luni, 23 septembrie 2013

Invitaţie la lectură pentru suflet

de MONICA GUJAN, responsabil CDI,
Liceul Tehnologic „J. Lebel” Tălmaciu


        
 




 Apocalipsa sfântului Ioan: un comentariu ortodox /   arhiepiscop Averchie Tauşev; cuv. înainte de pr. Serafim   Rose; trad. din lb. eng. de Felix Truşcă. – Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2005.







            În lumea contemporană, caracterizată prin decadenţă morală şi religioasă, în care sufletul oamenilor este distrus de lipsa de credinţă şi atracţia pentru bunăstarea materială şi confortul trupesc, în care agitaţia continuă a vieţii menţine omul într-o stare permanentă de rătăcire, confuzie, goliciune interioară şi angoasă, în care omul nu-şi reconsideră priorităţile, căzând pradă tentaţiilor şi amăgirilor de tot felul, invitaţia la lectura unei astfel de cărţi nu este deloc inopinată.   
          Această carte conţine primul comentariu ortodox complet al Apocalipsei, scris iniţial în limba rusă, de către Arhiepiscopul Averchie Tauşev (1906-1976) - un adevărat reprezentant de seamă al Ortodoxiei - şi apoi publicat în limba engleză.
          Apocalipsa (în traducere din greceşte Descoperirea) Sfântului Ioan Teologul este singura carte profetică din Noul Testament. Ea „oferă minţii şi inimii încrezătoare semne profetice tainice despre soarta viitoare a Bisericii şi a întregii lumi.”[1] Deşi există o literatură bogată despre Apocalipsă, „nu există subiect de discuţie mai primejdios decât Apocalipsa. Interpretarea cu totul literală şi superfluă a întâmplărilor prezentate în Apocalipsă este, evident, pricină de tulburare sufletească.”[2]
          Autorul Apocalipsei se numeşte pe sine „Ioan” (Apocalipsa 1, 1; 4, 9), în opinia generală a Bisericii acesta fiind ucenicul iubit al lui Hristos, Sfântul Apostol Ioan, supranumit „Teologul”. Acestuia îi aparţin şi a patra evanghelie canonică şi trei epistole soborniceşti. Locul primirii revelaţiei Apocalipsei este insula Patmos, când Sf. Ioan se afla în exil, neavând date precise în ceea ce priveşte timpul exact al scrierii Apocalipsei (totuşi se consideră sfârşitul secolului I).
          „Apocalipsa este o descriere mistică a viitorului Bisericii lui Hristos şi a lumii întregi; ea descrie lupta Bisericii împotriva tuturor duşmanilor săi şi biruinţa finală asupra lor. Astfel, lectura acestei cărţi este o mare mângâiere, mai cu seamă în vremuri de persecuţie şi descurajare pentru creştini, aşa cum sunt şi vremurile noastre.”[3], afirma părintele Serafim Rose (1934-1982), autorul Cuvântului înainte al cărţii.
          Arhiepiscopul Averchie Tauşev tâlcuieşte şi analizează cu mult har simbolurile dificile, reprezentările tainice şi viziunile din cele douăzeci şi două de capitole ale Apocalipsei, acesta considerând ca prim izvor al studiului său un comentariu din secolul al V-lea al Sfântului Andrei de Cezareea, care la rândul lui cuprinde primele comentarii patristice despre această carte.
          Deşi anumiţi comentatori contemporani ai Apocalipsei consideră că totul este o alegorie, „Evenimentele istorice pe care le trăim şi personalităţile timpului – timp pe care mulţi, pe bună dreptate, îl numesc deja apocaliptic – ne conving că faptul de a vedea în Apocalipsă doar o alegorie înseamnă orbire spirituală. Tot ceea ce se întâmplă în prezent în lume aminteşte într-adevăr de înfricoşătoarele imagini şi viziuni ale Apocalipsei.”[4]
         
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan este sărbătorit în 8 Mai, apoi împreună cu cei Doisprezece Apostoli, în 30 Iunie, iar adormirea sa este prăznuită pe 26 Septembrie [5]. Cartea Apocalipsei este menită "să-i reconforteze pe creştinii care vor crede că, în ciuda uriaşelor şi devastatoarelor ofensive ale răului, binele suprem va triumfa prin Iisus Hristos; întru El se vor bucura atât cei ce au rezistat ispitelor căderii, cât şi cei ce au murit mărturisindu-şi credinţa.”[6]
         




[1] Arhiepiscop Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan: un comentariu ortodox, Bucureşti: Editura Cartea Ortodoxă, 2005, p. 36.
[2] Părintele Serafim Rose, în: Apocalipsa Sfântului Ioan: un comentariu ortodox, Bucureşti: Editura Cartea Ortodoxă, 2005, p. 5.
3 idem, p. 32.
[4] Arhiepiscop Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan: un comentariu ortodox, Bucureşti: Editura Cartea Ortodoxă, 2005, p. 49.
5 Apostolul Ioan, http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Ioan
6 ÎPS Bartolomeu Anania, în Introducere la Apocalipsa Sfântului Ioan, http://www.dervent.ro/biblia.php.




miercuri, 18 septembrie 2013

Petiţie împotriva distrugerii de embrioni umani






După cum probabil vă este cunoscut, Patriarhia Română susţine Iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi”, care are drept scop ridicarea nivelului de protecţie juridică în Uniunea Europeană a demnităţii, a dreptului la viaţă şi a integrităţii fiecărei fiinţe umane de la concepţie.
Iniţiativa cetăţenească „Unul dintre noi” solicită Uniunii Europene să înceteze finanţarea activităţilor care includ distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetării, ajutorului pentru dezvoltare şi sănătate publică (www.oneofus.eu). Fidelă credinţei sale că viaţa începe din momentul concepţiei (fertilizarea), Patriarhia Română atrage atenţia asupra faptului că distrugerea de embrioni umani este un act inacceptabil din punct de vedere spiritual-moral.
În acest sens, Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile europene şi Comisia Episcopatelor (Romano-Catolice) din Europa (COMECE) au susţinut activ amendarea în Parlamentul European a articolelor care privesc aspecte etice (în special problema finanţării cercetării pe embrioni umani) ale noului program cadru de cercetare 2014-2020 – Orizont 2020.
Prevăzută în art. 11 (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, o iniţiativă cetăţenească europeană trebuie susţinută de cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii Europene, provenind din cel puţin 7 state membre din cele 27, pentru a invita Comisia Europeană să elaboreze o propunere legislativă corespunzătoare în domeniu.
Orice cetăţean român cu vârsta de peste 18 ani are posibilitatea să susţină Iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi” prin semnarea formularului de susţinere ce poate fi descărcat şi imprimat de pe site-urile Patriarhiei Române:  




sau prin completarea formularului electronic on-line de la adresa:
Drept urmare s-a recomandat eparhiilor Patriarhiei Române, precum şi organizaţiilor şi fundaţiilor care funcţionează cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române să susţină şi să popularizeze iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi” pentru strângerea unui număr cât mai mare de semnături. În acest sens, Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului a socotit că duminică 22 septembrie 2013 ar fi potrivit ca această iniţiativă să fie făcută cunoscută în parohiile Arhiepiscopiei Sibiului, urmând a fi puse la dispoziţia credincioşilor formulare pe care le găsiţi ataşat sau la paginile de internet indicate în prezentul comunicat pentru a fi completate şi astfel iniţiativa să fie sprijinită.
Sprijinul dumneavoastră este de o importanţă capitală pentru apărarea dreptului la viaţă şi recunoaşterea embrionului uman ca persoană din momentul concepţiei!


Cu preţuire în Hristos Domnul,

Pr.Dr. Savu Popa,
Consilier Cultural
0733994318

Editura Andreiana
str. Mitropoliei nr. 35
550179 Sibiu
Romania
(Contact 0721880275)

marți, 17 septembrie 2013

Rugăciunea Tatăl nostru în limbajul florilor

de Alfred Mosoiu




Plâpândul ghiocel
Ieşind de sub zăpadă
Striga: Tatăl nostru
Ca lumea să-l vadă.

Care eşti în ceruri,
Şopti floarea-soare
Şi-un văl de lumină
căzu pe răzoare.

Smerit busuiocul
Când vântul îl mână
Şi-i scutură roua
Sfinţească-se-ngână.

Când numele-Ţi spune
Trist ochiul-de-bou
Nu ştiu de-a fost şoaptă
Sau numai ecou.

Albastră ca cerul
O nu-mă-uita
Spune: Împărăţia
să fie a Ta.


Şi facă-se voia
Ta
Suspină o camee
Calcată-n picioare
Pe alba alee.......

Când nuferii-n lacuri
Văd stele că sunt,
Şoptesc: Cum e-n ceruri
Aşa
și pe pământ.

Şi grâul, când moara
Vuieşte într-una
A zis: Pâinea noastră
Cea de totdeauna.

Iar nalba şi gura-
De-leu, amândouă,
La fel, rugătoare,
Răspund: Dă-ne-o nouă.

Cu gândul la fluturi
Stau rozele-n glastre
Şi spun: Iartă nouă
Greşelile noastre.

Precum noi iertăm
Greşiţii, încet,
Răspunde garoafa
Uscată-n buchet.

Şi crinii, podoaba
Fecioarei cinstite,
Şoptesc: Nu ne duce
pe noi în ispite.


Iar spinii, ce-odată
Martirii-i purtară
Şi ne izbăveşte
de rele
– strigară.

Şi vântul porneşte
Ecoul Divin,
C-un freamăt pădurea
Răspunde: Amin.