de Pr. Prof. Ion Ciungu
(1. Un Singur Dumnezeu, dar al cui
Dumnezeu? 2. “Amoris Laetitia” duce la schismă? 3. Trinitatea; 4.
Infailibilitatea Bibliei; 5. Nașterea Virgină; 6. Ecumenismul)
Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune
că a-L cunoaște pe Adevăratul Dumnezeu, pe Tatăl nostru Sfânt din Ceruri, înseamnă
a câștiga viața veșnică: “Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe
Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.”
(Ioan 17, 3).[1]
Dogmele Bisericii Creștine sunt rezultatul eforturilor, de-a lungul secolelor, de
a-L cunoaște pe Dumnezeu în mod corect.
Photo credit: "Triumph of St. Thomas Aquinas Over
the Heretics" by Filippino Lippi via Wikimedia Commons (http://bit.ly/1y8QziM)
Ce este o
erezie?
Definiția din Dex 2009[2]
este următoarea: “EREZÍE, erezii, s. f. 1. Doctrină sau
credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la
dogmele consacrate, și care este condamnată de biserica
respectivă. 2. Fig. Greșeală, eroare, rătăcire. –
Din fr. hérésie, lat. haeresis.”
În anul
2016 au apărut abateri de la cinci dogme, în special, în lumea creștină
occidentală, de confesiune protestantă și catolică. În lumea creștină orientală,
de confesiune ortodoxă, unii teologi consideră că a fi de accord cu mișcarea
ecumenică este o erezie.
1. Un Singur Dumnezeu, dar al cui
Dumnezeu?
„Rămân horărâtă pe o poziție de solidaritate religioasă
cu mahomedanii, pentru că ei, ca și mine, care sunt creștină, sunt oameni ai
cărții. Și după cum papa Francisc a afirmat săptămâna trecută, ne închinăm
Aceluiași Dumnezeu.” Acest text l-a postat pe facebook profesoara de știință
politică Larycia Hawkins de la Colegiul Creștin Evanghelic “Wheaton College”
din Chicago, în decembrie 2015, împreună cu o fotografie a ei, în care apărea
cu hijab pe cap. Așa am aflat din articolul “Top 5 ‘heresies’ of 2016: ‘One
God,’ biblical authority and more”, publicat în data de 29 decembrie, 2016, pe
Religion News Service, de Emily McFarlan Miller.[3]
Din acest articol citez în continuare:
“Oficialii
de la Weaton, după cum s-a văzut, nu au fost de accord și au început procedurile
de reziliere împotriva profesoarei, zicând că afirmațiile păreau «incompatibile
cu convingerile doctrinale ale Colegiului Weaton». Controversa aceasta[4]
a continuat intrând în acest an (anul 2016, n. trad.), când cele două părți au
convenit să se despartă.
Larycia Hawkings vorbește la Prima Biserică Metodistă
Unită din Chicago, în 6 ianuarie 2016. Religion News Service photo by
Emily McFarlan Miller
S-ar putea ca nu toți să considere această afirmație ca
erezie, totuși.
Conciliul Vatican II a afirmat în 1964 că mahomedanii «împreună
cu noi ÎL adorăm pe unul și milostivul Dumnezeu,» a notat NPR.[5]
Majoritatea americanilor (64 procente) de asemenea cred că Dumnezeu acceptă
închinarea din partea tuturor religiilor, incluzând Creștinismul, Iudaismul și
Islamul, potrivit studiului Starea Teologiei Americane.
2. “Amoris Laetitia” duce la schismă?
“Oare catolicii sunt acuma protestanți? În legătură cu căsătoria, cel puțin, tocmai
acest lucru au început să-l pretindă unii din criticii intransigenți ai papei
Francisc anul trecut.
Originea plângerii lor a fost un document important
referitor la viața de familie, publicat în primăvară,[6] numit «Amoris
Laetitia», care în limba latină înseamnă «Bucuria Iubirii».
Acesta a fost interpretarea de către Francisc a
deliberărilor a două întruniri importante de la Vatican, numite sinoade, în
care episcopii și cardinalii au dezbătut moduri în care Biserica Catolică ar
putea mai bine să primească cu bunăvoință familii care nu corespund întotdeauna
idealurilor catehismului.
Conservatorii au fost dezamăgiți pentru faptul că
exortația apostolică, după cum este cunoscut, a accentuat angajamentul
bisericii de a însoți orice familie în orice situație mai degrabă decât să pună
un stres mai mare pentru conformarea cu normele tradiționale sexuale și
maritale.
Dar intransigenții s-au concentrat pe un pasaj anume
care părea că permite păstorilor latitudinea de a da Împărtășania catolicilor
care au divorțat și s-au recăsătorit fără o anulare [a căsătoriei anterioare].
Acest lucru, au zis criticii, a fost echivalent cu
cedarea în fața cererii lui Henry VIII ca papa să-i permită să divorțeze.
Alții au mers așa de departe încât să pretindă că
amenințarea este comparabilă cu criza ariană din secolul patru, care a divizat
creștinismul din perioada de dinainte de Sinodul din Niceea cu privire la
problema celor două naturi ale lui Iisus Hristos, umană și divină. Acea criză a
fost rezolvată numai prin dezvoltarea unui crez comun în cursul deceniilor
următoare.
Cum se va sfârși actuala criză catolică? Nimeni nu pare
sigur. Schisma este o posibilitate, deși una îndepărtată. Experții în dreptul
bisericesc spun că dacă papa ar aproba în mod public erezia, el în mod automat
n-ar mai fi papă, iar Colegiul Cardinalilor ar trebui să găsească unul nou. Dar
cine anume ar face această cerere?
Urmăriți problema aceasta.
3. Trinitatea
“De obicei când creștinii dezbat despre supunere, ei
vorbesc despre căsătorie. În acest an, totuși, ei au vorbit despre Trinitate,
doctrina că Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul (adică, Iisus) și Dumnezeu Duhul
Sfânt împreună constituie un Dumnezeu.
Natura Trinității a fost cheia dezbinării între
Bisericile Creștine Răsăritenă și Apusenă în urmă cu aproape o mie de ani.
Totuși acestor dispute li s-a dat o nouă viață într-o
rafală de postări pe blog în perioada verii pornite de către o postare ca
oaspete pe blogul Alliance of Confessing Evangelicals din partea lui Liam
Goligher, pastor senior al Tenth Presbyterian Church din Philadelphia.
Goligher a zis că Wayne Grudem, professor de teologie și
studii biblice la seminarul Pheonix și fondator al Council of Biblical Manhood
and Womanhood, împreună cu alți bine-cunoscuți teologi complementarieni au
prezentat «un Dumnezeu diferit de Cel prezentat de Biserică de-a lungul
secolelor și predat în Scriptură» pentru a justifica roluri biblice de gen, în
care femeile sunt subordonate bărbaților.
Pe scurt, teologia lor Îl face pe Iisus subordonat lui
Dumnezeu Tatăl, a scris Goligher.
Grudem a răspuns într-o postare pe blogul Council of
Biblical Manhood and Womanhood că acest lucru nu este în contradicție cu a
crede că Iisus este «în mod etern Dumnezeu (egal cu Tatăl în ființa Lui și în
toate atributele) și că El este în mod etern Fiu (supus autorității Tatălui în
relațiile personale în cadrul Trinității).»
Majoritatea americanilor (69 procente) affirmă că există
un Dumnezeu adevărat în trei persoane: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, și
Dumnezeu Duhul Sfânt, potrivit studiului Starea Teologiei Americane. Dar ei de
asemenea par dezbinați în legătură cu problema subordonării, deși întrebările
lor par a fi mai mult referitoare la Duhul Sfânt decât la Iisus: 62 procente au
zis că Iisus este deopotrivă cu adevărat Dumnezeu și cu adevărat om, iar 51
procente au zis că Duhul Sfânt este egal cu Dumnezeu Tatăl și cu Iisus.”
4. Infailibilitatea Bibliei
Într-o predică din luna august 2016, Pastorul Andy
Stanley de la North Point Ministries, din Alpharetta, Georgia (SUA), vrând să
apere credința în Iisus chiar independent de Biblie, a făcut niște afirmații
prin care a micșorat mult importanța Bibliei.
“Acest predicator popular a argumentat în acea predică
că dacă Biblia este temelia credinței creștinilor, atunci când înțelegerea lor
despre Biblie este provocată de evidența științifică și arheologică, credința
lor este provocată. Dar Biblia nu este o dovadă despre existența lui Iisus mai
mult decât este certificatul de naștere al unei persoane dovadă despre el sau
ea, și există foarte multe dovezi extrabiblice pentru afirmațiile din ea, a zis
el.
Așadar, a zis Stanley, creștinii care se luptă cu părți
din Scriptură care par că se contrazic între ele sau cu știința modernă nu
trebuie să-și abandoneze credința.
Președintele Seminarului Teologic Baptist Sudic, Albert
Mohler, a ripostat rapid într-un eseu pe website-ul său, zicând că punctele de
vedere ale lui Stanley sunt «un dezastru apologetic și îi vor lăsa pe creștini
fără nicio Scriptură autorizată».
«În cele din urmă, noi pur și simplu nu avem alt loc
unde să mergem decât Biblia ca revelație autorizată a lui Dumnezeu. Hristos, nu
Biblia, este temelia credinței noastre – dar singura sursă a noastră autorizată
și infailibilă a cunoașterii despre Hristos este Biblia,» a scris Mohler.
Acest dezacord nu poate fi soluționat cu ușurință.
Americanii sunt dezbinați în legătură cu autoritatea
biblică. Jumătate cred că Biblia are autoritatea de a spune oamenilor ce să
facă, în timp ce 42 procente nu sunt de accord, potrivit studiului Starea
Teologiei Americane.
În legătură cu problema infailibilității biblice sau a
ineranței, ei iarăși sunt împărțiți cu privire la faptul dacă Biblia este sută
la sută exactă în tot ceea ce predă: 47 procente sunt de accord, în timp ce 43
procente nu sunt de accord, potrivit studiului Starea Teologiei Americane. Există
dezacord de asemenea cu privire la faptul dacă Biblia conține relatări de folos
ale miturilor antice dar nu este adevărată în mod literal. În legătură cu
această problemă, 44 procente sunt de accord, iar 45 procente nu sunt de
accord.
Declarația de la Chicago despre Ineranța Biblică –
scrisă în 1978 de mai mult de 200 de creștini evanghelici, inclusiv Francis
Schaeffer, R.C. Sproul și John F. MacArthur afirma că Biblia «este fără eroare
sau imperfecțiune în toată învățătura ei.» Doctrina despre ineranță de asemenea
a fost afirmată de Conciliul Vatican II al Bisericii Romano Catolice care
afirmă astfel: cărțile Scripturii trebuie în mod obligatoriu să fie recunoscute
ca predând în mod solid, cu fidelitate și fără eroare acel adevăr pe care
Dumnezeu l-a vrut să fie pus în scrieri sacre de dragul mântuirii.”
5. Nașterea Virgină
“Stanley versus Mohler sunt reprezentativi iarăși.
Cei doi și-au extins conversația teologică intrând în
sezonul Crăciunului după o predică din 4 decembrie în care Stanley a
minimalizat importanța dogmei potrivit căreia Maria a fost virgină când l-a
născut pe Iisus.
«Dacă cineva poate să-și prezică propria moarte și
propria înviere, eu nu sunt chiar atât
de mult preocupat de faptul cum a venit pe lume, pentru că toată lucrarea
învierii este așa de uimitoare,» a zis Stanley.
«De fapt se cuvine să știți că creștinismul nu depinde
de adevărul sau chiar povestirile din jurul nașterii lui Iisus. El într-adevăr
depinde de învierea lui Iisus.»
Mohler încă o dată a răspuns pe podcast-ul său zicând că
nu există «nimic mai important decât clarificarea și afirmarea a tot ceea ce
Biblia predă cu privire la nașterea lui Hristos și la adevărul întrupării Lui.»
Dacă Iisus n-a fost născut dintr-o fecioară, dacă în
relatarea din cartea biblică a lui Luca nu poți avea încredere, atunci «acea
neîncredere nu poate fi limitată la faptul cum El a venit la noi din punct de
vedere al întrupării,» a zis el.
Mohler a notat faptul că întrebările despre Nașterea
Virgină sunt de acum 1.500 de ani, din timpul Sfântului Augustin de Hippo, care
a scris, «Cu cât mai imposibilă le pare lor nașterea virgină a unei ființe
umane, cu atât mai divină ea ne pare nouă.»
Cu toate acestea, Nașterea Virgină este acceptată pe
scară largă de creștini. Ea este documentată în două dintre cele patru Evanghelii:
Matei și Luca. De asemenea a fost reafirmată în amendamente la Crezul din
Niceea făcut în 381 la Primul Sinod de la Constantinopol și în Crezul
Apostolilor, care este datat din secolul al II-lea.
Iar Stanley, într-un interview la The Washington Post,[7]
a avut să-și zică lui însuși următoarele:
«Adeseori sunt înțeles greșit din cauza stilului meu de
comunicare. Eu în mod frecvent verbalizez ceea ce știu că cred necredincioșii, și
cei care au părăsit biserica, ceea ce ei presupun sau își amintesc cum a zis un
professor de la colegiu.»”
6. Ecumenismul
Prin ecumenism se înțelege o “Mișcare de refacere a
unității universale a Bisericilor creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe
calea acordurilor și a dialogului teologic.” (Dex 2009).[8]
În 2016, în lumea creștinismului răsăritean, ortodox,
unii teologi, episcopi, preoți, monahi, au afirmat tot mai des că ecumenismul
este o erezie, chiar o panerezie. Această atitudine s-a văzut mai clar cu
ocazia Sinodului Ortodox din Creta, din perioada Rusaliilor. Deși a fost pregătit
timp de peste 50 de ani, pentru a fi un
Sinod Panortodox, la acest Sinod n-au participat patru Biserici (Antiohiană,
Bulgară, Georgiană și Rusă), dintre care, Biserica Georgiană a condamnat
ecumenismul în anul 1998. Celelalte Biserici au avut alte motive de
neparticipare. Refuzul unor clerici din diferite Biserici naționale de a-i mai
pomeni la rugăciuni pe ierarhii care au semnat actele Sinodului din Creta poate
duce la schismă, ceea ce nu este de dorit pentru niciuna dintre părți.
