de Pr. Prof. Ciungu Ion
( 1. Cartea "O stea la Răsărit ,
Creșterea Creștinismului în China" ;
2. Persecutarea creștinilor în China;
3. Creștini arestați în China pentru că s-au opus înlăturării crucilor; 4. Mișcarea de rugăciune non-stop cuprinde
China ateistă ; 5. Religii în China
; 6. Creștini în China ; 7. Câți creștini sunt în China ? ; 8. Reguli care strâmbă creștinismul în
bisericile Three Self controlate de comuniști ;
9. Biserica Protestantă Subterană
din China ; 10. Biserica Catolică subterană sau deasupra solului ? 11. Ortodoxia în China; 12. De ce este așa de slab dezvoltată
ortodoxia în China ? )
"În această
imagine din 30 iulie 2015, luată dintr-o înregistrare video, o cruce de pe
vârful Bisericii Catolice din Lower Dafei, se răstoarnă după ce a fost tăiată
de un muncitor guvernamental chinez cu o torță pentru tăiat metale, în satul
Lower Dafei din districtul Yongjia, din
provincia Zhejiang din estul Chinei. O campanie guvernamentală masivă este în
desfășurare în Zhejiang, unde se crede că autoritățile au un termen de două
luni pentru a înlătura crucile de pe turlele, acoperișurile și arcurile de
ziduri a aprox. 4000 de biserici protestante și catolice care marchează
peisajul regiunii."[1]
1. Cartea "O stea la Răsărit ,
Creșterea Creștinismului în China"
În luna mai 2015, a
apărut în SUA, la Templeton Press, cartea " O Stea la Răsărit, Creșterea
Creștinismului în China ", scrisă de Rodney Stark și Xiuhua Wang.
Redau descrierea cărții așa cum este făcută
pe site-ul TEMPLETON PRESS :[2]
" Descriere
Care este starea
Creștinismului în China, în mod real ? Unii savanți spun că China este
invulnerabilă la religie. Unii spun că eforturile trecute ale misionarilor au
eșuat, condiderându-i pierduți pe cei care au fost convertiți ca nimic mai mult
decât " creștini pentru orez
", sau suflete cinice care frecventaseră misiunile pentru beneficiile pe
care ele le asigurau. Alții se întreabă dacă Revoluția Culturală a stins orice șanse
de creștinism în China.
Rodney Stark și
Xiuhua Wang oferă o perspectivă diferită, argumentând că creștinismul este viu,
bine, și chiar în creștere. Stark abordează subiectul dintr-un fundal de
cercetare extinsă atât a creștinismului cât și a istoriei chineze, iar Wang
oferă o privire interioară asupra creștinismului și a locului lui în țara ei
natală, China. Ambii autori acoperă istoria religiei în China, arătând
falsitatea unor teorii mai vechi cu privire nu numai la numărul creștinilor, ci
la felurile de creștini care au apărut în ultimii 155 de ani. Stark și Wang
pretind că chiar atunci când fac
estimări cu privire la creștinii vizibili, cei care nu fac parte din bisericile
subterane, există mii de chinezi care se convertesc la creștinism în fiecare
zi, și patruzeci de noi biserici care se deschid în fiecare săptămână.
O Stea la Răsărit se bazează pe două
studii naționale importante pentru a schița un prim plan al religiei în China.
O estimare demnă de încredere este că până în 2007 erau aproximativ 60 de
milioane de creștini în China. Dacă rata actuală de creștere ar fi să se
mențină până în 2030, vor fi mai mulți creștini în China - cam 295 de milioane
- decât în orice altă națiune de pe pământ. Acest lucru are implicații
semnificative, nu doar pentru China ci pentru mai marea ordine mondială. E
probabil faptul că creștinismul chinez se va scinda în denominațiuni, în mod
verosimil conducând la aceleași feluri de ramificații politice, sociale și
economice văzute în Vest astăzi.
Fie că sunteți nou
în studierea creștinismului din China, fie că aceasta a fost și este aria
dumneavoastră de interes de ani de zile, "O Stea la Răsărit" oferă
o relatare demnă de încredere, provocatoare de gânduri noi și angajantă, despre
rezistența credinței creștine în China și implicațiile pe care le are pentru
viitor."
2. Persecutarea creștinilor în China[3]
"Când se are în
vedere cea mai recentă izbucnire a persecuției contra creștinilor în China,
ceea ce trebuie să înțelegeți este faptul că deja se crede că există acolo mai
mulți creștini (cam 100 de milioane) decât membri ai Partidului Comunist (87 de
milioane). Acesta nu este un rezultat impresionant pentru 70 de ani de
suprimare ateistă și feroce în mod intermitent a religiei: când comuniștii au
luat puterea în 1947, erau numai aproximativ 4 milioane de creștini în țară.
Sub Mao, în jur de 500 000 de creștini au murit pentru - sau din cauza -
credinței lor. Totuși de când statul maoist s-a deschis spre capitalism în anii
1980, creștinismul, împreună cu alte religii, a crescut într-un ritm
uimitor."
Spicuiesc în
continuare din articolul lui Andrew Brown, publicat în ziarul britanic The
Guardian, din 30 iulie 2015:
"În această
săptămână s-a raportat că lideri creștini s-au adunat pe străzi în semn de
protest față de înlăturarea crucilor; în ultimii doi ani, s-a estimat că mai
mult de 1 200 de cruci au fost date jos de la bisericile din provincia Zhejiang
ca parte a unei inițiative guvernamentale."
"China este pe
cale să devină, în următorii 15 ani, cea mai populată națiune creștină a lumii.
Ea este de asemenea țara celei mai mari populații de atei din lume - potrivit
Pew Research, 46% din ateii lumii se află în China. Sunt mahomedani în vestul
Chinei și buddhiști în Tibet, pentru fiecare din aceste două categorii religia
este și o expresie a nemulțumirii naționale sau etnice față de chinezii han. [
"Chinezii han" formează grupul etnic majoritar în China continentală, 92% ;
nota traducătorului ]. Religia
tradițională se reîntoarce de asemenea. Dar nu e nicio îndoială că creștinismul
crește cel mai rapid."
"Noile
convertiri la creștinism în China se găsesc mai ales printre clasele educate și
competitoare. Cam jumătate din puținii juriști pentru drepturile omului din
țară sunt creștini, după cum sunt mulți dintre liderii mișcării pro-democrație
din Hong Kong."
"Relațiile
chineze cu Vaticanul sunt de mult timp încordate cu privire la controlul
Bisericii, și mai ales controlul numirilor în funcții. Partidul Comunist,
asemenea lui Henry VIII, vrea să decidă cine conduce biserica în țara lui.
Papa, acum ca și atunci, nu are de gând să cedeze.
Acesta este un motiv
pentru care marea majoritate a creștinilor chinezi sunt protestanți de un fel
sau altul, majoritatea derivând în ultimă instanță din misiunile presbiteriene
din secolele XIX și XX. Structura decentralizată a acestei forme de
creștinism o ajută să crească și să se răspândească, dar și face mai dificil
faptul ca guvernele să reducă acordurile durabile cu ea. Este același fel de
problemă pe care guvernele europene o întâmpină cu islamul: cine sunt liderii ?
Unele dintre
bisericile atacate în cel mai recent val de persecuții au fost membre oficiale
și aprobate de stat ale mișcării "Three Self", o denominațiune
protestantă care este menită să fie în întregime sub controlul guvernului
(multe dintre aceste biserici au camere CCTV orientate spre amvoane, cu scopul
de a verifica predicile pentru lipsa de ortodoxie politică). Toate acestea
sugerează un partid care în mod real nu știe ce să facă. Marxismul este golit
de conținut în China de astăzi, iar capitalismul singur nu va furniza mari
visuri colective. Naționalismul este prea periculos. Dar creștinismul nu poate
fi în întregime îmblânzit. Poate că cea mai izbitoare statistică din această
povestire este faptul că creștinii acum reprezintă cam 5% din populația
chineză. Adică ceva mai mult decât proporția de musulmani în Britania per
total. Este vorba de nivelul la care minoritățile religioase devin prea mari
pentru a le ignora, și totuși prea mici pentru a se simți în siguranță.
Izbucnirea din această săptămână nu va fi ultima."
3. Creștini arestați în China pentru că s-au
opus înlăturării crucilor
Jurnalistul Tom
Philips, corespondent din Beijing pentru ziarul britanic The Guardian scria în
27 august 2015 următoarele:[4]
"Forțele de
securitate chineză au inițiat o listă scurtă cu activiști ai bisericii care
s-au opus unei campanii a partidului comunist de a înlătura crucile.
«Cel puțin nouă
persoane pe care le cunosc au fost luate și duse de poliție și această cifră
este încă în creștere, » a spus pentru the Guardian, joi după- amiază, un lider
bisericesc din provincia răsăriteană Zhejiang.
«Credem că este o
campanie care țintește lideri bisericești în toată provincia. Aceasta poate fi
acțiune inițiată numai de guvernul provincial.»
Până acum mai mult de 1 200 de cruci au fost
înlăturate, spun activiștii. Câteva biserici au fost complet demolate ,
inclusiv biserica de mari dimensiuni din teritoriul independent Sanjiang, din
Wenzhou, un oraș cunoscut ca Ierusalimul Chinei, din cauza comunității creștine
mari...".
"China s-a
confruntat cu condamnarea internațională din cauza demolării totale sau
parțiale a cel puțin 400 de biserici în provincia răsăriteană Zhejiang de la
începutul anului 2014".[5]
Pentru a ne face o
idee despre provincia Zhejiang, nu-i rău să știm că are o suprafață cam
jumătate față de România, iar populația este de 54 de milioane de locuitori,
din care creștini sunt 2,62%.
4. Mișcarea de rugăciune non-stop cuprinde
China ateistă
George Thomas, de la
rețeaua de televiziune creștină americană din Virginia, " Christian Broadcasting Network" ,
în 17 septembrie 2015, oferea detalii despre Mișcarea de rugăciune non-stop din
China:[6]
" Douăzeci și patru de ore pe zi, șapte
zile pe săptămână, mii de creștini se
întâlnesc într-un colț din nord-estul Chinei pentru o mișcare de
rugăciune fără precedent.
Ceea ce a început ca
o mică adunare, în urmă cu șase ani, a devenit o inițiativă de rugăciune la
nivel național, unind sute de biserici chineze..." .
"Ani de-a
rândul, guvernul chinez a încercat să stingă creștinismul. La sfârșitul anilor
1940 aproximativ 500 000 de creștini chinezi au fost omorâți din cauza
credinței lor.
Acum după zeci de
ani, în ceea ce este din punct de vedere oficial încă o națiune atee,
creștinismul este religia cu creșterea cea mai rapidă."
"Centrul de
rugăciune a început în iunie 2009. De atunci, 617 biserici din toată China s-au
înscris pentru a se ruga 24 de ore pe zi.
Bining a zis că ei
au trei obiective principale.
«Primul, ca acesta să fie un loc unde
oamenii să poată face pace unii cu alții. Al doilea, ca Dumnezeu să folosească
acest loc ca bisericile să se căiască și să ajungă la înțelegere una cu alta
prin cedări reciproce. Și al treilea ca acesta să fie un loc unde oamenii să
poată face pace cu Dumnezeu», a zis ea."
" « Rugăciunea
non-stop 24 de ore nu este o sarcină ușoară de îndeplinit, dar este un lucru
fericit pe care îl avem de făcut, să ne bucurăm
24 de ore de prezența lui Dumnezeu în rugăciune» a zis Dong Lili, un alt
mediator pentru rugăciune."
"Pentru Ha
Bining și soțul ei Feng Kai, acest loc este un vis dat de Dumnezeu și devenit
realitate pentru a uni bisericile din China și pentru a ajuta la aducerea
veștii despre dragostea lui Hristos pâna la marginile pământului.
«Acesta este miezul
creștinismului» a zis Bining. «Suntem toți pe genunchi, ridicând mâinile și
rugându-ne ca Evanghelia să continue să se răspândească în toată lumea și de asemenea
aici în China.» "
5. Religii în China
În funcție de surse,
estimările cu privire la numărul creștinilor din China variază. Datele de mai
jos sunt luate din Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta engleză, de la
articolul "Religion in China", și de la subtitlul "Christianity".[7]
" Potrivit
celor mai recente analize demografice o medie de 30% - 80% din populația
Chinei, adică sute de milioane de oameni, practică diferite feluri de religii populare
chineze și de taoism, 10 - 16% sunt buddhiști,
2 - 4% sunt creștini, iar 1 - 2% sunt musulmani....".
" Creștinismul
în China a fost introdus de două ori între secolele VII și XV, dar n-a reușit
să prindă rădăcină. A fost reintrodus în secolul XVI de misionari iezuiți.
Misiuni protestante și mai târziu misionari catolici au extins prezența
creștinismului, care a influențat Revolta Taiping de la mijlocul secolului XIX.
Sub comunism, misionarii străini au fost expulzați, majoritatea bisericilor au
fost închise, iar școlile, spitalele și orfelinatele lor au fost luate. În
timpul Revoluției Culturale mulți preoți au fost închiși. După sfârșitul anilor
1970, libertățile religioase pentru creștini s-au îmbunătățit."
"Protestanții
astăzi, incluzând atât biserici oficiale cât și neoficiale, au între 25 și 35
de milioane de aderenți. Catolici nu sunt mai mult de 10 milioane."
6. Creștini în China
Tot din Enciclopedia
liberă, varianta engleză, am luat de la articolul "Christianity in China",
informațiile de mai jos:[8]
" În multe
părți ale Chinei practicarea religiei continuă să fie strâns controlată de
autoritățile guvernului. Chinezilor cu vârsta de peste 18 ani li se permite să
se alăture doar grupărilor creștine confirmate oficial și înregistrate cu
aprobarea guvernului: Biserica Protestantă "Three Self" și Consiliul Creștin din China și Biserica
Catolică Patriotică Chineză. Pe de altă parte,
mulți creștini își practică credința în rețele informale numite «
biserici în casă » proliferarea cărora a început în anii 1950 când mulți
catolici și protestanți chinezi au început să respingă structurile controlate
de stat care pretindeau că îi
reprezintă. Despre membrii unor astfel de grupuri se spune că reprezintă «
majoritatea tăcută » a creștinilor chinezi și reprezintă multe și diverse
tradiții teologice."
Spicuiesc în
continuare de pe site-ul citat la nota anterioară, mai ales de la subtitlul "History":
" Prima
documentare a intrării creștinismului în China a fost scrisă pe o tabletă de piatră
din secolul VIII, cunoscută ca "Stela
Nestoriană". Aceasta
înregistrează că creștinii au ajuns în capitala Xian a dinastiei Tang în anul
635 și li s-a permis să înființeze locuri de închinare și să-și propage
credința. Conducătorul călătorilor creștini era Alopen.
(Ding, Wang (2006). "Remnants
of Christianity from Chinese Central Asia in Medieval ages". In
Malek, Roman; Hofrichter, (editors). Jingjiao: the Church of the East in China
and Central Asia. Steyler Verlagsbuchhandlung GmbH. ISBN 978-3-8050-0534-0.)
"În 1289
călugării franciscani din Europa au inițiat lucrarea de misiune în China. Timp
de aproximativ un secol ei au lucrat în paralel cu creștinii nestorieni."
"Deja în 1546
doi băieți chinezi s-au înrolat în Colegiul iezuit Sfântul Paul din Goa,
capitala Indiei portugheze." [ "Societatea lui Iisus" a fost
înființată în anul 1540 la Roma; membrii ei se numesc iezuiți; nota
traducătorului.]
"Tocmai unul dintre acești doi chinezi,
cunoscut ca Antonio, l-a însoțit pe Sfântul Francisc Xavier, un co-fondator al
Societății lui Iisus, când acesta a decis să înceapă lucrarea misionară în
China."
" Ortodoxia
rusă a fost introdusă în 1715, iar protestanții au început să intre în China în
1807."
" Creștinii în
China au înființat clinici și spitale, și au asigurat instruirea pentru
infirmiere. Atât romano-catolicii cât și protestanții au înființat numeroase
instituții educaționale în China de la nivel primar până la universitar."
" Misionarii au
lucrat să desființeze practici ca legarea labei piciorului tinerelor fete și tratamentul nedrept al servitoarelor,
precum și pentru lansarea lucrării caritabile și distribuirea de alimente la
săraci. Ei de asemenea s-au opus comerțului cu opium și au adus tratament la
mulți care erau dependenți. Unii dintre liderii de început ai Republicii
Chineze, ca Sun Yat-sen, erau persoane convertite la creștinism și erau
influențate de învățăturile creștine."
" Creștinii
erau 4 milioane înainte de 1949 ( 3 milioane catolici și 1 milion
protestanți)...".
7.
Câți creștini sunt în China?
De pe site-ul "billionbibles.org", aflăm
următoarele:[9]
" Lipsa de
statistici credibile despre numărul creștinilor din China astăzi a dus la
estimări care variază mult.
"La o
extremitate, unele organizații biblice pretind că există 200 de milioane de
creștini în China deja, nu fără speranța de a încuraja fluxul continuat de
sprijinire pentru multele lor programe de ajutorare a creștinilor din China.
La cealaltă extremitate, Partidul Comunist
Chinez foarte recent a raportat ca 18 milioane numărul creștinilor botezați în
bisericile Three Self din China în anul 2004."
Pornind de la
numărul oficial de 18 milioane de persoane botezate în 2004 la Three Self,
autorii care publică pe site-ul tocmai citat, în urma unor calcule incluzând
și bisericile subterane, ajung să afirme
că numărul creștinilor în China azi este de 163 de milioane.
" 163 de
milioane este un număr atât mare cât și mic. Acum sunt mai mulți creștini în
China decât în Statele Unite, dar acest număr totuși reprezintă numai cam 12%
din 1,4 miliarde de oameni ai Chinei. Așa mare cum este secerișul Domnului în
China, el doar tocmai a început."
8. Reguli care strâmbă creștinismul în
bisericile Three Self controlate de comuniști
Tot de pe
site-ul "billionbibles.org", am aflat că:[10]
"Three Self
sunt cele peste 57 000 de biserici din China, care aparțin Mișcării Patriotice
Three Self, controlată de Partidul Comunist Chinez.
Cele Trei ' Self ' înseamnă guvernare-Proprie,
sprijin-Propriu, propagare-Proprie, și respectiv respingerea influenței
străinilor asupra conducerii bisericești, a finanțării străine și a
misionarilor străini, în timp ce 'Patriotică' indică loialitatea bisericii față
de China."
"Ceea ce este
rău este că Mișcarea Patriotică Three Self încearcă să restricționeze, să
controleze și să strâmbe creștinismul Bibliei.
Examinați câteva din
regulile care guvernează bisericile Three Self:
* Partidul Comunist este capul bisericii în
China ( Bisericile Three Self raportează la Mișcarea Patriotică Three Self,
care raportează la Administrația Statului pentru Afaceri Religioase, care este
controlată de Partidul Comunist Chinez ).
*Partidul Comunist decide câți
oameni pot fi botezați pe an.
*Partidul Comunist are decizia finală despre
cine poate predica și ce poate fi predicat.
*Predicarea trebuie să se concentreze pe
regulile sociale și beneficiile sociale ale creștinismului.
*Predicarea despre înviere și a doua venire
a lui Iisus este interzisă.
*Predicarea împotriva religiilor care neagă
divinitatea lui Iisus este interzisă.
*Predicarea că eroii comuniști atei au mers
în iad este interzisă; comuniștii buni merg în cer.
*Predicarea împotriva avortului este
interzisă.
*Adunarea pentru închinare în afara
bisericilor Three Self și a 'punctelor de întâlnire' oficiale este interzisă.
*Predicatorii nu pot predica la o altă
biserică Three Self decât cea la care au fost desemnați.
*Evanghelizarea sau distribuirea de broșuri
este interzisă.
*Importul de Biblii este interzis, chiar
dacă sunt distribuite gratis.
*Oficialii guvernamentali nu pot fi
creștini.
*Dascălii nu pot fi creștini.
*Soldații nu pot fi creștini.
*Polițiștii nu pot fi creștini.
*Copiii și adolescenții nu pot fi
creștini."
Într-un articol
apărut în "The Christian Science
Monitor" în 11 ianuarie 2015, Robert Marquand oferă
amănunte despre bisericile și societatea din China.
"Când China s-a deschis şi s-a
realăturat lumii în 1979, președintele Statelor Unite Jimy Carter a cerut lui
Deng Xiaoping al Chinei trei «favoruri.» D-nul Carter a cerut ca bisericile
închise în timpul brutalei Revoluții Culturale să fie redeschise. A cerut ca
tipărirea de Biblii să se reia. Și a cerut ca misionarilor să li se permită să
vină înapoi în China. D-nul Deng a acceptat primele două cereri, pentru
biserici deschise și Biblii. Dar a refuzat cea pentru misionari."
Robert Marquand
descrie una din cele mai mari biserici din China, Biserica Chongyi, din
Hangzhou, capitala provinciei Zhejiang. Această biserică a fost construită din
donații ale protestanților din toată lumea. A costat 6,7 milioane de dolari. A
fost sfințită în anul 2005.[11]
"Aproape totul
la biserică este deschis într-un mod ușor de observat: poarta din față, ușa din
față, sanctuarul, oamenii, clerul. Fie că ești chinez sau nu, ești binevenit
șapte zile pe săptămână. Nu există straturi ale gărzilor de securitate sau de
poliție. Intri direct înăuntru. Te asociezi cu cei de acolo. Oamenii sunt
drăguți; îți dau apă și vorbesc cu tine fără grabă și ca și cu un prieten. Ai
nevoi spirituale? Vizitează-le birourile, de la 9 la 5.
Pentru China, acesta
este un sentiment uimitor. Cea mai mare parte a societății există în spatele
ușilor închise și este dură, condusă, materială, ierarhică. Țara apreciază
bogăția, puterea, secretul - ca să nu mai menționăm că guvernul și școala la
nivel oficial, cel puțin, promovează ateismul.
Totuși Chongyi arată
și simte ca orice megachurch evanghelică din Seattle sau San Jose. Sunt ecrane
mari, muzică antrenantă la difuzoare cu volum mare, baruri cu cafea. Corul este
un uriaș val care se leagănă, format din robe albe și roșii. Chongyi are locuri
pe scaune pentru 5000 de persoane și ține slujbe multiple duminica."[12]
Robert Marquand
observă că în China s-au făcut progrese la nivel material în urma politicilor
comuniste ateiste, însă vidul spiritual-moral, lipsa dragostei între oameni, îi
determină pe chinezi să părăsească ateismul, orientându-se spre "
buddhism, creștinism, ajutorul propriu, taoism".
"Totuși pe
măsură ce chinezii ajung la bogăția materială și la succes, mulți se simt
pierduți. Succesul reformelor economice din timpul liderului chinez Deng,
lansate la începutul anilor 1990, nu a ajutat la reconstruirea infrastructurii
spirituale a Chinei, decimată în timpul războiului și al Revoluției Culturale.
Ridicarea Chinei a venit cu un cost: o pierdere a valorilor tradiționale și
ridicarea înșelăciunii, corupției și a competiției feroce. După cum arată
Orville Schell, director Arthur Ross al Centrului pentru relațiile SUA - China
de la Societatea Asia din New York, există 150 de miliardari în China, dar prea
puțină siguranță."
"În zeci de
interviuri cu credincioși din biserici oficiale şi din biserici în case,
cuvântul pe care ei îl folosesc cel mai mult pentru a explica de ce se întorc
spre biserică este «dragoste». «Chinezii au o inimă plină de tandrețe, acesta
este în mod real motivul,» zice o femeie care merge la biserica Zion, biserică
în casă, din Beijing, care are mai mult de 10 000 de participanți și al cărei
pastor este corean. «Avem nevoie de dragoste, și în anumite moduri este așa de
simplu.»"
"Totuși părinții
chinezi se plâng de o societate care predă matematică și știință în școală, dar
face prea puțin pentru a se adresa comportamentului sau caracterului. Cazul
micuței Yueyue este un simbol al vidului moral. Fetița în vârstă de doi ani a
fost lovită de un microbuz în Guangdong în urmă cu câțiva ani. Șoferul nu s-a oprit.
Fata a fost aruncată la marginea drumului și 17 oameni au trecut pe jos pe
lângă ea înainte ca un călător migrant să se oprească pentru a ajuta.
Evenimentul a fost înregistrat pe un video care a devenit viral și a stimulat
un pic de introspecție națională."
"Experții spun
că chinezii au o natură practică, și dacă ei adoptă mesajul evanghelic, mai
ales după ani de luptă necesară cu gândirea marxistă, ei de obicei nu-l
tratează cu ușurință. Mulți lucrează din greu la el."
9. Biserica Protestantă Subterană din China
De pe site-ul
"billionbibles.org" putem afla multe despre creștinismul din China.
Informațiile de mai jos sunt luate tot de acolo.[13]
"În regiuni
guvernate de șefi ai Partidului Comunist care persecută pe creștini, biserica
subterană încă rămâne subterană. Dar în zone guvernate de șefi de partid cu o
dispoziție mai favorabilă, biserica subterană se închină într-un mod destul de
deschis cu aprobare tacită din partea oficialilor guvernamentali locali."
" De asemenea,
o percepție greșită obișnuită în Vest este că toate bisericile subterane din
China sunt biblice, în timp ce toate bisericile Three Self sunt nebiblice. Asta
nu-i adevărat.
În timp ce multe
biserici subterane din China sunt sănătoase din punct de vedere biblic, există
de asemenea multe care nu sunt sănătoase biblic, inclusiv acelea care sunt
pierdute în haosul harismatic și/sau în falsa evanghelie despre cele patru legi
cu privire la bogăție și prosperitate...".
"Cea mai mare
lipsă în biserica subterană din China astăzi nu este de Biblii gratuite sau de
bani, ci de învățători biblici care să poată face exegeza Bibliei și să predea adevărata
evanghelie din Cuvântul lui Dumnezeu."
10. Biserica Catolică subterană sau deasupra
solului ?
Sociologul Rodney
Stark, despre care am amintit la începutul artico!ului, a dat un interviu
Agenției Catolice de Știri din SUA, "Catholic News Agency", referitor
la ritmul rapid de creștere a creștinismului în China. În ce privește Biserica
Romano Catolică din China, Stark a spus în 17 augaust 2015 următoarele:[14]
" Misionari
catolici sunt în China începând cu iezuiții din secolul XVI, iar în 1949 - când forțele comuniste au câștigat
controlul peste toată partea continentală - erau aproximativ 5 700 de misionari
străini catolici și un total de aproape 3,3 milioane de catolici.
Guvernul comunist al
Chinei a expulzat misionarii străini, iar mai târziu a înființat «Asociația
Catolică Patriotică Chineză», o Biserică
Catolică aprobată de guvern. Aceasta a existat în opoziție cu Biserica
'subterană', care este persecutată și ale cărei numiri în funcții episcopale în
mod frecvent nu sunt recunoscute de autoritățile chineze.
Stark a notat,
totuși, că consacrarea din 4 august a preotului Joseph Zhang Yilin ca episcop
auxiliar de Weihui este «cea mai importantă știre dintr-o perspectivă catolică
care vine din China de ani de zile».
Episcopul Zhang a
fost aprobat atât de guvernul chinez cât și de Sfântul Scaun - numirea în
funcție a episcopilor a fost aria cea mai proeminentă de conflict a celor două
state de-a lungul ultimilor 60 de ani, deci acordul lor are o oarecare
semnificație.
«Acela a fost un
lucru foarte mare» a zis Stark «pentru că acela a fost mereu toată baza
persecuției catolice începând din anii 1950: încât trebuia să nu fie nicio
însoțire greoaie cu religia care avea vreun fel de legături externe, străine;
iar protestanții desigur au putut și chiar au acceptat aceasta în mod foarte
ușor, dar pentru catolici, întreaga afacere de a respinge Roma nu era în mod
real acceptabilă, deși unii episcopi catolici cel puțin s-au prefăcut că fac
acest lucru - deși nu este clar faptul că în mod real l-au făcut...Eu cred că
aceasta este o veste foarte, foarte mare.
Ultima consacrare de
episcop înainte de cea a episcopului Zhang se terminase în relații glaciale
între Vatican și China: în iulie 2012 episcopul Thaddeus Ma Daqin - care
aparținuse de Asociația Patriotică - a anunțat la scurt timp după consacrarea
lui că părăsea asociația. Ulterior a fost arestat la domiciliu de către guvern.
Stark a sugerat că
din cauza acordului dintre Beijing și Roma cu privire la numirea episcopului
Zhang «nu există niciun motiv acum ca să fie catolicii vreun pic subterani; ei
pot acum toți să aparțină de Biserica de deasupra solului."
11. Ortodoxia în China
De la Marta Allevato, de pe site-ul agenției de
presă catolic al Institutului Pontifical pentru Misiuni Străine,
"AsiaNews.it" , din 19 mai 2015 aflăm următoarele date:[15]
"Biserica
Ortodoxă Rusă a sosit în China în secolul XVII. Primele comunități au fost
alcătuite din imigranți ruși, mai ales în nordul țării. Chiar și astăzi
majoritatea celor 13 000 de creștini ortodocși din China sunt de origine
rusă...".
" Biserica
Ortodoxă Chineză și-a câștigat autonomia în 1950 a zis diaconul Alexander
Volkov, secretar al lui Kirill; totuși, Revoluția Culturală a lăsat țara fără
episcopi și preoți. Chiar și astăzi credincioșii nu au preot, adunându-se
ocazional duminica pentru a se ruga.
Sunt, totuși, 13
studenți chinezi la Academia Teologică Ortodoxă Stretenskaya din Moscova și la
Academia din St. Petersburg. Preoți ruși celebrează serviciile liturgice de
Crăciun și Paști în ambasada și consulatele rusești din China.
La sfârșitul lui
2014, Kung Ming Cheung a devenit primul preot chinez hirotonit în Rusia. El a
fost trimis la Parohia Sfinții Petru și Pavel din Hong Kong."
"Cu scopul de a
compensa izolarea ei de Vest din cauza crizei ucrainene, Moscova a reînviat
alianța ei strategică cu Beijingul , un pas care include Biserica. Într-adevăr,
pentru prima dată în 60 de ani, Republica Populară Chineză a autorizat
hirotonirea de preoți ortodocși chinezi."
12. De ce este așa de slab dezvoltată
ortodoxia în China ?
În publicația
săptămânală britanică "The
Economist" , din 31 octombrie 2014, aflăm,
de la B. C., următorul răspuns:[16]
" În parte,
poate, din cauză că poziția Ortodoxiei Chineze a fost afectată de niște dispute
jurisdicționale misterioase care, pentru străini pot părea asemenea unor oameni
cheli care se luptă pentru un pietene. Pe de altă parte creștinii ortodocși ai
Chinei au o moștenire distinsă și e posibil ca ei să nu-și fi spus ultimul
cuvânt."
În Hong Kong a fost înființată o misiune ortodoxă de către
Patriarhia Ecumenică Greacă din Istanbul, în 1996, pretinzând jurisdicție peste
ortodoxia din China și din sud-estul Asiei. Rușii au înființat propria lor
misiune în Hong Kong și resping pretenția jurisdicțională a Patriarhiei
Ecumenice.
"Deci un oraș
de 7 milioane de oameni este servit de două organizații creștine ortodoxe care
înfloresc într-un mod modest, dar minuscule, operând în rivalitate mai degrabă
decât în sinergie - concurându-se nu atât de mult să câștige
convertiți cât să fluture un steag instituțional. Aceasta nu este o situație
fericită sau demnă."
De fapt, acesta nu
este singurul conflict interortodox pe motive de întâietate, de jurisdicție, în
defavoarea misiunilor de evanghelizare.
Observăm de asemenea
că Patriarhia Ortodoxă a Antiohiei, din Siria, a rupt comuniunea cu Patriarhia
Ortodoxă a Ierusalimului, pe motive de jurisdicție în Qatar, după cum ne
informează agenția de știri Locașuri Ortodoxe, în 13 iulie, 2015.[17]
Mitropolitul ortodox
Saba Esper din Siria, respingând acuza de etno-filetism și de minciună, făcută
de patriarhul Ierusalimului Theofil III
la adresa patriarhului Antiohiei, Ioan X, scrie: [18]
"Cât de adânc
s-a prabușit Biserica din Ierusalim, «Maică a Bisericilor», și de ce a ajuns
până acolo, în acest efort frenetic, încât să
ocupe teritoriul unei Biserici-surori?! În loc să practice cuvintele
Apostolului, "Cine este slab şi eu să nu fiu slab?", îl vedem pe
fratele nostru practicând și spunând: "Cine este slab, și eu sa nu-l
devorez?". Este, într-adevăr, o farsă amară, în fața căr[eia] cuvintele
sunt de prisos. Cine a spus "Printre ortodocși, practicarea dragostei a
devenit o melodie plictisitoare", a avut dreptate. Nu este de mirare,
atunci, că celelalte comunități religioase au devenit un refugiu pentru cei
care fug în iad de cei care se pretind a fi "Maica Bisericilor".
Ești, cu adevărat, Un Străin și un Proscris în propria Ta Biserică, Doamne!
". ( Locașuri Ortodoxe, 03 august 2015).
Nu mai vorbim de
conflictul interortodox ruso-ucrainean, de care am amintit mai pe larg luna
trecută.
E posibil ca la
viitorul sinod panortodox din 2016 de la Istanbul să se rezolve cumva și unele
din aceste probleme. Bineînțeles, dacă se dă întâietate Spiritului Curat și
Sfânt, în defavoarea Spiritului Necurat și
Diabolic care se manifestă în orgoliile naționaliste. Știm de la
Cincizecime că Duhul Sfânt nu poate fi ținut captiv la nivel de națiune, popor,
etnie, limbă. De ce să apărăm o cauză pierdută, fixându-ne pe ambiții
naționaliste? Știm că Dumnezeu este Duh și că unde este Duhul lui Dumnezeu,
acolo este libertate ( II Corinteni 3, 17 ). Dar nu libertate interpretată în
sensul de a sluji trupului : "adulter, desfrânare, necurăție,
destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri,
ucideri, beții, chefuri...", prin
care pierdem Împărăția lui Dumnezeu. Ci
libertate în sensul de a sluji Duhului Sfânt prin "dragoste, bucurie,
pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credință, blândețe,
înfrânare, curăție". (Galateni 5, 13-26).[19]
Observăm din cartea
" Faptele Apostolilor " că atunci când oameni din diferite țări, de
diferite limbi, erau în Ierusalim doar sub jurisdicția Duhului Sfânt, într-o
singură zi s-au botezat în jur de 3000 de suflete. Justificările umane
legaliste, în defavoarea Duhului Sfânt,
duc la certuri, la tensiuni permanente, la războaie, oprind lucrarea de
evanghelizare.[20]
Orthodox Christianity in China, A
comb worth fighting for,
The Economist,
