marți, 21 iulie 2015

2015: Anul Internaţional al Luminii




Bibliotecar (responsabil CDI) Monica Gujan,
Liceul Tehnologic „J. Lebel” Tălmaciu

    






La propunerea organizaţiilor ştiinţifice din toată lumea, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a proclamat 2015, Anul Internaţional al Luminii. Lumina are un rol vital în viaţa noastră de zi cu zi. Ea a revoluţionat medicina, a făcut posibilă comunicarea pe plan internaţional cu ajutorul internetului şi continuă sa fie liantul care uneşte aspectele culturale, economice şi politice ale societăţii globale.
Philip Stahl, preşedintele Societăţii Internaţionale pentru Ştiinţele Optice şi Fotonice de la NASA menţiona: „Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 2015 An Internaţional al Luminii pentru a promova toate aspectele generării de lumină, de la industria iluminării la biologie şi arhitectură, de la fizică la filosofie. Este o linie foarte subţire între cei care gândim lumina în termeni fizici şi cei care o gândim în termeni filosofici şi religioşi.”
Sigla evenimentului din 2015 conţine o serie de reprezentări grafice, fiecare având o simbolistică aparte: soarele reprezintă originea vieţii, durabilitatea, cultura şi universalitatea; steagurile denotă dimensiunea internaţională a evenimentului, iar culorile lor simbolizează spectrul, dar şi legătura între ştiinţă, artă, cultură şi educaţie.
Anul Internaţional al Luminii 2015 va pune accentul pe importanţa luminii şi aplicaţiile ei în viaţa oamenilor, fie că este vorba de domeniul sănătăţii, al comunicaţiilor, economie, mediul înconjurător sau social.
LUMINA are aşadar conotaţii multiple: energie, viaţă, creaţie, valoare, bogăţie, inspiraţie, credinţă, sacralitate, speranţă. În strânsă legătură cu lumina fizică, care ne oferă confortul din fiecare zi, deosebit de importantă este şi lumina spirituală, care ne oferă pacea interioară, sufletească. În acest sens, adeseori spunem că ne iluminăm când ne rugăm, când intrăm într-o biserică sau pur şi simplu când ne gândim la Dumnezeu. Este vitală astfel credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, care este Lumina lumii.
Iluminare interioară produce şi citirea unei cărţi bune, spun iubitorii de lectură. De aceea vă propun o invitaţie la lectură. Este vorba despre cartea filologului PETRU CREŢIA (1927-1997), Luminile şi umbrele sufletului, apărută într-o ediţie specială la Editura Humanitas, în anul 2011. Paginile acestui volum de eseuri conţin reflecţii şi vorbe de duh despre: Demnitate, Cinste, Vrednicie, Cuviinţă, Prostie, Mediocritate, Dreptate, Adevăr, Calomnie, Intoleranţă, Blândeţe, Răbdare, Dezamăgire, Suferinţa zadarnică, Văicăreală, Curaj, Speranţă, Tristeţe, Bucurie, Superficialitate, Nepăsare, Vorba fără de rost, Credinţă – adică, în esenţă, despre LUMINILE şi UMBRELE care se împletesc în sufletul fiecărui om. 
Iată câteva cugetări privind Răbdarea, perfect valabile în aceste vremuri guvernate vădit de lipsa ei: „Există virtuți mai strălucite decât răbdarea şi totuşi voi susţine aici că ea
trebuie numărată printre cele mai înalte. Şi ştiu şi de ce n-a dobândit rang de nobleţe: pentru că ea nu încununează frunţile marilor protagonişti ai istoriei, ale căpeteniilor şi ale eroilor, de ea au avut nevoie cei ce-au trebuit să rabde, să îndure istoria, asupriţii şi obidiţii ei. Răbdarea este o virtute pasivă, ea este de fapt forma pasivă a curajului, rezistenţa în timp la răul din lume. Dar, aşa cum este, răbdarea poate fi temeiul unei biruinţe. Pentru că "a răbda" nu înseamnă simplul fapt de a tolera ceva neprielnic sau duşmănos fiinţei tale, a te supune fără să crâcneşti unei voinţe din afara ta. Înseamnă să ai tăria de a îndura, dârzenia de a rămâne întreg, stăpân pe tine, nealterat şi neînfrânt. Să rabzi şi să taci cum tace şi rabdă pământul, dar nu la nesfârşit. Răbdarea implică un termen final şi totodată speranţa că vei ajunge acolo: gândul că trebuie să aştepţi doar până vine ceasul cel bun, ceasul când răul va trece de la sine, istovit sau îndepărtat de alte puteri ale lumii, de alte împrejurări ale ei. (…)
Omul răbdător are un suflet adânc şi puternic, cel lipsit de răbdare este superficial şi fără forţă interioară.(…)
Răbdarea se dobândeşte în timp. În timpul trecerii veacurilor şi a generaţiilor, cu ritmul lor netulburat, cum o dobândesc ţăranii, care sunt în stare să aştepte oricât, pentru că au aşteptat mereu, din tată-n fiu. Sau în timpul unei vieţi, învăţând să aştepţi vremea. Dovadă, extrema nerăbdare a copiilor, care vor să obţină pe loc tot ce doresc, ca într-un basm. La ei e lucru firesc, dar la omul zilelor noastre, la omul modern cum se zice, nerăbdarea a luat proporţii aproape patologice, de parcă ar fi un copil întârziat. Mult bine ne-ar face să ne dezmeticim din nerăbdare. De ce atâta grabă? Există o mişcare în lume pentru protejarea mediului natural. Ar trebui să ne gândim şi la una care să protejeze timpul de funesta noastră pripă şi precipitare. Timpul viu are legile lui, cine le încalcă strică buna rânduială a lumii şi se înstrăinează pe sine de ea.” (pag. 69-72)
Luminile şi umbrele sufletului este o carte care îndeamnă la introspecţie, la investigarea propriului suflet, la întoarcerea spre sine şi detaşarea de tumultul ameţitor şi adesea copleşitor al vieţii. Într-o societate profund informaţională, dominată de globalizare, ne este tot mai greu să ne regăsim pe noi înşine, să găsim autenticul din noi şi să răzbim prin originalitate şi individualitate. Dar nu este imposibil! Întoarcerea spre noi, pentru limpezirea sufletului, este un exerciţiu care echilibrează raportul dintre noi şi lume.



Bibliografie:
http://ari-iluminat.ro
http://www.rador.ro/2014/12/16/2015-va-fi-anul-international-al-luminii
Petru Creţia, Luminile şi umbrele sufletului, Bucureşti: Humanitas, 2011.




vineri, 15 mai 2015

Iisus – lumina lumii, Mama lui Iisus – Maica luminii


CETĂŢENIE EUROPEANĂ  ŞI  CETĂŢENIE NAŢIONALĂ
                                             2015:   ANUL  INTERNAŢIONAL  AL  LUMINII


( Simpozion la Liceul tehnologic  “J. Lebel “  Tălmaciu, 27 martie 2015;  referat prof. Ciungu Ion )



de Pr. Prof.
ION CIUNGU


Drumul Crucii IV, Întâlnirea Domnului cu Maica Sa.





“Deci  iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt lumina lumii; Cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” ( Ioan 8, 12 )

 “O, Maica Luminii, încununează-ne, luminează-ne din întunericul păcatului cu sfinţenia ta şi revarsă asupra noastră înţelepciunea şi lumina învăţăturii lui Iisus Hristos.”[1]

         





În Crezul creştin Iisus este numit “Lumină din Lumină”, adică de aceeaşi natură sau esenţă cu Tatăl Ceresc.
          Oare Iisus este lumină pentru toată lumea?  Oare câţi sunt creştini, cu numele, la nivel mondial?
          The World Factbook dă populaţia ca 7 095 217 980 ( est. iulie 2013 ) şi distribuţia religiilor ca Creştini 31,50% ( din care Romano-Catolici 16,85%, Protestanţi 6,15%, Ortodocşi 3,96%, Anglicani 1, 26% ),  Mahomedani 23,20% ( din care Sunniţi 75-90%, Şiiţi 10-20%, Ahmadiţi 1%), Hinduşi 13,8%, Buddhişti 6,77%, Sikhişti 0,35%, Evrei 0,22%, Baha`i 0,11%, alte religii 10,95%, nereligioşi 9,66%, atei 2,01% ( est. 2010 ).[2]
          Iisus a luminat, luminează şi va lumina lumea cu persoana Lui divino-umană orientată spre oameni, dar în acelaşi timp şi spre Tatăl Ceresc şi spre Spiritul Adevărului Mângâietor.
          Lucrarea lui Iisus de luminare a lumii este de fapt o lucrare treimică, în colaborare cu Tatăl Ceresc şi cu Spiritul Adevărului Mângâietor.
          Iisus a găsit în lume persoane capabile să primească în ele lumina Lui divină, prin credinţă. Aceste persoane au fost apostolii. Apostolii, la rândul lor, prin puterea Duhului Sfânt, primit de la Iisus, au devenit “lumină a lumii”. Pe lumina credinţei lor Iisus a întemeiat Biserica Sa. Iisus, ca Om, S-a rugat Tatălui Ceresc să nu piară credinţa apostolilor şi ca ei să fie protejaţi de Cel Viclean. Iisus S-a rugat şi pentru persoanele care prin cuvintele apostolilor vor crede în El.  Adică pentru persoanele care prin lumina credinţei lor pot deveni lumină pentru lume.
          Lumina luminează în întuneric, iar întunericul Iadului n-a cuprins-o, n-o poate cuprinde şi n-o va putea cuprinde, adică n-o va putea birui niciodată. Aşa a spus Iisus.
          Iisus ne cere să nu ascundem lumina credinţei noastre în divinitatea Lui, ci să o lăsăm să lumineze înaintea oamenilor prin faptele noastre bune, astfel încât Tatăl nostru Ceresc să fie slăvit.
          Chiar mai înainte de apostoli, persoana care a primit lumina Duhului Sfânt a fost Fecioara Maria. Duhul Sfânt S-a coborât peste ea şi puterea Tatălui Ceresc a umbrit-o.
          Poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, conştient de drama întunecimii spirituale în care a ajuns, o invocă pe Sfânta Fecioară Maria: „ Răsai asupra mea lumină lină …” .
          Să ne amintim şi în acest an că drapelul UE este de fapt drapelul Sfintei Fecioare Maria. Acest drapel a fost inspirat din arta catolică care o reprezintă pe Maica Domnului pe baza textului din  Apocalipsa cap. 12, unde scrie astfel: „ În cer a apărut un semn mare: o  femeie  înveşmântată în  soare, cu luna sub picioare şi cu o coroană de douăsprezece stele pe cap.” [3]
          La nivel naţional, în acest an, e potrivit să ne amintim de Andrei Scrima ( 1925 - 2000 ), de la a cărui naştere se împlinesc 90 de ani. Născut la Gheorgheni, jud. Ciuc ( azi jud. Harghita ). A. Scrima a făcut studii în ţară [ la Bucureşti, Filosofie şi Litere ( 1943-48 ) şi Teologie Ortodoxă   ( 1949-56 ) şi în străinătate [ la Geneva ( Elveţia ), în 1956, la Institutul Ecumenic ( 5 luni ), la Benares ( India ), perioada 1957-59, studii doctorale ].
          Din 1960, A. Scrima a devenit cetăţean francez. În perioada 1963-65 a fost reprezentantul personal al patriarhului ecumenic Athenagora I la Conciliul II Vatican, în timpul papei Paul VI. În 1964 a pregătit întâlnirea dintre Athenagora I şi Paul VI în Ierusalim. Rezultatul întâlnirii a fost ridicarea reciprocă a blestemelor ( a anatemelor, a bulelor de excomunicare ) din anul 1054, când s-au separat Bisericile ( Marea Schismă ). Astfel, în 1965 s-a restaurat oarecum comuniunea dintre Roma şi Constantinopol, printr-o Declaraţie Comună Catolico-Ortodoxă. Schisma nu s-a desfiinţat total nici azi, dar ridicarea blestemelor este un semn de lumină între creştini, căci Iisus ne recomandă să binecuvântăm, nu să blestemăm. Astfel, Andrei Scrima este considerat Aromânul care a împăcat Bisericile.[4]
          În altă ordine de idei, în legătură cu “Lumina Sfântă” de la Ierusalim, din Sâmbăta Paştilor, apar mereu argumente că este o fraudă, o „minciună pioasă”,  perpetuată de clerici pentru a obţine bani de la pelerini şi un credit moral- religios care, de fapt, este fals.[5]  Dar şi Satan se maschează în înger de lumină.                                 


[1] PSALTIREA MAICII DOMNULUI, Psalmul 109, în Viaţa, Urmarea şi Psaltirea Maicii Domnului – Mama Noastră, Editura LUMINĂ DIN LUMINĂ, Bucureşti 2001, Apare cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, p. 417-418.
[2]   List of religious populations,  From Wikipedia, the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_religious_populations , nota nr. 1,       "The World Factbook". Retrieved 14 February 2015..  The World Factbook este o publicaţie anuală a CIA ( Central  Intelligence  Agency ), adică Agenţia Centrală de Informaţii, cu alte cuvinte unul din principalele  servicii secrete  al SUA ( înfiinţat în 1947 ).
[3] Drapeau européen ,  Symbolique mariale,    http://fr.wikipedia.org/wiki/Drapeau_europ%C3%A9en#Symbolique_mariale   
[4] Claudiu Pădurean, Aromânul care a împăcat bisericile, în România Liberă, 31 martie 2010
[5] Lumina Sfântă, de la Wikipedia, enciclopedia liberă, Critici, http://ro.wikipedia.org/wiki/Lumina_Sf%C3%A2nt%C4%83