de Pr. Prof. Ion Ciungu
(a. Românca
Mica Ertegun, născută Ioana Maria Banu, a donat 1,3 milioane $ pentru
restaurarea Ediculei sau Capelei Sfântului Mormânt; b. Cine este Mica Ertegun?)
„...
în El vor nădăjdui popoarele și plin de slavă Îi va fi locul de odihnă.”
(Isaia
11, 10)
Sanctuarul
care adăpostește locul tradițional de înmormântare al lui Iisus Hristos este în
curs de restaurare în interiorul Bisericii Sfântului Sepulcru din Ierusalim. PHOTOGRAPH
BY ODED BALILTY, AP FOR NATIONAL GEOGRAPHIC
a.
Românca
Mica Ertegun, născută Ioana Maria Banu, a donat 1,3 milioane $ pentru
restaurarea Ediculei sau Capelei Sfântului Mormânt
Exclusive: Christ's Burial Place Exposed for First Time in Centuries[1]
By Kristin
Romey, NATIONAL GEOGRAPHIC, PUBLISHED OCTOBER 26, 2016,
Restauratorii
care lucrează în Biserica Sfântului Sepulcru din Israel înlătură placa de
piatră venerată ca locul de odihnă al lui Iisus Hristos.
(Dacă accesați articolul în
engleză aici este un filmuleț)
EXCLUSIVE:
O Privire De Aproape În Interiorul Mormântului Desigilat al lui Christos
IERUSALIM
– Pentru prima dată după sute de ani, oamenii de știință au expus suprafața
originală a ceea ce conform tradiției este considerat a fi mormântul lui Iisus
Christos. Situat în Biserica Sfântului Sepulcru din Vechea Cetate a
Ierusalimului, mormântul a fost acoperit cu îmbrăcăminte de marmură începând
cel puțin din anul 1555 d. Hr., și foarte probabil cu sute de ani mai înainte.
“Îmbrăcămintea
de marmură a mormântului a fost înlăturată, și am fost surprinși de cantitatea
de material de umplutură de sub ea”, a zis Fredrik Hiebert, arheolog asociat
oficial la Societatea National Geographic, un partener în proiectul de
restaurare. “Va fi o analiză științifică lungă, dar în final vom putea să vedem
suprafața stâncii originale pe care, potrivit tradiției, a fost pus corpul lui
Christos.”
Potrivit
tradiției creștine, trupul lui Iisus Christos a fost pus pe un substrat stâncos
sau „pat de înmormântare” tăiat în marginea unei peșteri de calcar, în urma
răstignirii de către romani în anul 30 sau posibil 33 d. Chr. Credința creștină
zice că Hristos a fost înviat după moarte, iar femeile care au venit să ungă
trupul Lui la trei zile după înmormântare au spus că nu au găsit corpul mort.
Acest
pat de înmormântare este acum împrejmuit de o structură mică cunoscută ca
Edicula (de la cuvântul latin aedicule sau “casă mică”), care a fost ultima
dată reconstruită în 1808-1810 după ce a fost distrusă într-un foc. Edicula și
interiorul mormântului sunt în prezent în curs de restaurare de către o echipă
de oameni de știință de la Universitatea Tehnică Națională din Atena, sub
îndrumarea Supraveghetorului Științific Principal Profesoara Antonia
Moropoulou.
Expunerea
patului de înmormântare dă acum cercetătorilor o oportunitate fără precedent de
a studia suprafața originală a ceea ce este considerat a fi locul cel mai sacru
al Creștinătății. O analiză a stâncii originale ar putea să le dea
posibilitatea să înțeleagă mai bine nu numai forma originală a camerei
mormântului, dar și cum ea a evoluat ca punct central de venerație de când a
fost prima dată identificată de Elena, mama împăratului roman Constantin, în
anul 326 d. Hr.
“Suntem
la momentul extrem de important de a reabilita Edicula,” a zis Moropoulou. Tehnicile
pe care le folosim pentru a înregistra acest monument unic vor da lumii
posibilitatea de a studia rezultatele noastre ca și când cei care urmăresc ar
fi ei înșiși în mormântul lui Hristos.”
Niște
muncitori încep să înlăture marmura uzată care timp de sute de ani a ținut închis
patul de înmormântare, dând la iveală un strat de material de umplutură de
dedesubt.
Ușile
bisericii au fost închise devreme – cu ore înainte de timpul normal de
închidere, lăsând uimiți o mulțime de pelerini și turiști în fața impozantelor
uși de lemn. În interior, o formație ordonată de conservatori cu căști galbene,
franciscani în robe brune și simple, preoți ortodocși cu potcapuri negre și
înalte, și egipteni copți cu glugile brodate au înconjurat intrarea Ediculei,
căutând să pătrundă cu privirea spre nivelurile ei. Deasupra tuturor acestora
era fațada sanctuarului de la începutul secolului al XIX-lea, sculpturile ei
lucrate cu minuțiozitate fiind ascunse de grinzi de fier și de banda portocalie
de siguranță.
În
interiorul mormântului, în care de obicei licărește o constelație slabă de
lumânări de ceară, iluminatul strălucitor specific în construcții a umplut
celula mică, revelând detalii minuscule care de obicei erau trecute cu vederea.
Dala de marmură care acoperă banca cea sfântă – de aproximativ 3 pe 5 picioare
și sculptată din marmură crem – fusese scoasă din zid. Dedesubt era o suprafață
de piatră gri-bej. Ce este asta? a fost întrebată o persoană care lucrează în
calitate de conservator. “Încă nu știm,”
a răspuns ea. “E timpul să aducem înăuntru uneltele științifice de
monitorizare.”
O
călugăriță creștină îngenunchează în rugăciune la “patul de înmormântare” al
lui Hristos în interiorul sanctuarului mormântului, cunoscut ca Edicula.
PHOTOGRAPH
BY ODED BALILTY, AP FOR NATIONAL GEOGRAPHIC
Biserica
Sfântului Sepulcru (cunoscută și ca Biserica Învierii) este în prezent sub
custodia a șase secte creștine. Trei grupuri majore – Biserica Greacă Ortodoxă,
Biserica Romano Catolică, și Biserica Ortodoxă Armeană – mențin controlul
principal asupra acestui loc, iar Ortodocșii Copți, Etiopieni și Comunitățile
Siriace au, de asemenea, o prezență acolo. Părțile bisericii care sunt
considerate arii comune de închinare pentru toate sectele, inclusiv
mormântul, sunt reglementate de un acord Status Quo care cere consimțământul
tuturor bisericilor tutelare.
În
afara Ediculei, Theophilos III, Patriarhul Grec al Ierusalimului, stătea în
picioare urmărind evenimentele cu un zâmbet senin. “Sunt bucuros că atmosfera
este specială, este o bucurie ascunsă,” a zis patriarhul. “Aici avem
franciscani, armeni, greci, gărzi mahomedane, și ofițeri de poliție evrei.
Sperăm și ne rugăm ca acesta să fie un mesaj real că imposibilul poate deveni
posibil. Noi toți avem nevoie de pace și de respect reciproc.”
Reînnoirea unui Mormânt
Sacru și Loc de Pelerinaj
Integritatea
structurală a Ediculei de la începutul secolului al XIX-lea este o preocupare
de decenii. Ea a suferit deteriorări în timpul unui cutremur din 1927, iar
autoritățile britanice au fost forțate să consolideze clădirea în 1947 cu
grinzi exterioare inestetice care rămân până în ziua de azi. Dificultățile
dintre reprezentanții Status Quo – ului și lipsa de resurse financiare au
împiedicat reparația ei.
Lideri
bisericești ascultă informații curente despre lucrarea de renovare de la Dr.
Antonia Moropoulou, lider al echipei de restaurare.
În
2015, Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimului, cu acordul celorlalte două
comunități majore, a invitat Universitatea Tehnică Națională din Atena (care
anterior condusese proiectele de restaurare la Acropola din Atena și la Hagia
Sophia) să studieze Edicula. Comunitățile Bisericii Sfântului Sepulcru au fost
de acord să restaureze structura în martie 2016, urmând ca lucrarea să fie
încheiată până la primăvara lui 2017. Între donațiile majore la proiectul de
peste 4 milioane $ este o binefacere regală de la regale Abdullah II al
Iordaniei, și un dar de 1,3 milioane $ de la Mica Ertegun către Fondul Mondial
al Monumentelor în susținerea acestui proiect.
Societatea
National Geographic, cu binecuvântarea Patriarhului Grec al Ierusalimului și a
celorlalte comunități religioase a format o alianță strategică cu Universitatea
Tehnică Națională din Atena pentru ocrotirea moștenirii culturale. Pentru o
privire exclusivă la proiectul de restaurare, urmăriți Explorer pe Canalul
National Geographic, care urmează în noiembrie.
Kristin
Romey este o scriitoare din personalul care tratează subiecte de arheologie și
paleontologie pentru National Geographic.
b. Cine este Mica Ertegun?
Mica
Ertegun, născută Ioana Maria Banu, este o româncă stabilită în Statele Unite de
mult timp. La vârsta de 16 ani, la insistențele tatălui ei, medicul Gheorghe
Banu, închis de comuniști, ea s-a căsătorit cu boierul Ștefan Greciani, în
vârstă de 31 de ani, cu scopul de a putea pleca din țară deodată cu regele
Mihai. Așa am aflat din articolul “Cine este românca Mica Ertegun, filantroapa
care a donat peste 30 de milioane de euro Universităţii Oxford. A fugit din
România împreună cu Regele Mihai”, publicat de Alexandra Pele, pe “Gândul”, în
data de 1 martie 2012.[2]
Tot
de aici putem afla că soțul ei Ahmet Ertegun a fost producător de muzică, că
era „foarte cult, foarte civilizat”, că era fiul ambasadorului Turciei în SUA, și
că s-au căsătorit în 1961.
Ea a făcut carieră în design interior, n-au
avut copii, și sunt vestiți pentru fapte de filantropie.
"Pentru
Ahmet, dar şi pentru mine, una dintre cele mai mari plăceri ale vieţii a fost
să studiem istoria, muzica, limbile străine, literatura şi arheologia.”
Enciclopedia
liberă, Wikipedia, varianta engleză, îl prezintă pe Ahmet Ertegun (1923-2006) ca
“om de afaceri turco-american, scriitor de cântece și filantrop.”[3]
[1] Kristin
Romey, Exclusive: Christ's Burial Place
Exposed for First Time in Centuries, NATIONAL GEOGRAPHIC, PUBLISHED OCTOBER
26, 2016, http://news.nationalgeographic.com/2016/10/jesus-tomb-opened-church-holy-sepulchre/
[2] Alexandra
Pele, Cine este românca Mica Ertegun, filantroapa care a donat peste 30 de
milioane de euro Universităţii Oxford. A fugit din România împreună cu Regele
Mihai, Gândul, 1 martie 2012, http://www.gandul.info/stiri/cine-este-romanca-mica-ertegun-filantroapa-care-a-donat-peste-30-de-milioane-de-euro-universitatii-oxford-a-fugit-din-romania-impreuna-cu-regele-mihai-9360300
