vine de la cartea sfântă a evreilor numită Talmud.
Dar, iată că tocmai în aceste zile (începând de duminică 6 martie 2016 ) președintele
României, Klaus Iohannis, creștin luteran, se află în vizită oficială de stat
în țara evreilor, Israel, împreună cu soția lui, Carmen, creștină greco-catolică.
Patriarhul grec-ortodox al Ierusalimului, Theophilos al III-lea, l-a numit pe Klaus Iohannis "făcător de pace". Să ne amintim ce ne spune Mântuitorul
nostru Iisus Hristos despre făcătorii de pace ![7]
A.S.E. Că făcătorii de pace se vor numi "fii ai
lui Dumnezeu." ( Matei cap. 5, versetul
9 ).
C.I.
Așa, cu amândoi genunchii pe pământ, în fața Sfântului Mormânt al lui Iisus, îmi convine să-L știu pe președintele
României. Așa sperăm să obținem de la
Mântuitorul și Învățătorul tuturor apărarea, protecția pentru care s-a rugat
Lebel. În schimb, Talmudul evreilor vorbește foarte urât despre Iisus și despre
Maica Domnului. Din Talmud s-au inspirat caricaturiștii francezi de la Charlie
Hebdo în 2014 când au publicat "Veritabila istorie a micului Iisus". [8]
Cred că fratele și președintele nostru Klaus Iohannis nu
este de acord cu aceste caricaturi, și
nici cu Talmudul, chiar dacă, în urma uciderii unor caricaturiști la sediul Charlie Hebdo de către niște islamiști
în 7 ianuarie 2015, a afirmat "Je suis Charlie", apoi a participat la
marșul din Paris pentru a susține libertatea de
exprimare fără limite.
A.S.E. Nu cred că președintele Klaus Iohannis este
de acord ca Mântuitorul și Învățătorul
lumii să fie caricaturizat.
C.I. Cred că fratele și președintele nostru nici
n-a știut ce caricaturi au făcut cei de la Charlie Hebdo despre Mântuitorul
lumii. Să încheiem cu rugăciunea lui Johannes
Lebel, adaptată:
Acum,
Cristoase, Mântuitorul și Învățătorul tuturor,
Fă
ca președintele României să fie un magistrat atât de înțelept,
Încât
să poată apăra aceste locuri de la capătul lumii,
Ca
vreun necaz să nu poată lovi Țara noastră !
Amin
!
A.S.E. Amin ! Așa să fie !
[2]Tălmaciu, Tabel cronologic, Editor
H.O.G. Talmesch, Georg Moodt, 64625
[3]Stratulat C.N., Monografia Tălmaciului,
Sibiu, 1997, p. 59, apud Gabriel
Stroilă, Tălmaciu între miturile istoriei și realitățile contemporane, Editura Adalex, 2008, p. 140.
vezi și Rodica Bobeș, Cezara Stratulat,
Constantin Barbu, Tălmaciu la răscrucea timpului,
Sibiu, 2011, p. 128 - 129.
[4]Gabriel Stroilă, op.cit., p. 173; și p.11-12.
[5]Biserica Evanghelică de Confesiune
Augustană din România, Wikipedia,
[6]Gabriel Stroilă, op.
cit. p. 211.