luni, 5 decembrie 2016

PREOTUL BELGIAN GEORGE LEMAÎTRE: TEORIA BIG BANG

de Pr. Prof. Ion Ciungu





Profetul Ieremia, cu mai mult de 600 de ani înainte de venirea Mântuitorului, a anunțat din partea lui Dumnezeu următoarele: "Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa, să nu se laude cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat să nu se laude cu bogăţia sa; Ci de se laudă cineva, să se laude numai cu aceea că pricepe; şi Mă cunoaşte că Eu sunt Domnul, Cel ce fac milă şi judecată şi dreptate pe pământ, căci numai aceasta este plăcut înaintea Mea, zice Domnul." (Ieremia 9, 23-24).[1] 

( a. Ce se afirmă prin Teoria Big Bang? b. Cine a propus Teoria Big Bang? c. Câteva date despre George Lemaître d. Workshop academic în onoarea lui Lemaître)



Einstein și Lemaître




a.   Ce se afirmă prin Teoria Big Bang?

Definiția din Dicționarul explicativ al limbii române, Dex o9, referitoare la Big Bang, este următoarea: “BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) aflată la originea expansiunii universului. [Pr.: beng] – Din engl. big bang[theory].”[2]

Cu alte cuvinte, universul material își are originea într-o mare explozie, și el se extinde. Pe parcursul acestui articol se vor mai adăuga unele aspecte la acestă definiție.


b. Cine a propus Teoria Big Bang și când?

„De când George Lemaître pentru prima dată a remarcat în 1927 că un univers care este în expansiune ar putea fi urmărit înapoi prin timp spre un singur punct de origine, oamenii de știință au construit pe această idee a expansiunii cosmice.” Așa aflăm din Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta engleză, la articolul „Big Bang”, în partea introductivă.[3]
“Georges Lemaître (1894-1966), matematician belgian şi preot catolic, «a descris începutul universului ca pe o explozie de artificii, comparând galaxiile cu cărbuni încinşi care se împrăştie într-o sferă ce se extinde din centrul exploziei. El credea că această explozie de artificii reprezintă începutul timpului, care a avut loc în `ziua fără de ieri`»”. Așa am aflat din articolul “George Lemaître și Big Bang-ul”, publicat pe Catholica.ro, în data de 08.05.2009.[4]  Din acest articol citez în continuare:
“Într-un material publicat în Nature din 9 mai 1931, Lemaître sugera că universul are un început clar în care toată materia şi energiile erau concentrate într-un punct… În cazul în care această sugestie este corectă, începutul lumii a avut loc puţin înainte de începutul spaţiului şi timpului”.


c.    Câteva date despre George Lemaître

Un articol mai extins, cu acelașii titlu,  “George Lemaître și Big Bang-ul” din care au preluat cei de la Catholica.ro, găsim pe LUMEA CATHOLICA, tradus din engleză de Cristina Ardelean, și publicat în data de 24 aprilie 2009. [5] Autorul articolului în engleză este Mark Midbon, iar articolul original are titlul “ 'A Day Without Yesterday': Georges Lemaitre & the Big Bang” (`O Zi Fără Ieri`: George Lemaître & Big Bang-ul), și a fost publicat pe Catholic Education Resource Center, în anul 2000.[6]  În cele ce urmează citez din articolul tradus de Cristina Ardelean:

“Când Georges Lemaître se năştea în Charleroi, Belgia, cei mai mulţi oameni de ştiinţă credeau că universul este infinit în timp şi constant în aspectul său general. Lucrările lui Isaac Newton şi James C. Maxwell sugerau un univers etern. Când Albert Einstein a publicat pentru prima dată teoria relativităţii în 1916, ea părea să confirme faptul că universul este etern, stabil şi imuabil.

Lemaître şi-a început propria carieră ştiinţifică la Colegiul de Inginerie din Louvain, în 1913. Cu toate acestea, după un an a fost obligat să plece pentru a servi în artileria belgiană în timpul primului război mondial. După terminarea războiului, a intrat la Maison Saint Rombaut, un seminar al Arhiepiscopiei din Malines, unde, în timpul liber, citea tratate de matematică şi ştiinţe. După hirotonirea sa în 1923, Lemaître a studiat matematica şi ştiinţele la Universitatea din Cambridge, unde unul dintre profesorii săi, Arthur Eddington, era directorul Observatorului.

În cadrul cercetării de la Cambridge, Lemaître a revizuit teoria generală a relativităţii. La fel ca şi în cazul calculelor făcute de Einstein în urmă cu zece ani, calculele lui Lemaître au arătat că Universul trebuie să fie în scădere sau în creştere. Dar în vreme ce Einstein a imaginat o forţă necunoscută – o constantă cosmologică – care menţine stabilitatea, Lemaître a decis că universul este în creştere. El a ajuns la această concluzie după observarea iradierii de culoare roşie, cunoscută drept devierea spre roşu, care înconjoară obiectele din afara galaxiei noastre. Interpretată ca un efect Doppler, această schimbare de culoare însemna că galaxiile se îndepărtează de noi. Lemaître a publicat calculele şi raţionamentele sale în Annales de la Societe scientifique de Bruxelles în 1927. Puţini au fost aceia care i-au acordat atenţie. În acelaşi an, el a vorbit cu Einstein, la Bruxelles, dar acesta din urmă, neimpresionat, i-a spus: «Calculele dumneavoastră sunt corecte, dar modul în care înţelegeţi fizica este abominabil.»”

“Curând, însă, modul în care Einstein înţelegea fizica avea să fie criticat. În 1929, observaţiile sistematice ale lui Edwin Hubble asupra altor galaxii au confirmat devierea spre roşu. În Marea Britanie, Societatea Astronomică Regală s-a reunit pentru a discuta aşa-zisa contradicţie dintre observaţia vizuală şi teoria relativităţii. Sir Arthur Eddington s-a oferit voluntar pentru a găsi o soluţie. Când Lemaître a citit despre aceste proceduri, i-a trimis lui Eddington o copie a tezei lui din 1927. Astronomul britanic şi-a dat seama că Lemaître a făcut puntea dintre teorie şi observaţie. La sugestia lui Eddington, Societatea Astronomică regală a publicat traducerea engleză a lucrării lui Lemaître în Monthly Notices din martie 1931.

Cei mai mulţi oameni de ştiinţă care au citit teza lui Lemaître au admis că universul era în expansiune, cel puţin la momentul respectiv, dar s-au opus ideii că universul ar fi avut un început. Ei erau obişnuiţi cu ideea scurgerii eterne a timpului. Părea ilogic ca infinite milioane de ani să fi trecut înainte ca universul să existe. Eddington însuşi a scris în revista englezească Nature că noţiunea de început de lume este «inadmisibilă»”.

“Preotul belgian i-a răspuns lui Eddington cu o scrisoare publicată în Nature din 9 mai 1931. Lemaître sugera că universul are un început clar în care toată materia şi energiile erau concentrate într-un punct: în cazul în care lumea a început cu un singur cuantum, noţiunile de spaţiu şi de timp nu ar mai fi avut nicio semnificaţie la început, ele ar începe să aibă sens abia atunci când cuantumul original ar fi fost împărţit într-un număr suficient de cuante. În cazul în care această sugestie este corectă, începutul lumii a avut loc puţin înainte de începutul spaţiului şi timpului.”

“Duncan Aikman a scris despre aceste seminarii în New York Times Magazine. Un articol despre Lemaître a apărut în 19 februarie 1933, prezentând o fotografie a lui Einstein şi Lemaître stând unul lângă celălalt. Dedesubtul ei se putea citi: «Îşi nutresc o profundă admiraţie şi respect reciproc.» Pentru activitatea sa, Lemaître a fost primit ca membru al Academiei Regale din Belgia. O comisie internaţională i-a acordat premiul Francqui. Arhiepiscopul din Malines, Cardinalul Josef Van Roey, l-a numit pe Lemaître canonic al catedralei în 1935. Anul următor, Papa Pius al XI-lea l-a numit pe Lemaître membru al Academie Pontificale de Ştiinţe.”

“În 1964 însă, o mare descoperire a confirmat unele dintre teoriile lui Lemaître. Lucrătorii de la Bell Laboratories din New Jersey lucrau la un telescop radio, când au descoperit o interferenţă cu microunde ciudată. Era la fel de puternică, indiferent dacă orientau telescopul spre centrul galaxiei sau în direcţie opusă. Nu numai atât, dar avea mereu aceeaşi lungime de undă şi transmitea mereu aceeaşi sursă de temperatură. Această descoperire accidentală necesita trecerea mai multor luni pentru ca importanţa sa să fie apreciată. În cele din urmă, Arno Penzias a câştigat Premiul Nobel în fizică. Această interferenţă de microunde a fost recunoscută ca radiaţia cosmică de fond, o reminiscenţă a Big Bang-ului. Lemaître a primit vestea cea bună în timp ce era în convalescenţă după un atac de cord la Spitalul Saint Pierre de la Universitatea din Louvain. A murit în Louvain în 1966, la vârsta de 71 de ani.”

“Duncan Aikman punea în prim-plan viziunea lui Lemaître într-o ediţie din 1933 a New York Times: «Nu există conflict între religie şi ştiinţă, a explicat Lemaître în nenumărate rânduri publicului din această ţară… Viziunea lui este interesantă şi importată nu pentru că vine din partea unui preot catolic, sau a unuia dintre astrofizicienii de frunte ai timpurilor noastre, ci pentru că el este şi una şi alta»”.


d.   Workshop academic în onoarea lui Lemaître

Pe 1 și 2 decembrie 2016, la Academia Belgiană din Roma a avut loc un workshop interdisciplinar în onoarea monseigneur-lui Lemaître, la 50 de ani după moartea lui. Scopul acestui workshop a fost “de a aduce laolaltă un gup selectat de fizicieni și filosofi ai științei pentru a discuta subiecte moderne de fizică fundamentală, astrofizică și cosmologie care sunt de interes larg pentru filosofie și care l-ar interesa pe Lemaître dacă astăzi ar fi în viață.”

“Scopul este de a crea o oportunitate pentru un dialog autentic între fizică, filosofie și religie, astfel în același timp aducând un omagiu operei importante și rolului important ale Mgr George Lemaître.”  Așa am aflat din articolul „The Nature of our Biophilic Universe”, publicat la adresa de pe site-ul dedicat acestui eveniment.[7] Aici putem vedea și programul și participanții.

Să remarcăm printre participanții la acest workshop pe vestitul fizician și matematician ateu Stephen Hawking. Cu câteva zile înainte Hawking a participat la adunarea anuală a Academiei Pontificale de Științe, la Vatican, fiind unul dintre cei 80 de membri ai ei. El are  acum 74 de ani, și este pe scaun cu rotile, din cauza unei paralizii apărute la vârsta de 21 de ani. Despre paralizia lui am aflat din Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta română, la articolul  “Stephen Hawking”, de la subtitlul “Lupta cu boala și infirmitatea”.[8] Hawking a vorbit despre originea universului, și a precizat că "Teoria Big Bang" a fost propusă de preotul belgian George Lemaître, acesta fiind părintele Big Bang-ului. 

Arhiepiscopul Marcelo Sanchez Sorondo, cancelar al Academiei, l-a întrebat pe Hawking dacă afirmația lui că Dumnezeu nu există se bazează pe știință, sau pe experiența sa de viață. Hawking a recunoscut că acestă afirmație a lui nu are nimic de a face cu știința. Așa am aflat din articolul "De ce faimosul ateu Stephen Hawking este într-o Academie Pontificală", publicat pe Catholica.ro, în data de 01 decembrie 2016.[9] 

Slăvit să fie Domnul nostru Iisus Hristos, în fiecare moment, în vecii vecilor! Amin!






[1] Profetul Ieremia, cap. 9, versetele 23-24, http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=31&cap=9
[2] DEX `09,  Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Autor: Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”, Editură: Editura Univers Enciclopedic Gold, Anul apariției: 2009, https://dexonline.ro/definitie/Big%20Bang
[3] Big Bang, From Wikipedia, the free encyclopedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Big_Bang
[4] George Lemaître și Big Bang-ul, Catholica.ro, 08.05.2009, http://www.catholica.ro/2009/05/08/lc-georges-lemaitre-si-big-bang-ul/
[5] Mark Midbon, George Lemaître și Big Bang-ul, traducere Cristina Ardelean, LUMEA CATHOLICA, 24 aprilie 2009, http://lumea.catholica.ro/2009/04/georges-lemaitre-si-big-bang-ul/
[6] Mark Midbon, 'A Day Without Yesterday': Georges Lemaitre & the Big Bang, Catholic Education Resource Center, Commonweal Magazine Vol. 127 No. 6 (March 24, 2000) 18-19.,   http://www.catholiceducation.org/en/science/faith-and-science/a-day-without-yesterday-georges-lemaitre-amp-the-big-bang.html
[7] The Nature of our Biophilic Universe, http://itf.fys.kuleuven.be/conference/lemaitre/
[8] Stephen Hawking, Wikipedia, De la Wikipedia, encyclopedia liberă, https://ro.wikipedia.org/wiki/Stephen_Hawking
[9] De ce faimosul ateu Stephen Hawking este într-o Academie Pontificală, Catholica.ro, 01.12.2016,  http://www.catholica.ro/2016/12/01/de-ce-faimosul-ateu-stephen-hawking-este-intr-o-academie-pontificala/
 

joi, 1 decembrie 2016

TE VOM RĂSTIGNI CA PE CÂINELE TĂU, IISUS CHRISTOS (ÎN IRAK)

de Pr. Prof. Ion Ciungu


"Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri”(Romani 2, 24).[1]


(a. Marijam, despre fratele ei răstignit; b. Esam, despre cumnatul său răstignit; c. Intervenție la Națiunile Unite pentru genocidul contra creștinilor; d. Originea ISIS)


Creștini irakieni iau parte la o procesiune pentru a înălța o cruce nouă desupra bisericii Mar Korkeis, după ce crucea originală a fost distrusă de militanți ai Statului Islamic, în orașul Bashiqa, Irak, 19 noiembrie, 2016.


          a. Marijam, despre fratele ei răstignit

           „Un număr mare de creștini irakieni care n-au putut să fugă de la casele lor înainte ca brutalul grup terorist Stat Islamic să fi cucerit arii mari din nordul Irakului au fost răstigniți «ca Iisus» în fața familiilor lor, au dezvăluit refugiați irakieni în Iordania.” Așa am aflat din articolul „ISIS to Crucified Christians: 'If You Love Jesus, You Will Die Like Jesus' ” , (ISIS către Creștini Răstigniți: `Dacă ÎL Veți Iubi Pe Iisus, Veți Muri ca Iisus), publicat de Samuel Smith, pe Christian Post, în data de 28 noiembrie 2016.[2] Din acest articol citez în continuare:
          “Refugiați care au scăpat de furia brutală a SI, cunoscut și ca ISIS, ISIL și Daesh, au vorbit deschis și sincer despre ororile cu care ei și cei iubiți ai lor s-au confruntat trăind ca urmași ai lui Christos sub guvernarea cultului morții islamice. 
          Deși o comisie independentă a Națiunilor Unite pentru Siria a decis în iunie că SI a comis genocid împotriva [comunității religioase de etnie kurdă numită] Yazidis[3], ea încă nu a decis că acel grup a comis genocid împotriva creștinilor.
          Refugiați creștini care au vorbit cu organizația caritabilă ADF International din Amman au descris în detaliu atrocitățile cu care creștinii se confruntă din cauza acțiunilor militanților SI.[4]  … creștinii care n-au fost printre miile care au fugit de la casele lor înainte de preluarea puterii de către jihadiști au fost fie executați, torturați, aserviți sexual, fie întemnițați de SI.
          O creștină irakiană, care este numită cu pseudonimul Marijam, a spus la ADF International despre soarta fratelui ei, care a fost omorât de SI după ce i-au luat cu asalt casa în regiunea Câmpia Ninive.
          După ce SI a luat cu asalt casa fratelui ei, ea a zis că militanții au început să-l bată în fața familiei lui din cauză că era creștin. Ea a zis că atunci când fratele ei a încercat să răspundă la fel, militanții SI imediat l-au împins înapoi jos și i-au spus: «Te vom răstigni ca pe câinele tău, Iisus Christos.»
          Marijam a explicat că militanții l-au bătut și l-au înjunghiat pe fratele ei cu diferite arme în fața soției și copiilor lui timp de aproximativ cinci ore. După tortura aceasta brutală, ea a zis că i-au bătut cuie în mâinile fratelui ei jos pe o scândură și l-au ridicat pe o cruce. Ea a adăugat că fratele ei a fost lăsat să atârne înainte de a fi împușcat în gură în fața familiei lui.
          Marijam a zis că soția și copiii fratelui ei acum locuiesc ca refugiați în Europa dar nu și-au revenit din starea de a-și vedea soțul și tatăl torturat și executat.
          Marijam nu este singura creștină irakiană refugiată care a avut o persoană iubită și răstignită de SI.”


          b. Esam, despre cumnatul său răstignit

          ”Esam, care este tată la trei copii și este originar din periferia orașului Qaraqosh, a spus la ADF International că cel puțin două dintre rudeniile soției lui erau printre multele persoane care n-au putut să fugă din acea regiune înainte de a fi fost prea târziu.
          «Fratele soției mele a fost răstignit de Daesh,» a zis Esam, potrivit World Watch Monitor.[5] «A fost răstignit și torturat în fața copiilor lui care au fost forțați să privească. I-au spus că dacă ÎL iubește pe Iisus așa de mult, va muri ca Iisus.»
          Potrivit lui Esam, cumnata soției lui și copiii ei locuiesc acum în Suedia și sunt ajutați de o organizație de ajutorare de acolo.
          Esam de asemenea a zis că una dintre rudeniile de sex feminin ale soției lui a fost de asemenea luată și acum «locuiește cu unul dintre amirii [conducătorii; n. trad.] Daesh», adăugând că ea nu este singura femeie creștină aservită sexual de SI.
          «Noi am auzit de 12 fete creștine care sunt cu Daesh,» a zis el folosind acronimul arab pentru SI. «E posibil să fie mai multe. Episcopul nostru a spus oamenilor să nu spună dacă își pierd fetele; aceasta este o rușine asupra familiei.»”
          În continuarea articolului de pe Christian Post, Samuel Smith relatează cazul unui tânăr creștin, Karlus, în vârstă de 29 de ani, care a fost torturat și programat să fie executat pe data de 26 septembrie 2014, însă a fost eliberat din motive necunoscute. El a fugit apoi în Kurdistan, apoi a ajuns în Spania unde a fost tratat medical, iar pe urmă a mers în Iordania să caute azil.


          c. Intervenție la Națiunile Unite pentru genocidul contra creștinilor

          Tot din articolul lui Samuel Smith am aflat și următoarele:
          “Un reprezentant al ADF Internațional a spus pentru The Christian Post că mărturiile compilate de această organizație au fost trimise la Comisia Națiunilor Unite pentru Siria pentru a dovedi că SI a comis genocid împotriva creștinilor, ca și împotriva Yazidis”


           d. Originea ISIS

          Să ne amintim că în anul 2003 Irakul a fost invadat de “creștinii” americani, britanici, australieni și polonezi, și Irakul a fost ocupat până în 2011. Așa observăm în articolul „2003 invasion of Irak” (Invazia din 2003 a Irakului), din Enciclopedia liberă Wikipedia.[6]
          Analiști politici americani afirmă următoarele:
          … “Americanii încă plătesc scump pentru războiul de agresiune al lui George W. Bush împotriva mahomedanilor irakieni nevinovați la porunca prim-ministrului Israelului Benjamin Netanyahu …”. … “ este de asemenea imposibil de a combate afirmația că fără «cruciada» lui Bush împotriva mahomedanilor din Irak n-ar exista Statul Islamic. De fapt n-ar exista «război civil » în Siria dacă America nu i-ar ajuta pe șiiții irakieni să scoată milioanele de sunniți irakieni, baathiști, și pe comandanții militari ai lui Sadam, afară din Irak și să-i silească să intre în Siria. Pe scurt, George W. Bush și compania au creat ISIS și din moment ce America a creat acestă situație grea, este regretabil, dar îi revine responsabilitatea să pună lucrurile în ordine.” Așa observăm în articolul “Americans Still Pay Dearly For George W. Bush`s Crusade Against Islam” (Americanii Încă Plătesc Scump Pentru Cruciada lui George W. Bush Împoriva Islamului), publicat de Rmuse, pe Politicus usa, în data de 8 septembrie 2015.[7]
          Deci, ambițiile, lăcomiile politico-economice ale unor „creștini” sub comandă evreiască necreștină, au drept rezultate războaie, cu mulți oameni morți, cu mulți oameni în suferințe, și batjocorirea, pe nedrept, a Blândului Iisus, Mântuitorul lumii!





[1] Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, cap. 2, verset 24, http://www.biblia-bartolomeu.ro/index-C.php?id=NT-Rm-02
[2] Samuel Smith, ISIS to Crucified Christians: 'If You Love Jesus, You Will Die Like Jesus', Christian Post, Nov 28, 2016 | 12:47 PM, http://www.christianpost.com/news/isis-told-crucified-christians-if-you-love-jesus-you-will-die-like-jesus-171766/ 
[3] United Nation Human Rights, UN Commission of Inquiry on Syria: ISIS is committing genocide against the Yazidis, Geneva, 16 June 2016, http://www.ohchr.org/en/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=20113&LangID=E
[4] Andreas Thonhauser, Justice for the Persecuted – Building a Future for Iraki Christians, ADF International, 04 October 2016, http://adfinternational.org/detailspages/blog-details/commentary/2016/10/04/justice-for-the-persecuted-building-a-future-for-iraqi-christians
[5] World Watch Monitor, Under the shadow of IS: Iraqi Christians tell of crucifixions, torture, sex slavery, Published: Nov. 21, 2016, https://www.worldwatchmonitor.org/2016/11/4736740/
[6] 2003 invasion of Irak, From Wikipedia, the free encyclopedia, https://en.wikipedia.org/wiki/2003_invasion_of_Iraq
[7] Rmuse, Americans Still Pay Dearly For George W. Bush`s Crusade Against Islam, Politicus usa, on Tue, Sept 8th, 2015, http://www.politicususa.com/2015/09/08/americans-pay-dearly-bushs-crusade-muslims.html


marți, 29 noiembrie 2016

Sfântul Ierarh Andrei Şaguna - Mitropolitul Ardealului – în conştiinţa noastră, recunoscătoare şi mărturisitoare...



Dr. Stelian Gomboş

         
„Mitropolitul Andrei Şaguna a fost un bărbat aproape extraordinar, trimis de Providenţa Divină pentru fericirea poporului său; că el a fost un Moise, pentru că şi el, ca şi acela, a eliberat poporul său, conducându-l în pământul autonomiei şi independenţei; şi el, ca şi acela, dădu poporului său tablele legii: Statutul organic; şi, în fine, lovi în piatră şi dădu apă cerească poporului său: ştiinţă, lumină, cultură. Despre un astfel de bărbat, pe drept cuvânt, se poate zice că el, pururi va străluci ca un luceafăr pe orizontul bisericii şi naţiunii române.” Aşa îşi încheia Nicolae Popea discursul de recepţie, prezentat în 13/26 martie anul 1900, dedicat vieţii şi activităţii arhiepiscopului şi mitropolitului ortodox al Transilvaniei, Andrei baron de Şaguna (1808-18739).
Andrei Şaguna s-a născut la Miskolţ, în Ungaria, într-o familie de macedo-români din Balcani, a urmat şcoala gimnazială la  Mişcolţ, apoi studii de drept şi filozofie la Pesta şi teologice şa Vârşeţ. La vârsta de 25 de ani îmbracă haina monahală la mănăstirea de la Hopovo. În anul 1846 a fost numit vicar al Episcopiei Ardealului iar, în 18 aprilie 1848, în plină revoluţie, era numit Mitropolit al Transilvaniei. Cum afirma Academicianul Dan Berindei: a fost „o mare personalitate a naţiei româneşti, un conducător înţelept, măsurat, plin de echilibru, al românilor ardeleni în momente care nu au fost deloc uşoare pentru el…un purtător de cuvânt al naţiunii române”. Într-o amplă şi nuanţată analiză a activităţii mitropolitului Şaguna, Părintele Profesor Mircea Păcurariu a subliniat că prin Statutul organic, el a dat „cea mai democratică organizare a bisericii”, drept care  fost consacrat drept „cel mai de seamă organizator şi legiuitor bisericesc din perioada modernă a istoriei, mai ales dacă luăm în calcul şi lucrările sale de Drept canonic, unele traduse în limbile latină, rusă şi greacă.”
          Implicat şi în viaţa naţional-politică, Mitropolitul Andrei Şaguna a participat la revoluţia românească din Ardeal, devenind „capul neîncoronat” al românilor din Transilvania. A fost copreşedinte al Adunării naţionale de la Blaj, care a formulat acea „petiţie naţională” cu 16 articole reprezentând principalele revendicări româneşti, între care recunoaşterea românilor „ca naţiune de sine stătătoare”şi desfiinţarea iobăgiei. „Pe bună dreptate, sublinia Părintele Profesor Mircea Păcurariu într-o alocuţiune a sa, că Mitropolitul Andrei Şaguna a fost considerat diplomatul revoluţiei româneşti din Ardeal, după cum Simion Bărnuţiu era considerat teoreticianul sau ideologul ei, iar Avram Iancu comandantul de oşti populare româneşti.” După revoluţie, Mitropolitul Andei  a continuat lupta pentru drepturile românilor, îndeplinind diferite funcţii, reuşind să „unească în mâna sa cârja de ierarh cu sceptrul unui adevărat conducător politic”. Pentru toate,  istoricul american Keith Hitchns a scris despre el ca „ultimul dintre marii ierarhi conducători politici”.
          Înţelegându-şi şi asumându-şi cu exemplară răspundere misiunea, Mitropolitul Andrei Şaguna a fost şi un misionar al culturii româneşti, convins de importanţa emancipării românilor prin cultură pentru care a iniţiat acţiuni ce-l fac de vrednică cinstire pentru neamul său. Amintim dintre acestea: înfiinţarea „Tipografiei diecezane”,  a ziarului „Telegraful Român”, „gazetă politică, industrială, comercială şi literară” cu apariţie neîntreruptă până astăzi, editarea a numeroase cărţi şi manuale, reeditarea Bibliei de la Sibiu şi  rolul decisiv în înfiinţarea „Asociaţiunii transilvane pentru literatura şi cultura poporului român din Transilvania” (Astra). Tot Mitropolitului Andrei Şaguna i se datorează organizarea şi îndrumarea învăţământului românesc de toate gradele, pus sub ocrotirea bisericii, reorganizarea Institutului teologic-pedagogic din Sibiu precum şi numeroase „fundaţiuni” prin care se acordau burse de studii pentru elevii şi studenţii mai săraci. Ca „mare preot” al Bisericii sale, cum a mai fost numit, s-a remarcat ca un vrednic slujitor al altarului bisericii, fiind  considerat cel mai bun cuvântător bisericesc din sec. XIX. Membrii Societăţii Academice Române,  apreciind întreaga sa munca l-au ales, la 7 septembrie anul 1871, ca membru de onoare.
          Drept urmare, viaţa şi opera Mitropolitului Andrei Şaguna stă sub semnul unei personalităţi de dimensiuni europene prin formaţie, prin misiunea pastorală, prin ampla sa dedicare educării şi culturalizării poporului român din Transilvania cât şi prin participarea sa la mişcarea paşoptistă. Ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei iar după reînfiinţarea Mitropoliei a elaborat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania după care s-a condus Biserica transilvăneană până  în anul 1925 şi care a stat totodată la baza principiilor de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române. Ca rezultat al trudei sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproape 800 de şcoli “poporale", un liceu cu 8 clase la Braşov cu şcoală reală-comercială, un gimnaziu cu 4 clase la Brad.  Au fost editate peste 25 de manuale şcolare iar la Sibiu în anul 1853 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic, cu două secţii teologice şi una pedagogică, a tipărit o serie de manuale didactice şi a trimis numeroşi tineri la universităţi din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. 
Aşadar, a fost primul preşedinte al “Asociaţiei transilvane pentru literatura română şi  cultura poporului român" (Astra), a iniţiat în anul 1853, după cum am spus şi mai sus, ziarul  “Telegraful Român" care apare până astăzi, fără întrerupere. A fost Preşedinte al Marii Adunări Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la BIaj din 3/15 mai 1848, fiind delegat să prezinte revendicările româneşti împăratului. După 1860 a fost membru în Senatul imperial din Viena, în anii 1863-1865 deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor de la Sibiu (1861) şi a Congresului naţional al românilor de la Alba lulia (1863). În anul 1871 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Cu alte cuvinte, întreaga sa operă a fost pusă în slujba emancipării culturale şi sociale a poporului pentru care a păstorit, fiind pentru românii transilvaneni ceea ce fusese doar cu puţin timp înainte Samuel von Brukenthal pentru comunitatea săsească: amândoi rămân în memoria europeana ca întemeietori de instituţii, personalităţi enciclopedice, deschise valorilor umaniste. Organizarea acestei importante aniversări româneşti, aici şi acum, este proba cea mai elocventă că nimic nu este mai profund universal decât a lucra pentru propăşirea spirituală, culturală, socială şi politică a propriului neam şi a patriei.
Totodată, Mitropolitul Andrei Şaguna era un om al rugăciunii, era mereu prezent la slujbele din modesta sa catedrală, nu numai la Liturghie, ci şi la Utrenie şi la Vecernie, îi urmărea pe studenţii teologi care cântau la strană şi de multe ori îi îndrepta atunci când greşeau. Contemporanii ştiau că era un om al rugăciunii, în fiecare dimineaţă îşi făcea pravila lui călugărească, respecta cu stricteţe toate posturile rânduite de Biserică.
A murit la 16-28 iunie anul 1873 şi, potrivit dorinţei sale testamentare, a fost înmormântat lângă biserica mare din Răşinari, unde el slujise de multe ori, "fără pompă, fără muzică şi fără predică", prohodit de un singur preot, duhovnicul său, ieromonahul Gherman Bogdan. Cu toate acestea, la înmormântarea lui au participat mii de români veniţi din toate părţile Ardealului, au venit trenuri speciale, mai ales de la Braşov. Întreaga agoniseală a vieţii a lăsat-o prin testament Arhiepiscopiei Sibiului.
După câţiva ani de la moartea Mitropolitului Andrei Şaguna, Ioan Slavici scria că "astăzi, chiar, şi creştinii ortodocşi din Ardeal îl socotesc între sfinţi". La scurt timp după moarte s-a creat un cult pentru Andrei Şaguna. Pe vremuri, în multe case ţărăneşti din Ardeal, chipul lui Şaguna era pus lângă icoane. Era considerat un adevărat sfânt, ca unul care a contribuit la renaşterea vieţii naţionale, politice, culturale şi spirituale a românilor transilvăneni.
Iar promisiunile, argumentele invocate, demersurile şi reuşita ori succesul ÎPS Părinte Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, au urmărit întotdeauna, cu sârguinţă cursul vieţii Mitropolitului Şaguna - o viaţă de sfinţenie de la „Andrei cel mare la Andrei cel Sfânt”, care deopotrivă a stat „sub semnele timpului şi ale duhului”, considerând  că acum a fost vremea şi timpul ori ceasul ca Mitropolitul Andrei Şaguna să fie canonizat – argumentaţie bine întemeiată şi puternic fundamentată.




https://steliangombos.wordpress.com/