Vizită arhierească

În a treia zi de Sfintele Paşti 2014, (22 aprilie), ne-am bucurat de vizita Preasfinţiei Sale Andrei Făgărăşanu - arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Sibiului - care a slujit Sfânta Liturghie împreună cu preoţii celor patru parohii din Avrig. A fost un moment deosebit, de "hram" al locaşului de cult care a primit binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Laurenţiu Streza Mitropolitul Ardealului, în a treia zi de Paşti a anului 2009.

Învierea Domnului, dezlegarea legăturilor morţii

Pr. Vasile Gafton

Paştele este trecerea firii omeneşti de la moarte la viaţă. Este schimbarea percepţiei noastre, a oamenilor, cu privire la existenţă în ansamblul ei şi, în mod special, cu privire la existenţa noastră. Totul se schimbă, toate se redefinesc în funcţie de Înviere. Chiar şi postul, pe care tocmai l-am încheiat, deşi ne aminteşe de moartea pe care păcatul a introdus-o în firea noastră face acest lucru punându-ne dinainte, în permanenţă, Învierea.

Această schimbare de viziune este posibilă în special datorită faptului că noi suntem dezlegaţi prin Înviere de legăturile morţii. Moartea nu mai are stăpânire asupra noastră, deoarece a fost biruită, iar biruinţa asupra ei a fost repurtată de Iisus Hristos, Dumnezeul întrupat. Din moment ce Învierea Domnului lucrează în firea noastră, toate ale noastre se schimbă, chiar şi modul în care noi L-am cunoscut sau Îl cunoaştem pe Dumnezeu.

Astfel, „dacă necunoaşterea lui Dumnezeu însemna moarte, cunoaşterea lui Dumnezeu este viaţa, viaţa cea adevărată, adică veşnică”, deoarece, prin Înviere, viaţa noastră devine o cunoaştere continuă a lui Dumnezeu, cunoaştere care nu se mai poate încheia decât cu viaţa, iar nu cu moartea[1].

Condiţia mortalităţii noastre devine, din acest motiv, desprinderea noastră de Dumnezeu. Din această stare de îndepărtare maximă de Izvorul vieţii noastre ne-a adus Hristos din nou la Tatăl. Cum? Luând asupra Sa „soarta păcătosului, adică a omului fără de Dumnezeu şi de aceea, ca orice păcătos şi ca orice om, a murit; a murit din cauza pierderii lui Dumnezeu”[2].

Tocmai din motivul invocat anterior, conform Triodului - care ne-a călăuzit paşii spre momentul Bucuriei supreme, Paştele - omul există şi se defineşte în mod real doar în relaţie de comuniune cu Dumnezeu, comuniune din care el, omul, îşi primeşte adevărata libertate. Însă, rânduit spre cultivarea grădinii Edenului, omul ratează desăvârşirea prin căderea în păcat, este izgonit din rai şi dobândeşte ca şi consecinţe ale acestei căderi stricăciunea, caracterul pătimaş, al căror ultim efect va fi moartea. În această stare îl cunoaştem, din păcate, pe om, noi, care ne numim tot oameni: în îndepărtarea sa de Dumnezeu şi în imposibilitatea lui de a-şi mai dori să fie din nou cu Dumnezeu.

Desigur, Învierea, este Cea Care restaurează, în Hristos, comuniunea noastră autentică şi intimă cu Viaţa. Învierea ni se oferă ca dar din partea lui Hristos, dar care să ne dezlege pe noi, oamenii, din legăturile morţii. De aceea, cu bucurie, de la Paşti la Înălţarea Domnului tot repetăm unii altora cu bucurie că, Hristos a Înviat! şi simţindu-ne dezlegaţi de moarte mărturisim purtaţi de aceeaşi bucurie că, tot ce ni se vesteşte despre Învierea lui Hristos este valabil în mod cert: Adevărat a Înviat!

---

[1] La Pr. Dr. Vasile Gavrilă, Studiu introductiv la lucrarea lui Alexander Schmemann, Postul Mare, trad. şi studiu introductiv de pr. Dr. Vasile Gavrilă, ediţia a doua, Ed. Sophia, Bucureşti, 2013, p. 9-10

[2] Cf. Mitropolitul Antonie Bloom, Despre credinţă şi îndoială, trad. din limba rusă de Mihai Costiş, Ed. Cathisma, Bucureşti, 2007, p. 60; 62.

PUTEREA UNEI RUGĂCIUNI

O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie. S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil l-a întrebat dacă nu ar putea să-i dea şi ei pe datorie câteva alimente.  I-a explicat cu glas uşor că soţul ei era foarte bolnav şi că nu putea munci, că aveau şi şapte copii, care trebuiau hrăniti.

Băcanul, a privit-o de sus şi i-a cerut să părăsească imediat magazinul său.

Având însă în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:

Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată  ce voi putea.
 Băcanul însă îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său.  Lângă tejghea se mai afla încă un client, care a auzit  discuţia dintre cei doi. Clientul făcu câţiva paşi înainte şi îi spuse băcanului ca o sa acopere el costurile  pentru orice  are  această femeie nevoie pentru familia sa.
Băcanul răspunse parcă în silă: Ai o lista cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule.  O.K, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar şi eu o să-ţi dau marfa de aceeaşi  greutate cu lista dumitale. Louise, ezitând o clipa, cu privirea în jos, bagă mâna în geantă şi scoase o bucăţică de hârtie pe care scrise ceva în grabă. Apoi puse cu grijă bileţelul pe cântar, cu privirea tot aplecată. Ochii băcanului şi ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia. Băcanul, privind la cântar, s-a întors usor către client şi îi spuse mormăind: Nu-mi vine să cred! Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, aşa încât acesta tot punea pe el alimente din ce în ce mai multe, până când nu a mai încăput nimic pe cântar. Băcanul şedea privind cu dezgust. În fine, smulse  bucăţica de hârtie de pe cântar, şi o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o lista de cumpărături, ci era o rugaciune, care spunea asa:

“Iubite Doamne, Tu îmi cunoşti nevoile, aşa că eu le pun în mâinile Tale”

Băcanul îi dădu femeii alimentele şi privea în continuare tăcut, înmărmurit. Femeia îi mulţumi şi plecă din magazin. Celălat client îi dădu băcanului o hârtie de 50 de dolari şi îi spuse: A meritat toţi banii! Numai Dumnezeu ştie ce greutate are o rugăciune.

Să spuneţi o rugăciune ... Doar atât trebuie să faceţi. Opriţi-vă chiar acum şi spuneţi o rugăciune de mulţumire pentru norocul pe care îl aveţi în viaţă. Aşadar, dragă inimă, încrede-te în Dumnezeu pentru a-i  vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrăni pe cei înfometaţi, pentru a le da haine şi adăpost celor ce nu au ceea ce avem noi.  

Rugăciunea este cel mai bun dar pe care îl putem primi . Nu e cu nici o plata, dar aduce o mare răsplată. În momentele dificile, caută-L pe Dumnezeu! În momentele de linişte, adoră-L pe Dumnezeu! În momentele dureroase , ai încredere în Dumnezeu! În toate momentele mulţumeşte-I lui Dumnezeu!

Împotriva VIOLENŢEI 2014

de Pr. Protopop 

Vasile gafton

            În special în legătură cu comportamentul nu ar trebui să spunem cum ne comportăm, ar trebui să arătăm cum ne comportăm. Atâta vreme cât spunem ceva şi facem acelaşi lucru dar iasă invers, cred că e destul motiv să ne punem întrebarea dacă nu cumva noi zilnic sau în fiecare clipă ne violentăm pe noi înşine. Cred că noi singuri ne facem rău nouă înşine.

Am desfăşurat un alt proiect sub patronajul Patriarhiei Române şi l-am intitular: „Cu puţin efort putem dărui bucurie”. Pentru ca să nu existe violenţă cred că este nevoie de puţin mai mult efort şi din partea voastră a elevilor, şi din partea părinţilor, din partea cadrelor didactice şi din partea noastră a tuturor. Dar ceea ce este important trebuie să ne angajăm în a face acest efort pentru că rezultatele lui ne privesc pe noi pe toţi.

Să dea Dumnezeu – pentru că şi El ar trebui să aibă un loc în toate eforturile pe care le facem noi. Să dea Dumnezeu să nu mai fim violenţi.

Proiectul „Simţire şi trăire creştină în suflet de copil”

          Astăzi 10 aprilie 2014 s-a desfăşurat în Sala de Şedinţe a Protopopiatului Ortodox Român Avrig etapa de premiere şi apreciere a efortului depus pe de o parte de către elevii claselor Liceului Teoretic „Gheorghe Lazăr” din Avrig, iar, pe de altă parte, de către profesorii şi învăţătorii din şcoală.

          Concursul Judeţean de creaţie literară şi artistico-plastică, ediţia I s-a numit „Simţire şi trăire creştină în suflet de copil”

Echipa de proiect este formată din:

-          Gafton Vasile – Pr. Protopop

-          Başca Monica – prof. de Religie

-          Han Camelia Silvia – învăţătoare

-          Gafton Simona – Psiholog şcolar

Această acţiune a reunit împreună Liceul Teoretic „Gheorghe Lazăr” Avrig, reprezentat de Prof. Novac Marius Emilian, Protopopiatul Ortodox Român Avrig, Centrul Cultural-Misionar „Gheorghe Lazăr” Avrig, Parohia ortodoxă Avrig IV.

Concursul s-a desfăşurat în trei secţiuni:

Secţiunea I:   Praznicele Împărăteşti – icoane – pictură pe sticlă.

Secţiunea II:  O minune din viaţa noastră – experienţe personale.

Secţiunea III: Viaţa Sfinţilor Martiri Brâncoveni.

În încheierea festivităţii de premiere, copiii prezenţi au fost încântaţi de Prisacă Laura Florina, elevă a liceului din clasa X care a înterpretat câteva pricesne bisericeşti. Am ataşat mai jos înregistrarea, pentru ca orice vizitator al acestui blog să poată căpăta bucurie, din bucuria împărtăşită altora.

Elevii premiaţi sunt după cum urmează:

Secţiunea I - icoane pictură pe sticlă:

 Premiul  I  - Socaci Teodora (VII C); Aldea Andreea (VIII B)

 Premiul  II  - Chialda Andrada (VII A); Ursu Elena (V B)

 Premiul   III - Sârghe Gabriela (VII A); Nicolae Barbu - Anca (V B)

Secţiunea I - icoane pictură pe sticlă – clasele I-IV

 premiul 1  - Popa Cristiana II C

                 - Ursu Maria IV B

 premiul 2   - Tudor Morariu II C

                 - Berghea Cătălina IV B

Secţiunea II - sfinţii martiri brâncoveni:

Premiu Special – Nicolae Barbu-Anca (V B); Lupu Diana (VII A)

    Secţiunea III: - minunea din viaţa mea!

Premiu Special – Banea Larisa Adina (XI A); Nuţoiu Maria Denisa (IX A)

  


Pricesnele au fost în consonanţă cu perioada pe care o traversăm acum, perioadă bisericească de pregătire pentru săptămâna Patimilor. Activităţile de genul aceste ne dezvoltă pe toţi şi din punct de vedere sufletesc, nu numai intelectual.