de Ana-Georgiana Grigore
1. Când în Capernaum intra,
Hristos, la Dânsul a venit
Un om care sutaș era
Și L-a rugat pe El smerit:
2. " Doamne, în casă sluga mea
Stă slăbănog amar zăcând,
Și mult se chinuie așa! "
Iar Domnul i-a răspuns, zicând:
3. " În casa ta Eu voi veni
Și vindecare lui voi da! "
Dar cel sutaș când auzi,
A prins spre Domnul striga:
4. " Nu, Doamne, fiindcă eu nu
sunt
Vrednic să vii în casa mea,
Ci spune numai un cuvânt
Și sluga se va vindeca!
5.Căci eu sunt om sub stăpânire
Și am ostași supuși și eu
Și tot ce spun are plinire
Și află un sfârșit mereu!
6. De spun la unul" Du-te!
" ,pleacă
Și de spun" Vino! ", iute
vine
Și toți se străduiesc să facă
Porunca dată chiar de mine! "
7. Iar Domnul când a auzit
A spus acelor ce veneau
În urma Sa mergând grăbit
Și-ale Lui vorbe ascultau:
8. " Adevărat vouă grăiesc,
Că iatã, nici în Israel
Așa Credință nu găsesc
Precum aflat-am azi în el!
9. Și vouă vreau a vă vesti
Căci cu Avraam la masă stând
Mai mulți din răsărit vor fi
Și mulți chiar din apus curând!
10. Și vor veni cu el cinând
Cei din apus și răsărit
Cu Iacob și Isaac mâncând
Cum fiilor e rânduit!
11. Iar în Sfânta Împărăție
Cu dânșii se vor veseli
Cinând cu mare bucurie
Și răsplătirea vor primi!
12. Iar ai Împărăției fii
În întuneric fiind goniți
Chiar afară vor scrâșni
Din dinții lor, stând chinuiți!
13. Acolo dar va fi suspinul,
Și crunta dinților scrâșnire
Iar plânsul nu va ști alinul
Și nici nu avea-va vreo sfârșire!
"
14. Și spre sutaș a spus îndată:
" Te duce și să fie ție,
După credința arătată
Acum în propria-ți mărturie! "
15. Și sănătos a fost vădit
Al celui sutaș slujitor
Precum pe cale a grăit
Stăpânul Sfânt Mântuitor!
16. Dar noi, ce înțelegem oare
Din cele ce am auzit?
Din Sfânta Domnului Lucrare
Puțin ni s-a descoperit? !
17. Vedem în Evanghelia Sfântă
Cum un sutaș vine supus,
La Domnul cu credință multă
Vrând ajutorul Lui Iisus,
18. Un om străin, sutaș numit,
Vine la Domnul cu credință
Voind să fie izbăvit
Sluga din greaua suferință
19. Pe când mulți din evrei erau
În contra Lui Hristos porniți
Și întru Dânsul nu credeau
La inimă fiind împietriți,
20. Acel sutaș roman venea
La Domnul, întru El crezând
Și pentru sluga Lui cerea
Al Domnului ajutor blând
21. Când mulți din cei evrei priveau
La Domnul cu dispreț ori ură
Și doar de formă Îl urmau
Ori Îl cinsteau numai din gură,
22. Acel sutaș, păgân știut
Veni cerând a fi scăpată
Sluga ce el o a avut
Ce îi era lui devotată.
23. Căci servitorul său zăcea
Ca slăbănog ținut la pat
Și fiind așa, se chinuia
De boala lui amar legat
24. Iar cel ce Lege nu avea
Dar o plinea în schimb din fire,
Ca fiu al Legii se vădea
Prin portul și a lui trăire!
25. Pentru aceasta a grăit
Hristos, evreilor spunând
Că din apus și răsărit
Mulți cu Avraam vor sta, mâncând
26. Pentru că toți cei ce grăiesc
Că Legea o cunosc mereu
Însă prin fapte nu vădesc
Că sunt supuși Lui Dumnezeu,
27. Vor lua osândă în vecie
Iar nu răsplata cea dorită
Iar Sfânta Lui Împărăție
Nu le va fi lor dăruită!
28. Căci cel ce orb se socotește
Neștiind de fel Cuvântul Sfânt
Mult mai puțin se osândește
Mai mică osândire luând!
29. Dar cei ce spun că pot vedea
Ades și știu Legea cea Sfântă
Pe când plinesc tot fapta rea,
În veci au osândire cruntă!
30. Pentru că ei știu ce e bine
Și știu și ce e rău, în schimb
Lucrează rău fără rușine
Fiind farisei în orice timp!
31. Căci și aici mulți ce spuneau
Că sunt popor ales numiți
Pe cei străini disprețuiau
Pe când erau nelegiuiți!
32. Deși erau aleși numiți
Făgăduința așteptând
Erau la inimi împietriți
În chiar Hristos ei necrezând!
33. Fiindcă mândria lor cea grea
Și fala lor, împiedica
Duhul din dânșii a vedea
Pe Cela ce cu ei stătea.
34. Deși Hristos era cu ei,
Ei, cei aleși nu Îl știau
Și chiar și azi acei evrei
Să Îl aștepte încă stau!
35. Pentru că răul și mândria
Ai lor ochi zilnic au orbit
Ca să nu vadă proorocia
Ce între dânșii s-a plinit!
36. Dar cel păgân, câine numit
De cei evrei, a cunoscut
Pe Domnul Vieții Cel slăvit
Atunci în lume coborât!
37. Și cu iubirea ce purta
Acelei slugi ce îi slujea
A mers voind a Îl ruga
Pe Sfântul Doctor pentru ea.
38. Și lângă Domnul ajungând
Plin de smerire a cerut
A fi tămăduit curând
Sluga ce lui a tot slujit!
39. Iar când Hristos a vrut îndată
La el să vină, vindecând
Pe sluga cea cumplit legată
De neputința grea oricând,
40. Acela în smerirea lui
L-a refuzat, căci socotea
Că vrednic el nu se afla
Pentru prezența Domnului!
41. Pentru aceasta Îi cerea
Domnului Sfânt o vorbă doar
Să spună spre a o scăpa
Pe slugă din bolire iar!
42. Iară Hristos pentru puterea
Credinței cea de el purtată
A dezlegat slugii durerea
Iar dânsa fost-a vindecată!
43. Și crezul sãu a lăudat
Ca toți acei prezenți să vadă
Crezul lui mare arătat
Și toți la fel ca el să creadă
44. Dar a mustrat și pe acei
Ce se numeau aleși, pe când
Erau la porturi farisei
Și roade nu dădeau nicicând.
45. Căci ei spuneau că sunt născuți
Din seminția lui Avraam
Și că erau aleși știuți
Însă spuneau așa în van!
46. Căci portul și credința cea
Ce o purtau în orice zi
Prin fapta lor, nu dovedea
Că sunt ai Domnului copii!
47. Dar câți nu sunt asemeni oare,
Spunând că sunt creștini pioși
Pe când plinesc reaua lucrare
Iar la purtări sunt ticăloși?
48. Câți nu își spun: " Suntem
creștini!
Și Îl urmăm pe Domnul Sfânt! "
Pe când de fapta rea sunt plini
Ori dușmănesc în al lor gând?
49. Câți nu gândesc: " De voi
veni
În Casa Sfântă stând pios
Pot să plinesc ce voi voi
Căci am iertare la Hristos! " ?
50. Sau câți nu spun: " De
săvârșesc
O slujbă-două, am scăpare
Și chiar de rele făptuiesc
Nu iau osânda grea și mare! " ?
51. Fiindcă aceștia socotesc
Că aparența va putea
Ascunde portul mișelesc
Și tăinui purtarea rea.
52. Aceștia cred că dacă pot
De om, un rău să tăinuiască
Pot și pe Domnul Savaot
Prin viclenii să amăgească.
53. Dar dânșii sunt în amăgire
Și în a celui rău orbire
Mergând pe calea de pieire
Și adunând doar osândire!
54. Fiindcă Acel ce a zidit
Ochiul, ne vede ce plinim
Iar Cel ce gândul a plinit
Cunoaște-va tot ce gândim!
55. Cela ce mâna a creat
Știe și ce lucrăm cu ea!
Iar Cel ce viața ne-o a dat
În orice timp ne va veghea!
56. Căci Domnul Sfânt, la Judecată,
Nu va privi înfățișarea
Ori fapta prefăcut curată
Ci gândul, vorba și purtarea!
57. Căci o credință se vădește
Prin fapte nu doar prin cuvânt
La fel cum pomul de rodește
E socotit bun pe pământ!
58. Iar pomul cel neroditor,
Se taie și e ars apoi
Dar Domnul Cel Judecător
La fel va face și cu noi!
59. Deci să luăm seama, nu cumva
Credința ce avem, să fie
Moartă, de ea nu va avea
Fapte de sfântă mărturie!
60. Căci altfel veșnic vom primi
Osânda iadului amar
Pe când mulți alții vor veni
În locul nostru aflând har!
61. Și astfel cei atei, păgâni,
Ori păcătoși vor fi salvați
Pe când noi, cei numiți ca
"buni "
Vom fi la iad crunt condamnați!
62. Fiindcă în Ceruri nu numirea
Cea de creștini ne mântuiește
Ci gândul, portul și trăirea
Ce Crezul ne adeverește!
63. Să credem sincer în Iisus
Cerând a Lui Sfântă păzire
Dar împlinind ce El a spus
Nu fiind creștini prin denumire.
64. Ca și spre noi să spună blând
Hristos în Cer: " Îți fie ție
După Credința ta, intrând
În Sfânta Mea Împărăție!
65. Cãci roade am gãsit la tine
Vrednic copil de râvnã plin
Deci ia odihna Mea cu Mine
În veacuri prăznuind. Amin! "
