Evanghelia vindecării slugii sutașului:

de Ana-Georgiana Grigore

1. Când în Capernaum intra,

Hristos, la Dânsul a venit

Un om care sutaș era

Și L-a rugat pe El smerit:

2. " Doamne, în casă sluga mea

Stă slăbănog amar zăcând,

Și mult se chinuie așa! " 

Iar Domnul i-a răspuns, zicând:

3. " În casa ta Eu voi veni

Și vindecare lui voi da! "

Dar cel sutaș când auzi,

A prins spre Domnul striga: 

4. " Nu, Doamne, fiindcă eu nu sunt

Vrednic să vii în casa mea,

Ci spune numai un cuvânt

Și sluga se va vindeca!

5.Căci eu sunt om sub stăpânire

Și am ostași supuși și eu

Și tot ce spun are plinire

Și află un sfârșit mereu!

6. De spun la unul" Du-te! " ,pleacă

Și de spun" Vino! ", iute vine

Și toți se străduiesc să facă

Porunca dată chiar de mine! "

7. Iar Domnul când a auzit

A spus acelor ce veneau

În urma Sa mergând grăbit

Și-ale Lui vorbe ascultau: 

8. " Adevărat vouă grăiesc,

Că iatã, nici în Israel

Așa Credință nu găsesc

Precum aflat-am azi în el!

9. Și vouă vreau a vă vesti

Căci cu Avraam la masă stând

Mai mulți din răsărit vor fi

Și mulți chiar din apus curând!

10. Și vor veni cu el cinând

Cei din apus și răsărit

Cu Iacob și Isaac mâncând

Cum fiilor e rânduit!

11. Iar în Sfânta Împărăție

Cu dânșii se vor veseli

Cinând cu mare bucurie

Și răsplătirea vor primi!

12. Iar ai Împărăției fii

În întuneric fiind goniți

Chiar afară vor scrâșni

Din dinții lor, stând chinuiți!

13. Acolo dar va fi suspinul,

Și crunta dinților scrâșnire

Iar plânsul nu va ști alinul

Și nici nu avea-va vreo sfârșire! "

14. Și spre sutaș a spus îndată:

" Te duce și să fie ție,

După credința arătată

Acum în propria-ți mărturie! "

15. Și sănătos a fost vădit

Al celui sutaș slujitor

Precum pe cale a grăit

Stăpânul Sfânt Mântuitor!

16. Dar noi, ce înțelegem oare

Din cele ce am auzit?

Din Sfânta Domnului Lucrare

Puțin ni s-a descoperit? !

17. Vedem în Evanghelia Sfântă

Cum un sutaș vine supus,

La Domnul cu credință multă

Vrând ajutorul Lui Iisus,

18. Un om străin, sutaș numit,

Vine la Domnul cu credință

Voind să fie izbăvit

Sluga din greaua suferință

19. Pe când mulți din evrei erau

În contra Lui Hristos porniți

Și întru Dânsul nu credeau

La inimă fiind împietriți,

20. Acel sutaș roman venea

La Domnul, întru El crezând

Și pentru sluga Lui cerea

Al Domnului ajutor blând

21. Când mulți din cei evrei priveau

La Domnul cu dispreț ori ură

Și doar de formă Îl urmau

Ori Îl cinsteau numai din gură,

22. Acel sutaș, păgân știut

Veni cerând a fi scăpată

Sluga ce el o a avut

Ce îi era lui devotată.

23. Căci servitorul său zăcea

Ca slăbănog ținut la pat

Și fiind așa, se chinuia

De boala lui amar legat

24. Iar cel ce Lege nu avea

Dar o plinea în schimb din fire,

Ca fiu al Legii se vădea

Prin portul și a lui trăire!

25. Pentru aceasta a grăit

Hristos, evreilor spunând

Că din apus și răsărit

Mulți cu Avraam vor sta, mâncând

26. Pentru că toți cei ce grăiesc

Că Legea o cunosc mereu

Însă prin fapte nu vădesc

Că sunt supuși Lui Dumnezeu,

27. Vor lua osândă în vecie

Iar nu răsplata cea dorită

Iar Sfânta Lui Împărăție

Nu le va fi lor dăruită!

28. Căci cel ce orb se socotește

Neștiind de fel Cuvântul Sfânt

Mult mai puțin se osândește

Mai mică osândire luând!

29. Dar cei ce spun că pot vedea

Ades și știu Legea cea Sfântă

Pe când plinesc tot fapta rea,

În veci au osândire cruntă!

30. Pentru că ei știu ce e bine

Și știu și ce e rău, în schimb

Lucrează rău fără rușine

Fiind farisei în orice timp!

31. Căci și aici mulți ce spuneau

Că sunt popor ales numiți

Pe cei străini disprețuiau

Pe când erau nelegiuiți!

32. Deși erau aleși numiți

Făgăduința așteptând

Erau la inimi împietriți

În chiar Hristos ei necrezând!

33. Fiindcă mândria lor cea grea

Și fala lor, împiedica

Duhul din dânșii a vedea

Pe Cela ce cu ei stătea.

34. Deși Hristos era cu ei,

Ei, cei aleși nu Îl știau

Și chiar și azi acei evrei

Să Îl aștepte încă stau!

35. Pentru că răul și mândria

Ai lor ochi zilnic au orbit

Ca să nu vadă proorocia

Ce între dânșii s-a plinit!

36. Dar cel păgân, câine numit

De cei evrei, a cunoscut

Pe Domnul Vieții Cel slăvit

Atunci în lume coborât!

37. Și cu iubirea ce purta

Acelei slugi ce îi slujea

A mers voind a Îl ruga

Pe Sfântul Doctor pentru ea.

38. Și lângă Domnul ajungând

Plin de smerire a cerut

A fi tămăduit curând

Sluga ce lui a tot slujit!

39. Iar când Hristos a vrut îndată

La el să vină, vindecând

Pe sluga cea cumplit legată

De neputința grea oricând,

40. Acela în smerirea lui

L-a refuzat, căci socotea

Că vrednic el nu se afla

Pentru prezența Domnului!

41. Pentru aceasta Îi cerea

Domnului Sfânt o vorbă doar

Să spună spre a o scăpa

Pe slugă din bolire iar!

42. Iară Hristos pentru puterea

Credinței cea de el purtată

A dezlegat slugii durerea

Iar dânsa fost-a vindecată!

43. Și crezul sãu a lăudat

Ca toți acei prezenți să vadă

Crezul lui mare arătat

Și toți la fel ca el să creadă

44. Dar a mustrat și pe acei

Ce se numeau aleși, pe când

Erau la porturi farisei

Și roade nu dădeau nicicând.

45. Căci ei spuneau că sunt născuți

Din seminția lui Avraam

Și că erau aleși știuți

Însă spuneau așa în van!

46. Căci portul și credința cea

Ce o purtau în orice zi

Prin fapta lor, nu dovedea

Că sunt ai Domnului copii!

47. Dar câți nu sunt asemeni oare,

Spunând că sunt creștini pioși

Pe când plinesc reaua lucrare

Iar la purtări sunt ticăloși?

48. Câți nu își spun: " Suntem creștini!

Și Îl urmăm pe Domnul Sfânt! "

Pe când de fapta rea sunt plini

Ori dușmănesc în al lor gând?

49. Câți nu gândesc: " De voi veni

În Casa Sfântă stând pios

Pot să plinesc ce voi voi

Căci am iertare la Hristos! " ?

50. Sau câți nu spun: " De săvârșesc

O slujbă-două, am scăpare

Și chiar de rele făptuiesc

Nu iau osânda grea și mare! " ?

51. Fiindcă aceștia socotesc

Că aparența va putea

Ascunde portul mișelesc

Și tăinui purtarea rea.

52. Aceștia cred că dacă pot

De om, un rău să tăinuiască

Pot și pe Domnul Savaot

Prin viclenii să amăgească.

53. Dar dânșii sunt în amăgire

Și în a celui rău orbire

Mergând pe calea de pieire

Și adunând doar osândire!

54. Fiindcă Acel ce a zidit

Ochiul, ne vede ce plinim

Iar Cel ce gândul a plinit

Cunoaște-va tot ce gândim!

55. Cela ce mâna a creat

Știe și ce lucrăm cu ea!

Iar Cel ce viața ne-o a dat

În orice timp ne va veghea!

56. Căci Domnul Sfânt, la Judecată,

Nu va privi înfățișarea

Ori fapta prefăcut curată

Ci gândul, vorba și purtarea!

57. Căci o credință se vădește

Prin fapte nu doar prin cuvânt

La fel cum pomul de rodește

E socotit bun pe pământ!

58. Iar pomul cel neroditor,

Se taie și e ars apoi

Dar Domnul Cel Judecător

La fel va face și cu noi!

59. Deci să luăm seama, nu cumva

Credința ce avem, să fie

Moartă, de ea nu va avea

Fapte de sfântă mărturie!

60. Căci altfel veșnic vom primi

Osânda iadului amar

Pe când mulți alții vor veni

În locul nostru aflând har!

61. Și astfel cei atei, păgâni,

Ori păcătoși vor fi salvați

Pe când noi, cei numiți ca "buni "

Vom fi la iad crunt condamnați!

62. Fiindcă în Ceruri nu numirea

Cea de creștini ne mântuiește

Ci gândul, portul și trăirea

Ce Crezul ne adeverește!

63. Să credem sincer în Iisus

Cerând a Lui Sfântă păzire

Dar împlinind ce El a spus

Nu fiind creștini prin denumire.

64. Ca și spre noi să spună blând

Hristos în Cer: " Îți fie ție

După Credința ta, intrând

În Sfânta Mea Împărăție!

65. Cãci roade am gãsit la tine

Vrednic copil de râvnã plin

Deci ia odihna Mea cu Mine

În veacuri prăznuind. Amin! "

Apocalipsa mică

de Lucian Olaru

Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt!

(Iona 2, 8)

“… toate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!" (Iona 2, 10)

         

Apocalipsă se numeşte sfârşitul lumii sau moartea generală a lumii. Pentru că lumea are un început – ea nu există din veşnicie, ci numai Dumnezeu există dintotdeauna, din veşnicie – de aceea lumea trebuie să ajungă într-un moment în care se epuizează, adică se încheie sau se termină. Momentul sau timpul când se va întâmpla nu îl ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl[1]. Moartea fiecăruia dintre noi este tot o apocalipsă, o sfârşire personală – încheierea vieţii pământeşti, despre care nu ştie nimeni când se va întâmpla. Cu toate acestea au existat oameni sfinţi cu o viaţă extraordinară cărora Dumnezeu le-a descoperit timpul mutării lor la Domnul.

Când moare, omul îşi trăieşte apocalipsa personală urmată imediat de Judecata Particulară când trebuie să dea socoteală pentru faptele bune pe care le putea face în timpul vieţii şi pentru relele pe care le-a lucrat. Gândul la moarte, la apocalipsa propriei noastre fiinţe, are rolul de a ne pregăti prin depărtarea de rele şi prin lucrarea binelui pentru a putea da răspuns bun la Judecata înfricoşătoare a lui Dumnezeu. Evenimentele deosebite care se întâmplă periodic în toată lumea – războaie mari, boli, calamităţi naturale, accidente – nu sunt decât nişte avertizări, anumite semne de alarmă care ne amintesc că viaţa pământească este deosebit de firavă; oricând se poate încheia; moartea nu ţine seama de vârstă, sex sau condiţie socială. Bogaţii şi săracii, împăraţii şi supuşi lor, oamenii liberi împreună cu cei lipsiţi de libertate, cu toţii vom fi acoperiţi de pământ, în timp ce sufletul va fi judecat de Dumnezeu şi primeşte răsplată sau pedeapsă. Ameninţarea cu apocalipsa sau gândul la moarte are un rol pedagogic, coercitiv, pentru că de multe ori un eveniment grav schimbă vieţile oamenilor; adeseori morţi violente, nedrepte sau prea timpurii, întorc oamenii către Dumnezeu cu pocăinţă.

Să ne amintim doar două cazuri despre modul în care ameninţarea explicită cu distrugere a lui Dumnezeu a făcut ca oamenii să se pocăiască şi să se întoarcă de la rele.

Un exemplu din Vechiul Testament este atunci când Dumnezeu trimite mesajul Său prin proorocul Său Iona, fiul lui Amitai la locuitorii din Ninive; o cetate mare şi importantă, Ninive avea o populaţie de peste 120 000 de suflete, “care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor”[2]; Iona trebuie să le spună că “Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!”[3] şi că trebuie să se pocăiască. La început proorocul a vrut să fugă cu o corabie departe de Domnul, la Tarsis, însă o furtună mare era gata să înghită corabia; atunci Iona – aruncat în apă ca să se potolească marea – este înghiţit de un peşte mare şi salvat de la înec; proorocul se afla într-un mare impas: sfârşitul, apocalipsa, moartea lui iminentă; aflat în pântecele peştelui, de acolo, din pântecele locuinţei morţilor strigă către Dumnezeu; rugăciunea fierbine este ascultată şi împlinită uşor de Dumnezeu căci Iona este aruncat din pântecele peştelui pe ţărm a treia zi. Aceste lucruri sunt cântate atât de frumos de către imnografii Bisericii în Catavasiile Înălţării Sfintei Cruci prin irmosul cântării a şasea:

„În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte a închipuit-o lămurit, de unde a treia zi ieşind, a însemnat învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit cu trupul, şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat”[4].

Mai târziu aducându – şi  aminte, Iona exclamă: „Tu ai scos din stricăciune viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu!”[5].

Observăm o a doua apocalipsă în aceaşi carte a Vechiului Testament: „Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă”. Cetatea cea mare a Ninivei fiind plină de fărădelegi, este ameninţată de omul lui Dumnezeu Iona cu distrugere totală după 40 de zile. Locuitorii nu s-au întrebat ce este de făcut, pentru că au ascultat de prooroc; salvarea nu poate veni decât de la Dumnezeu. Să ne întoarcem – “către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui;”[6] – ca să nu pierim. Pentru că s-au întors din căile lor cele rele şi s-au pocăit, spune Iona, “i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit”[7]. Apocalipsa locuitorilor din cetatea cea mare a Ninivei nu a mai avut loc pentru că s-au pocăit şi Dumnezeu i-a iertat.

Proorocul Iona zice aşa: “Ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi”[8]; el s-a supărat că Dumnezeu nu s-a ţinut de cuvânt şi a iertat pe niniviteni şi nu a împlinit distrugerea promisă; ca să înţeleagă mai bine, Iona trăieşte bucuria întâmplării cu vrejul care a ţinut umbră profetului; într-o noapte a luat fiinţă vrejul fără nici un fel de trudă din partea lui Iona şi în noaptea următoare vrejul s-a uscat. Truda lui Dumnezeu cu oamenii, grija Lui deosebită pentru ei şi iubirea Lui cea mare face ca puţine semne de pocăinţă să amâne sfârşitul omenirii; Dumnezeu se întristează mai tare când ne vede că murim în păcate decât s-a întristat Iona când a văzut că i s-a uscat vrejul. Un singur fir de pocăinţă să avem fiecare în inima noastă şi Iisus îndată ne primeşte, pentru că Dumnezeu este îndelung-răbdător, este mult-milosârd şi Îi pare rău de fărădelegile noastre.

În istoria biblică despre conducătorii poporului evreu a existat o întâmplare despre o mică apocalipsă, asemănătoare cu cea a proorocului trimis în misiune la cetatea cea mare a Ninivei. Este vorba despre regele Iezechia (care a trăit în secolele VIII-VII înainte de Hristos) şi fusese împărat al lui Iuda; el s-a îmbolnăvit foarte tare şi era aproape de moarte. Atunci a venit la el marele prooroc Isaia şi i-a spus aşa: fă-ţi testament, pune toate în rânduială şi pregăteşte-te că nu te vei mai face sănătos, ci vei muri[9]. Auzind aceste cuvinte grele, Iezechia s-a mâhnit,  s-a întors cu faţa la perete, a plâns tare şi a început să se roage aşa:

“Adu-ţi aminte Doamne, că am umblat înaintea feţei Tale cu credinţa şi cu inima dreaptă şi am făcut cele plăcute în ochii Tăi!”[10].

Cartea a patra a Regilor ne spune că Dumnezeu a văzut lacrimile şi pocăinţa lui, a auzit rugăciunea lui şi a trimis înapoi pe proorocul Isaia care a pus pe rană o turta de smochine şi în trei zile s-a însănătoşit Iezechia – regele lui Iuda.

Şi a mai adăugat Dumnezeu la zilele regelui Iezechia 15 ani.

 Atunci când un om moare are loc mica apocalipsă: este sfârşitul lumii pentru cel mort; a încetat durerea şi plăcerea, a încetat orice şansă de a lucra bine sau de a face răul. Împărăţia lui Dumnezeu este şi mai aproape de omul care a lucrat binele, iar de omul care a lucrat răul este mai aproape pedeapsa, chinul cel veşnic, Judecata osânditoare; de aceea Ioan Botezătorul a strigat atât de des:

“Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” [11].

---

[1] Matei 24, 36

[2] Iona 4, 11
http://www.biblia-ortodoxa.ro/vechiul-testament/iona

[3] Iona 3, 4

[4] Canonul Catavasiilor Înălţării Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, irmosul cântării a şasea, Catavasier, EIBM al BOR, Bucureşti, 2002, p. 327.

[5] Iona 2, 7

[6] Iona 3, 8

[7] Iona 3, 10

[8] Iona 4, 2

[9] IV Regi cap. 20

[10] IV Regi 20, 3

[11] Matei 3, 2

ARCA LUI NOE RECONSTRUITĂ ÎN SUA

de Pr. Prof. Ion Ciungu

(  a. Inaugurarea Arcei reconstruite;  b. Ostilități din partea ateilor locali;  c. Cine este Ken Ham?;  d. Sensul cuvântului  „om de știință” )

"Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi." (Luca 17,  26-27)

a.    Inaugurarea Arcei reconstruite

Ken Ham, președinte și co-fondator al Organizației Creștine „Answers in Genesis” (Răspunsuri în Geneză), „vede o paralelă între timpul lui Noe din cartea biblică a Genezei și secularizarea în creștere a culturii americane.”

Arca lui Noe, la dimensiunile reale descrise în Biblie (în cartea Facerea sau Geneza), a fost reconstruită de tâmplari amish în cinci ani și inaugurată joi,  07.07.2016, în SUA, în  orașul Williamstown, statul Kentucky.

A fost aleasă data de 07.07. pentru inaugurare, pentru că în  cartea Facerea (Geneza), la capitolul 7, versetul 7 se spune astfel: "Și Noe și fiii lui și soția lui și soțiile fiilor lui au intrat în arcă pentru a scăpa de apele potopului." Așa aflăm din articolul "A flood of guests expected as Noah’s Ark theme park opens in Kentucky" ( Un potop de oaspeți este așteptat căci parcul tematic Arca lui Noe se deschide în Kentucky), scris de jurnalista Emily McFarlan Miller , pe "Religion News Service", pe data de 07.07.2016. [1]

Ştirea a fost preluată și de agenţia de știri Lăcaşuri Ortodoxe. Astfel putem citi: "Vasul, cu înălțimea unei case cu 8 etaje, 155 de metri lungime și 26 de metri lățime, va fi atracția principală a parcului tematic creștin dedicat creației lumii, potrivit World Religion News."[2]

a.    Ostilități din partea ateilor locali

"Proiectul s-a confruntat, deja, cu ostilitati din partea ateilor militanți locali, care susțin că proiectul de construire şi sprijinirea acestuia de către guvern încalcă principiul separării Bisericii de stat."

"Oponenților nu le-au plăcut nici condițiile de angajare în «flota creştină», impuse lucrătorilor pe Arca lui Noe. Angajaţii trebuie să semneze documentul «Crezul», care stabilește principiile de bază ale Credinței Creștine, inclusiv atitudinea față de faptul că «uniunea dintre un bărbat și o femeie, este o legatură prin Taina Căsătoriei».

Un angajat al parcului, conform acestui document, trebuie, totodată, «să-L accepte pe Iisus Hristos ca Mântuitor al său, şi să accepte că cei care nu cred în Hristos sunt sortiţi suferinţei veşnice, în timp ce aceia care cred în El îşi vor găsi viața veșnică în Dumnezeu».

Jimmy Ham, creatorul proiectului, recunoaște că aceste condiții nu le permit evreilor, musulmanilor și membrilor altor religii să lucreze în noul parc tematic creștin."

b.    Cine este Ken Ham ?

Ken Ham, educator creștin, născut în 1951 în Australia, este licențiat în Științe Aplicate, cu accent pe Biologia Mediului, al Institutului de Tehnologie din Qeensland. Este   căsătorit și are cinci copii. În urma dezbaterii din februarie 2014  pe care a avut-o cu inginerul american și educator științific, Bill Nye, agnostic, referitoare la concepția creaționistă despre Pământul tânăr, Ham a câștigat publicitate și fonduri care l-au ajutat să construiască parcul tematic "Ark Encounter" .  (Bineînțeles că Nye a spus că sprijinul pe care l-a primit Ham este ceva rău pentru educația științifică, pentru Kentucky, pentru SUA, pentru omenire). Așa aflăm din Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta engleză, la articolul  „Ken Ham”.[3]

c.    Sensul cuvântului „om de știință”

Ken Ham, în dezbaterea cu Bill Nye, din 4 februarie 2014 a spus:

„Cred că este o distorsionare grosolană în cultura noastră. Vedem oameni îndoctrinați să creadă că creaționiștii nu pot fi oameni de știință. Cred că acest lucru este rezultatul deturnării de către seculariști a sensului cuvântului «om de știință».”[4]

Nathaniel Jeanson, biolog educat la Harvard, spre deosebire de alți colegi ai săi, implicat în proiectul lui Ham, a spus: „Aceasta nu este anti-știință. Aș zice că noi îmbrățișăm toată știința. Tocmai îi învățăm pe oameni să gândească diferit.”[5]

---

[1]  Emily McFarlan Miller,  A flood of guests expected as Noah’s Ark theme park opens in Kentucky, Religion News Service, 07.07. 2016,  http://religionnews.com/2016/07/07/a-flood-of-guests-expected-as-noahs-ark-theme-park-opens-in-kentucky

[2] Scris de Redacția de Știri, Arca lui Noe copie fidelă refăcută la cote reale in SUA, LO News, 07 Jul 2016, http://lonews.ro/stiinta-tehnica/22876-arca-lui-noe-foto-in-kentucky-sua-astazi-se-lanseaza-cea-mai-fidela-copie-la-cote-reale.html

[3] Ken Ham, Wikipedia, Personal life and education, și Bill Nye – Ken Ham debate, https://en.m.wikipedia.org/wiki/Ken_Ham

[4] Kimberly Winston, Excerpts from the Ham on Nye showdown, Religion News Service, February 5, 2014, http://religionnews.com/2014/02/05/excerpts-ham-nye-showdown/

[5] Harriet Alexander, Noah's Ark 'replica' unveiled in Kentucky amid anger at 'scientifically preposterous' museum, The Telegraph, 8 July 2016, http://www.telegraph.co.uk/news/2016/07/07/noahs-ark-replica-unveiled-in-kentucky-amid-anger-at-scientifica/